Ciprian Ciuclea – Eroziune (după teoria derivei continentelor), 25.04-26.05

afis eroziune

Teoria derivei continentelor a fost propusă în 1912 de meteorologul german Alfred Wegener, care, pornind de la observații anterioare (datând încă de la Abraham Ortelius, Alexander von Humboldt și alții), afirma că, acum circa 250-200 milioane de ani, Pământul consta dintr-un singur continent care s-a divizat ulterior dând naștere continentelor pe care le cunoaștem astăzi. Abia studiile asupra plăcilor tectonice, efectuate în anii 60, au putut confirma, explica și nuanța teoria lui Wegener.

Eroziunea modelează formal mișcarea structurală a plăcilor tectonice. Ambele procese sunt caracterizate prin contrastul dintre mișcarea perpetuă imperceptibilă (substracții și adiții, îndepărtări și apropieri măsurate în milioane de ani) și acțiunea fulgerătoare, adesea imprevizibilă (prăbușiri, cutremure care pot duce la transformări geologice importante). Dinamica macro a pământului integrează și afectează corpul uman, cum ar putea însă experiența și capacitățile noastre senzoriale să integreze și să redea acest imperceptibil?

Ciprian Ciuclea propune în spațiul Platformei un traseu de înțelegere senzorială pentru atenție mărită, cu instalații pentru captarea și redarea inobservabilului. Studiu kinematic,  antrenare a percepției minimale, expoziția se construiește din perspectiva cercetătorului care face legătura între trăire și formulare. Prin intervenții discrete dedicate reatenționării simțurilor, corpul este păstrat conștient de forțele de acumulare și atenuare care, la nivel planetar, îi perpetuează sau disturbă existența.

Să ne imaginăm un montaj de imagini puternice – mișcări sociale, războaie, dezastre naturale – care împreună alcătuiesc acele mici filme promoționale pe care mai devreme sau mai târziu le întâlnim pe aproape oricare post de televiziune. Sunt mereu în desfășurare rapidă, drame sau acțiuni obișnuite consumate în time lapse, sunt menite să producă un sentiment de urgență sau panică. Corpurile noastre, participând sau reacționând la time lapse-ul cotidian, sunt deja science fiction, proiectate cu viteză în viitor. Pentru ca aceste corpuri să aibă experiența transformărilor imperceptibile, Ciprian caută să construiască patternuri de integrare, imersare și observare la nivel celular, în care mișcarea prin și plasarea geografică oriunde în spațiul expoziției sunt în același timp capacitări senzoriale și interacțiuni conceptuale.

———————————————————-

Erosion (after continental drift theory)

 Ciprian Ciuclea

 Platforma space, 25 April-26 May 2013

(Opening 25 April 7 pm)

The continental drift theory was advanced by the German meteorologist Alfred Wegener in 1912. Based on previous observations (from Abraham Ortelius, Alexander von Humboldt and others) he stated that around 250-200 million years ago Earth was one continent that became divided at some later point, giving birth to the continents familiar to us today. It was only in the 1960s that research on tectonic plates managed to confirm, explain and nuance Wegener’s theory.

Erosion brings formal shaping to the structural movement of tectonic plates. Both processes are characterized by the contrast between imperceptible perpetual motion (subtractions and additions, stretches and close vicinities measured in millions of years) and striking, often unpredictable action (collapses, earthquakes able to cause significant geological transformations). Earth’s macro dynamic integrates and affects the human body, but how could our experience and sensorial capacities integrate and perform the imperceptible?

Ciprian Ciuclea brings to Platforma’s space a route of sensorial understanding for heightened attention, with installations for catching and delivering the unnoticeable. In equal parts kinematic study and training ground for minimal perception, the exhibition is built from the perspective of the researcher as missing link between living and formulating. Through discrete interventions dedicated to re-alerting the senses, bodies become aware of the accumulation and attenuation forces which perpetuate or disturb their existence on a planetary level.

Let us imagine a montage of strong images – social movements, wars, and natural disasters – pasted together into those little promotional videos that are featured on almost all TV channels. They are always fast paced, dramas or regular actions consumed in time lapse, designed to produce feelings of urgency or panic. Our bodies, participating or reacting to the daily time lapse, already are science fiction, speedily projected towards the future. In order for these bodies to experience the imperceptibility of transformation, Ciprian tries to build patters of integration, absorption and observation at cellular level. The walkthrough and the geography of the actual space of the exhibition are in the same time sensorial exercises and conceptual interactions.

———————————————————–

(photos by Marian Dumitru)

Advertisements


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s