În timp ce dispare gloria lumii, 6-26.06.13

in timp ce dispare gloria lumii afis

Mihai Barabancea, Alexandra Cioca, Raluca Croitoru, Ileana Faur, Vlad Gayraud, Daniel Ghercă, Mihai Gui, Cosmina Ivanov, Kiki Mihuță

vernisaj 6 iunie ora 18.00

Ce se întâmplă în timp ce dispare gloria lumii? În timp ce amintirile se diminuează, suferințele sunt aproape încheiate, gesturile își pierd însemnătatea? Imaginează-ți acest timp ca și când l-ai petrece desenând din reflex pe colțul unei foi de hârtie atunci când asculți un curs universitar sau un monolog la telefon.

————————-

Trăiesc într-un paradox care mă acaparează. Intervenţiile în spaţiul public reprezintă modalitatea mea proprie de a submina și apropria o lume pe care o neg și pe care, în același timp, o accept zilnic./ Imi documentez insomnia ca un gest de conștientizare a propriei persoane încercând să-mi aprofundez relația cu mine./ Ansamblul obiect + index reprezintă încercarea de a înțelege și justifica de ce fotografia ca mediu de exprimare a fost prezentă pe parcursul ultimilor 9 ani în viața mea, iar indexul subiectelor cadrelor devine un memento care reafirmă atât existenta lor pe film la un moment dat, cât și lipsa oricărei nevoi pentru aceasta./ Oamenii suprinsi reflectă mediul în care trăiesc, definind vizual o pătură socială ignorată și exclusă din documentele, arhivele  și prezentările oficiale ce construiesc imaginea României.  Istoria se va ocupa de scrierea evenimentelor, ceea ce nu va rămâne este imaginea celor ce au fost implicați sau afectați de evenimentele timpului./ Gloria dispare atunci când se infiltrează invadator ochiul curios al celui care accesează o secvență pe care nu și-o poate imagina ca fiind posibilă și pe care nu o găsește fiabilă.  Care este prețul cunoașterii?/ Desenul în joacă, automat și negândit conștient e găsirea unui echilibru. Mă ține din a mă pierde într-un vis cu ochii deschiși și-n același timp mă face altfel-de-atentă la ce-i în jurul meu./ Caut de o vreme gustul unei rețete uitate…Actul de a mânca ne leagă și ne diferențiază de celelalte animale. Ne definește. Însă lanțul trofic industrial se bazează pe uitare, pe nerecunoaștere și  ascunde în totalitate aceste relații și legături./ Încerc să mă poziționez în fața unui eveniment traumatic, o încercare de a  stăpâni memoria și de a controla amintirea./ Este momentul fragil de care depinde viitorul omenirii. 26.XI.1983, Oko raportează un atac lansat de SUA în direcția URSS. Este momentul în care Sergentul Petrov decide că acest raport este unul eronat.

——————–
(Teza expoziției se recompune din fragmente din textele tuturor celor prezenți. La fel ca o rolă de hârtie pentru case de marcat,sau ca o bandă de tuș pentru mașina de scris, poate fi rulată și derulată mereu, din orice punct ai începe.)

———————————————————

Statement-uri artiști:

 

1. Raluca Croitoru

Trăiesc într-un paradox care mă acaparează.  

Spaţiul public este definit ca un loc accesibil tuturor oamenilor, deţinut prin activităţi şi nu prin proprietate. Poate fi privit ca un spaţiu creat cu destinaţie voit publică, ca un spaţiu rezidual sau abandonat. Oricare ar fi perspectiva din care abordăm lucrurile, locuitorul unui oraş este ultimul factor decizional în planificarea urbană a oraşului în care locuieşte. Deciziile se iau la un alt nivel, inaccesibil nouă, iar puterea decizională este conferită investitorului privat.

Intervenţiile în spaţiul public reprezintă modalitatea mea proprie de a submina și apropria o lume pe care o neg și pe care, în același timp, o accept zilnic. E maniera mea personală de  însuşire a spațiului public, de luare temporară în posesie a oraşului în care locuiesc şi de relaţionare cu oameni pe care nu voi ajunge probabil niciodata să îi cunosc, dar cu care împart aceleaşi drumuri, refugii, locuri de aşteptare şi întîlnire.


2. Cosmina Ivanov

Pelikula Exotică

Desenul în joacă, automat și negândit conștient e găsirea unui echilibru. Mă ține din a mă pierde într-un vis cu ochii deschiși și-n același timp mă face altfel-de-atentă la ce e în jurul meu. E între a gândi prea mult și a gândi prea puțin.

Așa-i, mâzgăliturile mi-au dat soi de pace.

E emotivă hârtia asta sensibilă la căldură și ce bine c-ascultă muzică de toate felurile.

Un desen este o linie care a ieșit la plimbare. Paul Klee, să facem niște pași.

5) Etapele demersului artistic
cheltuieli estimate zero-zero

codiță mănâncă pufuleți

statement în statement

nişte role desenate

albe sunt în perete

iată! șșșș, acum invit oamenii

Învârte de manivelă şi vei vedea ce:

a) timp

b) viitor

3. Alexandra Cioca

Insomnia

Suferind de insomnie, de mai bine de jumătate de an, am trecut prin mai multe etape ale acesteia. Abordez acum această temă ca pe un act de conștientizare a propriei persoane, caut să mă cunosc mai bine.

Când nu puteam să dorm, noaptea, mergeam pe străzi și fotografiam. Imagini întâmplătoare, care nu urmăreau ceva anume, dar care acum, în instalație, încearcă să redea starea în care te afli după ce ai ajuns să ții prea mult timp ochii deschiși.


4. Kiki Mihuță

Mâncare de nostalgie

În fiecare zi, hrănindu-ne, transformăm natura în cultură, metamorfozând trupul lumii în trupul și mințile noastre. Actul de mânca formează, de asemenea, o legătură între noi și alte zeci de specii de animale și plante.

Din punct de vedere istoric, oamenii au mâncat din multe alte motive decât simpla nevoie fiziologică. Mâncarea înseamnă și plăcere, comuniune, familie, spiritualitate, înseamnă legătura noastră cu universul natural, tabuuri, ritualuri, rețete, regimuri, tradiții și exprimarea propriei identităti.

Mâine ne vom hrăni cu amintiri, pentru a încerca să contracarăm lipsa de memorie a lanțului trofic industrial, în efortul de a prinde din urmă gustul din gutuiul bunicii, felia de marmeladă de demult, borcanul cu dulceață mâncată pe ascuns. Mâine începem să ne construim propriile mecanisme de re-capturare a amintirilor, după rețete de nostalgie.

5. Ileana Faur

 Discuții matematice

Încerc să mă poziționez în fața unui eveniment traumatic, o tentativă de a  stăpâni memoria și de a controla amintirea, pentru a ajunge în punctul din care încep să dețin o formă de cunoaștere antropologică și de control asupra elementelor în care experiența de atunci a ajuns să se descompună. Instalația stă pentru perioada între când s-a produs trauma și momentul de față.

6. Vlad Gayraud

Peisaj cu om

Proiectul urmărește realizarea unei documentări poetice sub forma unei serii de fotografii a oamenilor și locurilor care, prin asociere, devin reprezentanți ai trecutului transpus în prezentul banal.

Pe de-o parte, proiectul este o documentare poetică a prezentului ca martor al trecutului și al consecințelor acestuia asupra contextului social și urban. Oamenii suprinsi reflectă mediul în care trăiesc, definind vizual o pătură socială ignorată și exclusă din documentele, arhivele  și prezentările oficiale ce construiesc imaginea României.  În context politic actual, se vehiculează conceptul de imagine a țării. Astfel, proiectul poate fi perceput drept contribuția artistului la crearea unei imagini mai ample a României.

Pe de altă parte, este o încercare de înțelegere și raportare a personajelor în firul narativ al istoriei, al relației trecut – prezent – viitor. Ei vin cu un bagaj cultural dintr-o perioadă încheiată, transpun acest bagaj în prezent și îl transformă în funcție de necesități, nevoi și dorințe. R. Steiner susținea într-una din conferințele sale transcrise că, pentru a identifica și schimba o situație sau un comportament prezent, e necesară întoarcerea/raportarea în/la trecut și înțelegerea cauzei generatoare.

Istoria se va ocupa de scrierea evenimentelor, ceea ce nu va rămâne este imaginea celor ce au fost implicați sau afectați de evenimentele timpului.

7. Mihai Barabancea

Overriding Sequence

durata video: 6 minute

Lucrarea video conține o coloană sonoră de pian & ciripit, asociată  cu peisaje din natură, copaci cu forme bizare, dealuri, finalul fiind unul brutal în care toate acestea converg spre o exploatare exterioară de piatră,  în care natura e înlocuită cu ariditatea și distrugerea.

Instalația funcționează ca un promo ce include informațiile conținute de albumul foto Overriding Sequence  dar regăsite în natură – patternurile find similare, asemănările izbitoare, filmul extrapolează realitățile cotidiene din fotografii. Copacii care au forme bizare și structuri inedite au farmec, dar la final asta nu mai contează deoarece gloria dispare atunci când se infiltrează invadator ochiul curios al celui care accesează o secvență pe care nu și-o poate imagina ca fiind posibilă și pe care nu o găsește fiabilă.  Care este prețul cunoașterii?

8. Daniel Ghercă

In articulo mortis este momentul în care un laic decide să facă parte din ordinul Trapist.

Este momentul în care un om suferă prima criză de epilepsie. Este hazard și speculație.

Este momentul decisiv pentru viitorul unei imagini reale. Imaginea poate înceta sau poate continua sub forma unei fotografii.

Este vorba atât despre schizofrenie cât și despre forma incipientă a mizantropiei.

Este momentul vital al unei dimineți în care întreaga suferință umană i se arata celui care în secunda următoare avea să fie în fața plutonului de execuție, Fiodor Mihailovici Dostoievski.

Este momentul de revelație spirituală pe care un ascet îl trăiește. Este momentul din timpul unui vis în care te arunci în gol.

Este momentul unei nopți în care un diletant precum căpitanul Rouget reușește să compună marșul Armatei Rinului.

Este momentul fragil de care depinde viitorul omenirii. 26.XI.1983 Oko raportează un atac lansat de SUA în direcția URSS. Este momentul în care Sergentul Petrov decide că acest raport este unul eronat.

Este vorba atât despre tulburare cât și despre claustrofobie. Stare amorfă.

Este momentul creației, al eșecului primordial și al maledicției Providenței.


9. Mihai Gui

 rebut/tot

Fără un scop anume, o finalitate alta decât începutul unui nou film sau al următorului cadru, fotografia și-a perpetuat existența individual de propria mea voință, sau chiar pe poziție de superioritate forțând recursul la ea doar pentru a se autocrea într-un ciclu fără sfârșit. Ansamblul obiect + index reprezintă încercarea de a înțelege și justifica de ce acest mediu de exprimare a fost prezent pe parcursul ultimilor 9 ani în viața mea.

Lipirea negativelor într-un bloc este răspunsul la golul lăsat de lipsa unui motiv pentru crearea „body of work”-ului. De fapt atribui tuturor filmelor din 2004 până în prezent un scop fals, inexistent pe parcursul realizării lor – acela de a deveni materie primă pentru un obiect. Indexul subiectelor cadrelor cuantifică conținutul fotografiilor pentru a urmări mai bine modul și ritmul în care am fost nevoit să le înregistrez prezența lor în jurul meu; devine un memento care reafirmă atât existența lor pe film la un moment dat, cât și lipsa oricărei nevoi pentru aceasta.

Advertisements


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s