Spectacol de teatru “La harneală”, 27 martie 2015, 7 pm

la harneala afis

LA HARNEALĂ

27 martie, orele 19:00
Locația: Spațiul Platforma, Calea Moșilor 62-68

Avocați, mafie imobiliară, executori, jandarmi, primari, secretare, speculanți afectivi, artiști oportuniști – toți sunt călare pe casele din zona bucureșteană de maxim interes imobiliar Rahova Uranus de unde au fost și urmează să fie evacuați sute de oameni. Femeile evacuate și copiii lor împreună cu Mihaela Drăgan disecă pas cu pas procesul de pierdere a acoperișului de deasupra capului și afacerea profitabilă a distrugerii unei comunități.

Un spectacol de Mihaela Drăgan și Mihai Lukacs

Cu Mihaela Drăgan, Gabriela Dumitru, Marian Dumitru, Claudiu Eremia, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Andreea Fieraru, Cornelia Ioniță, Marian Ioniță, Mihai Ioniță, Mihai Lukacs

Spectacol independent produs de La Bomba Studios, Rahova-Uranus.

Cu sprijinul tranzit.ro/București și al Companiei de Teatru Giuvlipen .

După spectacol va urma o discuție cu femeile care se confruntă cu evacuarea.

Rezervări la saint.sara.kali@gmail.com
—————————————————————

LA HARNEALĂ (Razzing)

Friday, 27 martie 2015

Lawyers, real estate mafia, executors, police, mayors, secretaries, affective speculators, opportunist artists – they are all pressing on the houses from the neighbourhood of highly real-estate value Rahova Uranus wherefrom hundreds of people have been evicted and others are waiting for their turn. The evicted women and their children, together with Mihaela Drăgan are dissecting step by step the process of losing their homes, which is at the same time a profitable business of destroying a community.

A play by Mihaela Drăgan and Mihai Lukacs

With: Mihaela Drăgan, Gabriela Dumitru, Marian Dumitru, Claudiu Eremia, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Andreea Fieraru, Cornelia Ioniță, Marian Ioniță, Mihai Ioniță, Mihai Lukacs

An independent play produced by La Bomba Studios, Rahova-Uranus.

With the support of tranzit.ro/București and Giuvlipen Theatre Company

After the show, a discussion will take place, with the women confronted with eviction.

Free entrance

Reservations by email at saint.sara.kali@gmail.com


ROQDOC2 @ Platforma, 20-21-22 martie 2015

afish banda 2 web

Romania – Queer Documentaries (ROQ DOC)

3 zile de filme documentare queer. | 3 days of queer documentaries.

Pentru trei zile la rând vă propunem dezbateri libere pe fundalul vizionării de filme documentare queer – eveniment anual independent și informal, inițiat în 2012 şi organizat de persoane queer din România. | Let’s meet in march for 3 days of discussions based on queer documentaries. This annual independent and informal event was initiated in 2012, and is organized by Romanian queer persons.

Intrarea liberă (în limita locurilor disponibile) | Free admission (based on available seats)
———-

Prima zi (vineri 20 martie)
În prima zi discuțiile au două tematici. Filmul „Queer Artivism” va ocaziona un moment de reflecție la tipul de activism posibil în contextul local, distribuția de resurse și accesul la resurse, și la rolul activismului social de emancipare prin film, video și al organizării de festivaluri de film. Vom continua cu tema principală a serii: Bătrănețea și persoanele queer, pornind de la documentarele „Beautiful by Night” și „Gen Silent” la care vom adăuga pe parcurs și alte câteva vizionări-surpriză. Vom dezbate pentru prima dată în spațiul public subiectul delicat și ignorat în România,cel al vieții și activităților persoanelor queer de vârsta a 3-a, adesea trăind singure, adesea trăind în condiții precare, în invizibilitatate, în contextul local, cât și a lipsei de sprijin din partea comunitățiii gay.

———

A doua zi (sâmbătă 21 martie)

Ziua a 2-a este dedicată perspectivelor istorice queer. Vizionările și informările prezentate vor ocaziona o dezbatere despre activismul queer în Europa înainte și imediat de după cel de-al doilea Război Mondial, despre ce a existat înainte de Stonewall Riots, despre formele de rezistență și activism cultural alternativ queer care, în alte părți, altele decât Europa și America de Nord, au marcat anii ’70-’80, acum în mare parte uitate. Vom începe la 16.00 vizionarea și discuția despre istorii queer cu un documentar despre “Cercul”, o revista și o mișcare gay europeană care precede al doilea război mondial și care a durat până în anii 60. Apoi va rula “Before Stonewall” (despre construirea identităților și mișcărilor activiste înainte de momentul revoltelor de la Stonewall Inn), urmat de filmul “Dzi Croquettes”, despre trupa braziliană de cabaret queer. Acum putem vorbi despre o istorie mainstream a mișcărilor LGBT, adesea rămânând ignorat radicalismul anti-sistem care le-a stat la bază, or mișcările și activismul care le-au fãcut posibile.

————-
A 3-a zi (duminică 22 martie)

Ultima din cele trei zile de vizionãri și dezbateri este rezervată unui subiect complex, abordat din diverse perspective: identitatea de gen, între contestarea normelor, auto-reprezentare și performare. Vom vorbi, prin intermediul unor filme ca “Ti Muxe”, “Angel”, “Venus Boyz”, “Too Much Pussy”, despre forme diferite de identificare și forme de performare critică a identităților heteronormate, de corp ca purtător de mesaje, pe fundalul unei perspective conștiente de discriminările pe care clasa, sărăcia, munca sexuală, abilitățile fizice le produc, ca straturi suprapuse și adesea ignorate în cadrul luptei pentru drepturi civile și a eforturilor de incluziune.

Program și detalii în event: https://www.facebook.com/events/718703028227071/

imaginea cu rosu


Despre jaf și rezistență. O discuție cu Oliver Ressler

10856773_10153193356669490_748642416270823445_o

Despre jaf și rezistență.
Strategii artistice de rezistență în contextul globalizării târzii

O discuție cu Oliver Ressler, moderată de Veda Popovici urmată de proiecție de filme
Platforma / 19.03 / ora 18

//////English version below////////

În cadrul cursului „Demnitate Colectivă și Retorica Apartenenței. O istorie fragmentată a producerii identităţii naţionale în arta şi cultura din România. 1970-2010” discutăm și despre artă politică și rolul artei în capitalismul târziu. Ce înseamnă arta politică, arta angajată și care pot fi strategiile artistice de rezistență? – sunt câteva dintre întrebările pe care le vom explora.
Joi stăm de vorbă cu Oliver Ressler, artist angajat în diverse cauze politice, despre strategiile sale ca artist și despre unul din aspectele principale ale capitalismului astăzi în relațiile pe care le stabilește acesta între populații, corporații și state: jaful sistematic.

Azi, principalele forme de jafuri sunt comise de state și corporații. Jaful operat de stat are ca scop salvarea băncilor ducând direct la programe de austeritate care lasă în urmă oameni fără acces la sănătate și locuire decentă.
Relocarea forțată a oamenilor pentru a face terenuri extinse accesibile jafului comis de către corporațiile de minerit, construcția de diguri și case, de obicei lasă în urmă oameni mai sărăciți decât erau înainte. David Harvey vorbește de o „acumulare a disposesiunii”, o formă de apropriere ce implică nu atât generarea de bogăție și bunăstare ci mai degrabă luarea resurselor ce există deja, de obicei de la cei sărăci sau din sectorul public, prin mijloace legale sau ilegale, și de cele mai multe ori unde există o situație la limita legalității (vezi Michael Hardt and Antonio Negri, Commonwealth, 2010).

În prezentarea sa, Oliver Ressler se va concentra pe expoziția „Jaful” de la LENTOS Kunstmuseum din Linz (3 octombrie 2014 – 1 februarie 2015). Lucrările expuse au în comun accentul pe diverse forme de jefuire: jaful materialelor brute în Sudul Global de către companii de minerit și comerț internațional (The Visible and the Invisible); extracția de resurselor de petrol ce se împuținează (Leave It in the Ground); confiscări agresive prin privatizări în fosta republică sovietică Georgia (The Plundering); evacuarea spațiului public ca o consecință a creării de „gated communities” (comunități închise) din spații ce erau înainte accesibile oricui (Don’t Purchase A Better World); și aproprierea banilor contribuabililor pentru a „salva” băncile de la criza financiară și economică. Într-un sistem al democrației reprezentatice care a devenit din ce în ce mai puțin responsiv la interesele electoratului, alegerile tind să devină un ritual fără sens, în timp ce elite politice și economice auto-proclamate fac adevăratele decizii în afara oricărei dezbateri publice (Elections are a Con).
Accentul în practica artistică a lui Ressler este pe posibilități de rezistență și organizare alternativă ca o reacție la problemele politice, economice și sociale de azi.

Discuția va fi urmată de proiecția a trei filme recente realizate de Oliver Ressler:

The Visible and the Invisible, 20 min., 2014
Leave It in the Ground, 18 min., 2013
The Bull Laid Bear, 24 min., 2012 (cu Zanny Begg)

/////////////////////////
/////////////////////////

On Plundering and Resistance.
Artistic strategies of resistance in late globalization

A talk with Oliver Ressler, moderated by Veda Popovici followed by the screening of several films by Ressler

Platforma / 19.03 / 6 p.m.

In the frame of the course “Collective Dignity and the Rhetoric of Belonging. A fragmented history of the production of national identity in art and culture in the Romanian context. 1970-2010 ”, we will discuss also about political art and the role of art in late capitalism. Some of the questions that we will address are: what is political art, what is engaged art and which are the strategies of resistance that can be developed in this field?
On Thursday we will talk with Oliver Ressler – an artist engaged in various political struggles – about his own strategies as an artist and one of the main aspects of today’s capitalism in the way it sets the relationship between people, corporations and states: systematic plundering.

Today, the most massive forms of plundering are committed by states or corporations. The plundering of state coffers to bail out banks directly leads to austerity programs that leave behind people without access to health care or affordable housing. Forced resettlement of people to make land available for mining corporations, the construction of dams or houses, usually leave behind people who end up more impoverished than they used to be. David Harvey talks about an “accumulation by dispossession”, a form of appropriation that involves not primarily the generation of wealth but rather taking possession of existing wealth, usually from the poor or the public sector, through legal or illegal means, and most often in situations where the limits of legality are unclear (see Michael Hardt and Antonio Negri, Commonwealth, 2010).
In his talk, Oliver Ressler will focus on his exhibition The Plunderung at LENTOS Kunstmuseum in Linz that took place from 3 October 2014 to 1 February 2015. The works assembled in this exhibition have in common the focus on different forms of privatization in the former Soviet republic of Georgia (The Plundering); the exclusion of the public, as a consequence of the creation of “gated communities” from spaces formerly generally accessible (Don’t Purchase A Better World); and the siphoning off of taxpayers’ money to “save” banks from the fallout of the financial and economic crisis (The Bull Laid Bear). In a system of representative democracy that has become less and less responsive to the interests of the electorate, elections tend to mutate into a meaningless ritual, while self-appointed political and economic elites make the real decisions away from public debates (Elections are a Con).

The emphasis of Ressler’s artistic practice is on ways of resisting and alternative organizing as a reaction to political, economic and social grievances.

After the talk the following films by Oliver Ressler will be presented in full length:

The Visible and the Invisible, 20 min., 2014
Leave It in the Ground, 18 min., 2013
The Bull Laid Bear, 24 min., 2012 (with Zanny Begg)

/////////////////

Oliver Ressler, born 1970, lives and works in Vienna and produces installations, projects in public space, and films on issues such as economics, democracy, global warming, forms of resistance and social alternatives. Oliver Ressler has shown extensively in the context of large-scale international exhibitions such as the biennials in Prague (2005), Seville (2006), Moscow (2007), Taipei (2008), Lyon (2009), Gyumri (2012), Venice (2013), Athens (2013), Helsinki (2014), Marrakech (2014) and Quebec (2014).
One of his most important projects is a traveling show on the financial crisis, It’s the Political Economy, Stupid, co-curated with Gregory Sholette, has been presented at eight venues so far since 2001. The book It’s The Political Economy, Stupid: The Global Financial Crisis in Art and Theory was published by Pluto Press in 2013.
www.ressler.at

Supported by PATTERNS Lectures, initiated by ERSTE Foundation and implemented by WUS Austria.


Exerciții de conștiență colectivă: De la aftershock la nemurire, partea a 2-a

all-the-marbles web

Anastasia Jurescu, Andreea Gîrleanu, Claudia Nicu, Diana Miron, Kiki Mihuță, Marina Oprea, Mihai Balko, Valentin Cernat, Veda Popovici

Partea a doua (Concluzie) a proiectului De la aftershock la nemurire propus de colectivul Platforma in octombrie 2014.

13 februarie – 8 martie 2015

Vineri 13 februarie, de la 19.30, în cadrul/pe durata vernisajului: Valentin Cernat, Copenhaga/Copenhagen Interpretation, performance durațional

Alte două (seturi de) acțiuni-performance-uri vor puncta perioada expoziției:

Miercuri 25 februarie, ora 19.00: Andreea Gîrleanu, Diana Miron, Marina Oprea – instalație cu elemente performative.

Sâmbătă 28 februarie: Veda Popovici, Condamnată să repet.
3 performance-uri: o rugăciune, o incantație și o poveste
ora 19
durata: 3 h

…..

Cine observă nuanțele știe teoria, in interiorul neutru țesut al căreia organizăm legăturile elective: cu toate impulsurile vag adaptate ecosistemului social, tăcut, elaborăm distrugeri. Esențializarea totalitaristă reciprocă este impecabil folosită, eficient, lucrăm unde rupturile inițiale ergonomizează confortul oprimărilor. Ne opresc mereu, in cădere, armăturile înfiletate nasol, nesigure, entropiile ori logicile in bernă, ele recomandă abordări lucide in spațiu metodic structurat.
Te așteptăm totuși, in secret, teoretic in cutia apocaliptică încă ne regăsim; avioane, zaruri, bile ori instigări ne (aparent) țin in optimă nesiguranță. Aparate ludice ideale si total autarhice, la alegere, recompun atmosfera de afterparty catastrofic, isteric negând aftershockul.
Cine observă negația știe teoria impulsului entropic: nu ține implicit de efectul asupra spațiu/timp. Am putea observa că nici in mediul liber, unde construim individualități dinamice, bombe antropice, legături, opțiunea antigravitațională nu există.
…..
Enigma: textul de mai sus conține ascuns, codificat, un alt text. Găsiți cheia de decodificare și veți găsi, rezumat, adevărul karmic universal ^^/. Sau doar un alt mod de a petrece timpul în distopia.

(english version and artists statements coming soon in a post-catastrophic shelter near you).

www.aftershocksinemurire.tumblr.com

Multumim de asemenea pentru toata implicarea in De la Aftershock la Nemurire: Iulia Toma, Nicoleta Moise.

…..

Performance-ul lui Valentin Cernat este precedat de urmatorul text:

Copenhaga

Interpretarea Copenhaga răspunde acum privirii voastre pe această hârtie, doar pentru că Interpretarea Copenhaga îmbracă Principiul Incertitudinii. Practic eu sunt deja o interpretare de măsurare nedeterministă purtată în dualitate la Spaţiul Platforma. Dar măsurarea simultană nu va determina decât rezultate diferite. Totodată măsurarea poziţiei mele, obligatoriu modifică impulsul existenţei mele, deci sunt manifestarea gândirii voastre. Distribuirea evenimentelor ce vor urma pentru mine se va alinia perfect cu distribuţia probabilităţilor din gândire. Aşadar funcţia de stare (adică voi) oferiţi descrierea completă stării mele la un moment trecut, dar nu pentru situaţia mea, ci pentru un cumul de statistici memorate. Teoria variabilelor ascunse prezintă nedeterminarea în fizică cuantică ca iluzie şi ca urmare a propriei ignoranţe. Mai exact dacă am cunoaşte una dintre “variabilele ascunse” situaţia nu ar mai exista.

Ipoteza existenţei universurilor multiple este singura care neagă existenţa non-localizării, dar face acest lucru postulând că toate valorile posibile ale unei proprietăţi măsurate există în mod simultan, în universuri care coexistă. După cum ştim, când se realizează o măsurătoare, universul din care facem parte se împarte în universuri multiple, deţinând fiecare unul dintre posibilele rezultate. De exemplu dacă măsurătoarea poate produce două rezultate posibile, atunci, în momentul măsurătorii, întregul univers se împarte în două cu un posibil rezultat în fiecare univers. Dacă o măsurătoare poate să conducă la un continuum de stări posibile – aşa cum este poziţia unui electron – atunci, în clipa în care are loc o măsurătoare, se sugerează că universul se împarte într-un număr infinit de universuri! Întrucât se presupune în continuare că aceste universuri paralele nu pot să interacţioneze unul cu celălalt, această ipoteză este complet neverificabilă. Entităţile sunt multiplicate într-o proporţie incredibilă. Conform fizicianului Euan Squires, teoretician al fizicii cuantice, teoria variabilelor ascunse este “extrem de complicată şi alambicată. Noi nu cunoaşte deja răspunsurile din teoria cuantică şi astfel construim o teorie deterministă a variabilei ascunse în mod special pentru a primi aceste răspunsuri. Teoria care rezultă de aici pare să fie una construită şi nefirească”. Squires subliniază faptul că teoria variabilelor ascunse nu s-a bucurat niciodată de o acceptare largă deoarece “eleganța, simplitatea şi parcimonia teoriei cuantice contrastau puternic cu faptul că teoria variabilelor ascunse a fost respinsă rapid pentru că părea rezultatul dorinţei, din mintea celor prea conservatori să accepte schimbarea, de a se întoarce la determinismul fizicii clasice”. Un alt motiv pentru care comunitatea generală a teoreticienilor fizicii cuantice consideră teoria variabilelor ascunse ca extrem de neplauzibilă este că ea elucidează determinarea postulând existenţa unei forţe cuantice ad-hoc care, spre deosebire de celelalte patru forţe din natură se comportă într-o manieră complet neafectată de distanţă. În opinia multor fizicieni ultimele două interpretări sunt pur şi simplu încercări disperate de a salva ipotezele clasice ale determinismului şi independenţei observatorului, care fuseseră abandonate de mecanica cuantică. Aşa de exemplu, o interpretare salvează determinsimul de fizică clasică, postulând existența teoriei variabilelor ascunse, iar cealaltă, speculând că orice se poate întâmpla, are loc în realitate într-un număr infinit de universuri paralele care se divid permanent, indiferent de modul în care lucrurile pot părea oricărei din versiunile sinelui nostru ce se divide în permanentă. În orice caz acest interpretări sunt toate în concordanţă cu realităţile observate. Ele sunt încercări de a descrie cum arată realitatea dintre observantii pentru a oferi explicaţii despre comportamentul aparent bizar al materiei, prezis atât de exact de teoria fizicii cuantice. Ele nu sunt în mod obişnuit considerate teorii ştiinţifice despre natura realităţii, ci mai degrabă teorii metafizice, dat fiind că în mecanica cuantică nu pare să existe în prezent niciun experiment evident pe care să îl facem pentru a alege între ele. 9 iunie Haos. Catastrofe. Fractali. Atractori stranii. Mi-a picat exact la timp în mâna cartea lui Alain Boutot, Inventarea formelor. Câteva idei sunt notabile. Cea esenţială: de la Newton, ştiinţele au renunţat să explice şi să descrie lumea la scară umană. Câteva teorii morfologice din secolul nostru – dar având rădăcini în Cantor, d.e. – se opun aceleiaşi tendințe: teoria catastrofelor (adică a fenomenelor de discontinuitate – Rene Thom); teoria fractalilor (Benoît Mandelbrot, 1975; exemple de mulţimi fractale: mulţimea triadică a lui Cantorl ; curba lui Von Koch; sita lui Sierpinski), teoria structurilor disipative (Ilya Prigogine); teoria haosului (studiul turbulenţelor, David Ruelle; atractori stranii care sunt fractali). În acelaşi timp (şi – cum oare? – în acelaşi sens) citesc şi Evangheliile apocrife, din care o să notez ceva mai târziu o viziune fantastică. În momentul naşterii lui Isus, lumea încremeneşte ca şi când ai pune pauză unei benzi video sau ai opri un film pe un singur cadru. Dar splendidul citat – mai târziu, când o să mă edific cu totul. Deocamdată doar am răsfoit nişte bizanterii. În anul 1930 a avut loc Conferinţa 6 Solvay. La această conferinţă Einstein propune un contraexemplu celor descrise mai sus. “Se ia o cutie plină cu radiaţie.De una din fețele cutiei se fixează un ceas care este programat ca la un anumit moment să deschidă o fereastră şi să lase să iasă un singur foton. După care cutia este cântărită. Ce am obţinut ? Un experiment în care am determinat simultan şi energia şi timpul în cazul unui foton. Principiul lui Heisenberg era infirmat ! Bohr a fost şocat. Nu putea găsi pe loc un contraargument !.. Bohr a petrecut una din cele mai negre seri din viaţa lui, extrem de nefericit de ceea ce părea fără replică. Dar doar părea, pentru că a doua zi triumful total este al lui Bohr, care găseşte soluţia. Prima poantă ” era…măsurarea masei. Căci pentru a o efectua, trebuia agăţată de cutie o greutate compensatorie, care ar fi imprimat cutiei un impuls. Care ar fi indus o eroare în măsurarea poziţiei cutiei. Care, pentru că timpul nu este absolut, ar fi indus o eroare în determinarea timpului. De unde ştiu că timpul nu este absolut ? Din Teoria Relativităţii a lui Einstein. Aceasta a fost a două poantă. Cel nefericit a fost acum Einstein…Deşi în cercetările lui Rutherford, Bohr, Sommerfeld, ș.a. comparaţia unui atom cu un sistem planetar de electroni conduce la interpretarea calitativă a proprietăţilor optice şi chimice ale atomilor, totuşi, deosebirea fundamentală dintre spectrul atomic şi spectrul clasic al unui sistem de electroni impune nevoia de a abandona conceptul de traiectorie electronică şi de descriere vizuală a atomului…În timp ce în teoria clasică felul observaţiei nu are nicio legătură cu evenimentul, în teoria cuantică perturbația asociată cu fiecare observaţie a fenomenului atomic are un rol decisiv. Mai mult, deoarece rezultatul unei observaţii conduce de regulă la afirmaţii despre probabilitatea anumitor rezultate ale observaţiilor ulterioare, partea fundamental neverificabilă a fiecărei perturbații trebuie, cum a arătat Bohr, să fie decisivă pentru operarea necontradictorie a mecanicii cuantice. Desigur, această diferenţă dintre fizica clasică şi atomică este de înţeles deoarece pentru corpurile grele, cum sunt planetele care se mişcă în jurul soarelui, presiunea luminii solare care se reflectă la suprafața lor şi este necesară pentru că acestea să fie observate este neglijabilă ; în schimb, pentru cele mai mici unităţi constructive de materie, datorită masei lor mici, fiecare observaţie are un rol decisiv asupra comportării lor fizice. Perturbația sistemului observat cauzată de observaţie este, de asemenea, un factor important pentru determinarea limitelor în care este posibilă o descriere vizuală a fenomenelor atomice… O examinare mai de aproape a formalismului arată că între precizia cu care este stabilită localizarea unei particule şi precizia cu care impulsul ei poate fi simultan cunoscut există o relaţie conform căreia produsul erorilor probabile în măsurarea poziţiei şi impulsului este invariabil cel puţin egal cu constanţa lui Planck împărţită la 4π…. Legile mecanicii cuantice sunt fundamental statistice… Relaţiile de incertitudine oferă un exemplu de mod în care, în mecanica cuantică, cunoaşterea exactă a unei variabile poate exclude cunoaşterea exactă a alteia. Această relaţie de complementaritate dintre diferitele aspecte ale aceluiaşi proces fizic este caracteristică pentru întreaga structură a mecanicii cuantice… De exemplu, determinarea relaţiilor energetice exclude descrierea detaliată a proceselor spaţio-temporale. În mod similar, studiul proprietăţilor chimice ale unei molecule este complementar cu studiul mişcării electronilor individuali în moleculă, sau observarea fenomenelor de interferenţă este complementară observării cuantelor de lumină individuale… Astfel fizica clasică îşi are limitele în punctul din care influenţa observaţiei asupra evenimentului nu mai poate fi ignorată. Invers, mecanică cuantică face posibilă tratarea proceselor atomice prin renunţarea parţială la obiectivarea şi descrierea spaţio-temporală. Noi, oamenii, am putea aştepta ani buni până să avem un computer cuantic. Dar plantele au descoperit un proces simiar cu calculele cuantice pentru a prelucra apa şi dioxidul de carbon, pe care le sintetizează în carbohidraţi simpli. O echipa de cercetători de la Lawrence Berkley Naţional Laboratory, condusă de Graham Fleming, a raportat că procesul fotosintezei se bazează pe principiul superpoziţiei, astfel că energia fotonului poate fi în câteva stări diferite în acelaşi timp, care colapsează într-o stare unică. Aşa cum un computer cuantic va evalua un număr de stări în superpoziţie, după care va avea loc colapsul într-o anumită stare, fotosinteza alege şi ea cea mai bună cale de reacţie din interiorul moleculelor de clorofilă, iar energia este transferată corespunzător, odată cu colapsul undei. Inseparabilitatea cuantică (quantum entaglement) reprezintă cel mai contraintuitiv şi surprinzător fenomen din galeria bizareriilor cuantice. În lumea ciudată a particulelor elementare se manifestă un foarte straniu efect cuantic care a fost botezat quantum entanglement, concept intraductibil şi probabil cel mai bine aproximat în română prin inseparabilitate cuantică. Este vorba despre faptul că există perechi sau grupuri de 3 sau mai multe particule elementare în mod misterios dependente unele de altele. Două particule pot fi la mii de kilometrii distanţă una faţă de cealaltă şi totuşi o acţiune asupra uneia dintre ele produce instantaneu efecte asupra celeilalte (şi acesta este aspectul cel mai greu de acceptat prin prisma experienţelor noastre cotidiene şi chiar în lumina fizicii moderne – care stabileşte ca limită a vitezei de deplasare a informaţiei viteza luminii în vid). ”

Surse:

“Ştiinţa şi experienţele în pragul morţii” Chris Carter; “Jurnal 1 (1990-1996)” Mircea Cărtărescu; “Einstein vs. Bohr” Andrei Dorobanţu; “Dezvoltarea mecanicii cuantice” Werner Heisenberg;  “The World After 2012” Marie D. Jones; “Apocalipsa cuantică. Universul holografic” Elena Lupşan


De la aftershock la nemurire. Partea Întâi: Discotopia. Marți 9 Decembrie, ora 19.00

pattern-illusion copy pt net

La Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, MNAC Anexa etaj 1, București), 9 Dec. 2014 – 11 Ian. 2015

Anastasia Jurescu, Andreea Gîrleanu, Claudia Nicu, Iulia Toma, Kiki Mihuță, Marina Oprea, Mihai Balko, Nicoleta Moise, Valentin Cernat

(for English scroll down)

expo leaflet – statements general and artists in RO and ENG

În literatură și derivatele ei media există distopii totale și distopii critice; diferența: din cele critice se mai poate ieși (cu o lecție de viață în plus), din celelalte niciodată, sunt perfect închise, fără început, cauzalitate și sfârșit, precum Universul în viziunile creștine fundamentaliste. Întrebare constantă, obsedantă: cum se formează un sistem distopic? Textele clasice încep toate, din momentul prim, pagina întâi, cu plasarea directă in situ, fără ca vreundeva pe parcurs să fie compusă o încercare de a explica, stabili cauzele ori demarca factorii sociali și politici din trecutul real și posibil care ar fi dus la ștergerea capacității de reacție individuală și la stabilirea în noile (părând veșnicele) reguli. Au fost înainte o catastrofă, o apocalipsă, un meteorit? O profeție împlinită din partea cuiva care moare fericit că azi, chiar azi, imprevizibilul (a)statistic se manifestă suficient de puternic cât să acopere tot ce era/fusese/este cu pătura unui veșnic worse case scenario?

…Și dacă au fost, au ajutat la ceva kiturile de supraviețuire pentru cutremure, valiza pregătită mult timp după și ținută la îndemână în caz de, măsurile postapocaliptice ale fundamentaliștilor din Doomsday Preppers? Bunkerele vândute pentru a liniști fricile de fantome elaborate în timpul Războiului Rece? Adăpostul antiatomic ascuns lângă metrou Unirii, cel de la Victoriei, cel de la Casa Poporului? A existat oare acel moment de adaptare a trupului la înfăptuirea IRL a micro-spaimelor de sfarșitul lumii pe care le integrăm de fapt în viața de zi cu zi? Tu știi suficient de bine în geografia spațiului tău locuit și familiar, în caz de urgență, pe ce să pui mana și să fugi? Sau ai fugi?

În distopiile critice, adesea construite pentru a transmite un manifest despre inegalitate, suferință, blocarea accesului la propriul agency, există întotdeauna cel puțin un colț de grădină și un ochi de apă încă funcționale în afara sistemului distopic, pe fundalul migrării continue către speranța că dincolo de geografia pe care o cunoști vei găsi reversul catastrofei, rezultatul ei anarhist eliberator. De aceea cel mai mult din romanele Octaviei Butler sau lui Margaret Atwood ori din clasicele cyberpunk se petrece în mers, în fugă, sunt liste de supraviețuire și cârpire a mecanismelor și obiectelor necesare acesteia. Fuga e singura formă de agency, pentru persoanele adaptate și antrenate pentru ea, acele persoane pe care le vezi în disaster movies evitând cu o fracțiune de secundă prăvălirea cărămizii în cap sau căscarea hăului sub picioare. Un pic îți dau sentimentul că au supraputeri de zbor și mers pe apă, aceste persoane. Nu, sigur nu au corpul ca al tău, pe al tău l-ar călca mașina, ajunge din urmă bastoanele păzitorilor de ordine, al tău sigur ar înfunda pușcăria reală și ar ajunge expus la TV sau la grădina zoologică, anunțat online la capitolul gropi comune în care ajung cele imprevizibile.

Grădini zoologice, circuri, discoteci, cimitire. Să ne întoarcem în timp în anii 60 la căutări terminologice și invenții lexicale. Discoteca, alături de Circ, Grădina Zoologică, Cimitir e unul din acele locuri în care heterotopia e maximă. E în real și între realuri, între public și privat, între aparențe (exaltate, ierarhizate) și afecte, retrăiri etc. Toate sunt spații de intimitate construită prin politici publice, în care oricine are putere îți poate privi și reorganiza corpul în concordanță cu noile reguli, pentru care nu există niciodată nici explicații nici cauzalitate.

………..

Partea Întâi este primul fragment expozițional rezultat din atelierul de lucru și dezbateri De la Aftershock la Nemurire (propus și facilitat de Simona Dumitriu, Ileana Faur, Marian Dumitru, Claudiu Cobilanschi, aka grupul de la Platforma) – https://platformaspace.wordpress.com/2014/10/13/invocare-open-call-13-23-oct-la-de-la-aftershock-la-nemurire-from-aftershock-to-immortality/.

………

varia din atelier și proiect: http://aftershocksinemurire.tumblr.com/

prequel: https://platformaspace.wordpress.com/2014/11/22/in-asteptare-25-noiembrie-de-la-ora-10-00-am-performance-durational-8h/

 

ENG

From Aftershock to Immortality. Part One: Discotopia. Tuesday December 9, 7 pm.

At Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, MNAC Anexa 1st floor, București), 9 Dec. 2014 – 11 Jan. 2015

Anastasia Jurescu, Andreea Gîrleanu, Claudia Nicu, Iulia Toma, Kiki Mihuță, Marina Oprea, Mihai Balko, Nicoleta Moise, Valentin Cernat, Veda Popovici

 

In literature and in its media sub-products there are total dystopias and critical dystopias; the difference between them: you could still get out of a critical dystopia (after learning your life lesson), but you could never get out of total dystopias, they are fully enclosed, with no beginning, cause or ending, just like the Universe in fundamentalist christian visions. Here is the constant, obsessive question: how do dystopic systems begin? All classical texts start from the first moment, on page one, directly in situ, and nowhere along the way is there any attempt to explain, establish causes or delineate the social and political factors from the real possible past which may have led to the erasure of individual capacities of reaction and to the establishment of new (seemingly eternal) rules.

Was there before a catastrophe, an apocalypse, a meteorite? The fulfilled prophecy of someone dying happy that today, exactly today, (a)statistic unpredictability manifests itself with enough strength to cover all that was/had been/is with the blanket of an eternal worse case scenario?

…And if there was, did earthquake survival kits, the suitcase prepared long time afterwards and kept handy just in case, or the post apocalyptic measures taken by Doomsday Preppers fundamentalists help in any way? Were bunkers that had been sold to soothe the fears of ghosts produced by the Cold War of any help? Or the anti atomic shelter hidden next to Unirii subway station, the one in Victoriei, the one under People’s House? Was there a moment where bodies adapted to the IRL materialization of end of the world fears which we are constantly integrating into our daily lives? Within the geography of your lived, familiar space, do you know well enough in case of emergency what to grab and run? Or would you run?

In critical dystopias, often constructed to deliver a manifest about inequality, suffering, and the impossibility to perform one’s agency, there are always at least one piece of garden and one patch of water that continue to function outside the dystopic system, having as background the continuous migration toward the expectation that beyond known geographies you would escape to the other side of catastrophe, to its liberating anarchist result. Because of that most of Octavia Butler’s or Margaret Atwood’s novels or most cyberpunk classics are strategies of walking through unobserved, or running, they are lists of survival strategies and repair manuals for the mechanisms and objects necessary for survival. Running is the only form of agency for persons adapted and trained for it, but for the kinds of persons who in disaster movies avoid by one fraction of a second the brick falling on their heads or the void gaping under their feet. They give you the impression to have superpowers of flying or walking on water, these persons. No, they surely don’t have the same body as yours, yours would be run over by the car, caught by the sticks of order keepers, your body would most certainly end up in the real jail and exposed on TV or at the Zoo, or advertised online under the communal burial grounds for the unpredictable chapter.

Zoos, circuses, discos, cemeteries. Let’s go back in time to the 60s, to terminological quests and lexical inventions. The disco, next to the circus, the zoo or the cemetery is one of those sites of maximized heterotopia. It is within real and in between realities, between public and private, between appearances (exalted, hierarchical) and affects, reliving, etc. They are all sites of public policy-built intimacy, where anyone with power can watch and re-organize your body according to the new rules, for which there are never any explanations or causes.

………..

Part One is the first exhibition fragment resulted from the workshop and talks From Aftershock to Immortality (proposed and facilitated by Simona Dumitriu, Ileana Faur, Marian Dumitru, Claudiu Cobilanschi, aka the group at Platforma) – https://platformaspace.wordpress.com/2014/10/13/invocare-open-call-13-23-oct-la-de-la-aftershock-la-nemurire-from-aftershock-to-immortality/.

………

varia from the workshop and project: http://aftershocksinemurire.tumblr.com/

prequel: https://platformaspace.wordpress.com/2014/11/22/in-asteptare-25-noiembrie-de-la-ora-10-00-am-performance-durational-8h/

……….

afish discotopia 2mic web

afish discotopia mic web

  1. Mihai Balko

Fără orizont/No Horison

Instalație cu elemente performative/Installation with performative elements

Instalație work in progress inspirată de relatările bunicului meu despre cel de‐al doilea Război Mondial.

//

Work in progress installation inspired by the accounts of my grandfather about the 2nd World War.

 

  1. Valentin Cernat

News as Dystopia

“Car Accidents Today ‐ Romania” | “Bullets not Ballots ‐ Ukraine” | “Syria” | “During Earthquake”.

Prezentarea evenimentelor fără imagine studiază transformarea “cititorului” cu ajutorul sunetului și a luminii proiectate, lăsând liberă construirea cadrului întreg prin crearea unei imagini proprii.  Rezultatul devine unul derivat din structurile video parcurse în trecut, asimilate acum situațiilor expuse. Asfel probabil, putem răspunde corect întrebărilor “din poziția cui este redat evenimentul?” și “pentru cine?”.

Citirea știrilor pleacă din propria voință, iar poziția devine una confortabilă, asumată, blocând treptat receptarea mesajului. Expunerea amplificată, exagerată, a informațiilor transmise forțează trimiterea unei senzații distopice și conturează astfel o lume paralelă, de confort, de unde experimentăm relaxați stări extreme.

//

The display of events in the absence of their image studies the transformation of the „reader” who can reconstruct the full frame aided by sound and by the light projected, thus creating its own private image. The result is a sub product of all video structures seen in the past, now assimilated to the situations under display. So probably now we can give the correct answer to questions like „from whose position is the event presented?” and „for whom?”

We read news when we want to, from a comfortable, assumed position that blocks progressively the message from being received. The amplified, exaggerated exhibition of the broadcast informations conveys a forced feeling of dystopia and therefore outlines the comfortable parallel world from which we experiment, relaxed, extreme sensations.

  1. Kiki Mihuţă

Am creat un sistem care să deservească interesele și nevoile omenirii, însă realitatea ne arată că de fapt el este din ce în ce mai incompatibil cu milioanele de consumatori pentru care a fost creat. Paradoxul este că, deși producția de alimente este hiper eficientă și generează hrană mai ieftină și mai multă decât în orice alt moment din istorie, s‐a ajuns la un punct în care odată cu hrana nou creată, dam naștere unor noi boli a căror existență se datorează doar noilor tipuri de alimente.

Industrializarea impune agricultura chimică și mecanizată, care are drept consecință compromiterea solurilor, apei și a altor infrastructuri naturale de care producția de hrană depinde. Dacă până în anii 70 trăiam cu satisfacția că orele petrecute în bucătărie s‐au redus drastic până la deloc, după această decadă un adevar dureros iese la iveală: companiile producătoare de hrană renunță încet încet la produsele naturale în favoarea unora artificiale, ieftine și dăunatoare. Pe lângă faptul că aproape am renunțat la cultivat și gătit, adesea nu recunoaștem mâncarea când o vedem, iar generațiile următoare vor fi atât de obișnuite cu noile gusturi sintetice încât nu vor fi gustat niciodată ceea ce astăzi încă mai numim “natural”. Fructelor și legumelor de astăzi le lipsește gustul, iar consumatorul modern il imbrățișează fără a privi în viitor.

//

We have created a system that would serve the interests and needs of humanity, but instead it shows that it is actually increasingly incompatible with the millions of consumers for which it was created. The paradox is that, although food production is hyper efficient and cheaper and we produce more than in any other time in history, we’ve reached a point where the new foods are responsible of the existence of new types of diseases.

Industrialization requires chemical and mechanized agriculture, which has the consequence of compromising the soil, the water and other natural infrastructure of which food production depends. If by the 70’s we were living with the satisfaction that the hours spent in the kitchen were drastically reduced, after this decade a painful truth emerges: the food companies are slowly replacing natural products in favor of artificial, cheap and harmful ones. Besides the fact that we almost gave up  cooking and farming, often we do not recognize food when we see it, and the future generations will be so accustomed with these new synthetic flavors that they will never know the taste that today we still call it “natural”. Fruit and vegetables today lack taste, and the modern consumer embraces it without looking into the future.

 

  1. Iulia Toma

„UNULAUNU”

Sunt în capsula timpului meu. Am început acum zece ani, continui încă zece. În jurul mesei gravitează lampa şi patul, tabloul de pe perete se încarcă de la soare şi perna este singurul instrument antigravitaţional din habitaclu. Uşa se închide sub presiunea chiriei, afară oamenii gravitează în jurul salariului lunar. Modulul meu se plimbă încet peste vulcanii de la Universitate, peste cascada de la Romana şi Baraganul de la Guvern, le fac cu mâna stângă, cu dreapta beau ceai fierbinte. Hainele de iarna zboară spre tavan, cei nouă metri cubi de aer ajung pentru 36 de ore. Locuiesc pe un perete curb, am o plantă care cere apă din pahar, mă lovesc de calorifer plutind spre cizme. Ca să stau pe scaun iau paltonul şi‐l pun pe pat ‐ de‐acolo mut perna şi o aşez pe masa de unde am ridicat caietul aruncat pe palton. Sunt un punct strălucitor pe radar, întunericul se opreşte în foaia de sticlă aburită a geamului pe care am scris cu degetul douămiidouăzecişipatru.

//

1/1

I am in the capsule of my time. I started ten years ago and I will go on for ten more. The lamp and the bed gravitate around the table, the painting on the wall charges from the sun and the pillow is the only antigravity instrument from the living unit. The door closes pressurised by rent, outside people gravitate around monthly wages. My module walks slowly over the volcanoes at Universitate, over the Romană waterfalls and the desert fields at the Government, I wave my left hand to them, while drinking hot tea with my right. Winter clothes fly to the ceiling, the nine cubic meters of air are enough for 36 hours. I live on a curved wall, i own a plant who demands to be watered with a drinking glass, I bump into the radiator while floating towards my boots. To sit on the chair i take the coat and put it on the bed – moving the pillow from there and placing it on the table from where I had taken the notebook thrown over my coat. I am a shiny dot on the radar, darkness is stopped by the steamy sheet of glass from the window on which I wrote with my finger  twothousendtwentyfour.

 

  1. Anastasia Jurescu, Nicoleta Moise

Nicoleta Moise_Anastasia Jurescu_Hail Mary_2014

 

  1. Claudia Nicu

Este apocalipsa, ca simbol, o confruntare dintre bine și rău? Va învinge binele? Cine ar supraviețui? Ar conta puterea financiară? Devine statutul irelevant? Cum s‐ar schimba percepția asupra violenței și a confruntării? Ca femeie ar fi mai bine să fii singură sau parte dintr‐un grup? Sau ar dispărea ideea de gen? Oare ar fi o eliberare pentru cei oprimați, o scăpare?

Cum ai putea să te pregatești cel mai bine? Iți poți face provizii cu lucrurile de bază, apă, mâncare, arme, medicamente, dar cât poți trăi din bugetul pe care îl ai la dispoziție?

Oare se întâmplă acum? Trăiesc apocalipsa? Anxietatea mea nu mi se pare o slăbiciune și nu înțeleg de ce ar trebui să‐mi depășesc fricile. Care sunt banale, nu‐mi place că universul e o mizerie, un haos fără sens iar asta nu dă nici o valoare propriei existente. Trebuie să‐mi creez propriul univers cu sens. Nu‐mi iese foarte bine, ceea ce duce la frustrare și disperare.

Există o libertate în nihilismul disperării, când a câștiga înseamnă a rămâne în viață.

//

Is the apocalypse, as a symbol, a confrontation between good and evil? Will good win? Who would survive? Would financial power matter? Will status become irrelevant? How would the perception of violence and confrontation change? As a woman, would it be better to be alone or part of a  group? Or would the idea if gender disappear? Would the opressed feel liberated, feel like they escaped?

How could you prepare best? You can buy supllies, basic things like water, food, weapons, medicine, but how long can you live with the budget you have?

Is it happening right now? Am I living the apocalypse? I don’t see my anxiety as a weakness and I don’t understand why should I overcome my fears. Which are ordinary, I don’t like the fact that the universe is shit, a meaningless chaos and that makes my own existence unvaluable. I must create my own universe and give it meaning. I don’t manage most of the time and that leads to frustration and desperation.

There’s freedom in the nihilism of despair, in which winning means staying alive.

 

  1. Andreea Gîrleanu

De mică am încercat să îmi răspund la intrebarea “Ce se întâmplă cu corpul meu după ce moare?” Odată cu trecerea timpului am descoperit și am conturat variante de răspuns pentru a‐mi satisface curiozitatea. Treptat, corpul fizic nu a mai reprezentat un interes pentru mine, iar intrebarile au devenit din ce in ce mai numeroase. Se sfârșește pur și simplu? Există suflet? De unde vine? E nemuritor? Din ce e facut, eter? Sau praf? Poate e doar vid.

Îmi vâjâie capul.

Ce inseamnă a fi nemuritor? Ti‐ai dori să trăiești veșnic? Ai deveni un erou care ar ramane in amintirea tuturor? Poate e mai plăcut sentimentul de anonimitate și ai prefera statutul de observant.

Ți‐ai imaginat vreodată cum ar reacționa cei de lângă tine la aflarea morții tale? Uneori mă gândeam la propria înmormântare, la suferința pe care dispariția mea ar provoca‐o, construind în detaliu un întreg scenariu. Alteori mă gandeam că nu o să plângă nimeni.

Cât de des reflectăm la momentul morții? Cât control avem asupra vieții și de ce? Oare cum te vei conserva în amintirile altora?

Despre morți numai de bine(?)

//

Since I was a kid I tried to answer the question “What happens to my body after I die?” As time passed, I’ve searched for answers to satisfy my curiosity. The physical body didn’t represent an interest to me anymore and my head was full of questions regarding the reason I was born here and now. Does it simply end? Is there a soul? Where does it come from? Is it immortal? What is it made of, ether? Or dust? Maybe it’s just nothing at all.

My head is spinning.

What does it mean to be immortal? Did you ever wish to live forever? Would you become a hero who remains in people’s memory? Maybe feeling anonymous makes you feel comfortable and secure. Maybe you love the spotlight.

Have you ever imagined how would people react to the news of your death? I used to think about my own funeral, about the suffering I will cause in that moment, building an entire scenario in detail. Sometimes I thought that no one will mourn or even shed a tear.

How often do we reflect on the moment of death? How much control do you have over your life and why is that? What will others have to say about you and how will you be preserved in other people’s memory?

Speak no evil of the dead (?)

 

  1. Marina Oprea

performance și instalație/ performance and installation

Țelul etern și neatins al omenirii rămâne viața eternă. Visăm la utopii în care moartea nu mai există dar, dincolo de problema evidentă a privilegiului, când dreptul la viață a fost bifat, putem vorbi despre dreptul la moarte? Nu este vorba de un act necugetat, un păcat sau disperare. Este vorba despre epuizarea tuturor opțiunilor, pe rând, sistematic, încet și cu cap, până se ajunge la gestul final.

//

Eternal life remains humankind’s unattainable eternal goal. We dream of utopias where death  doesn’t exist anymore but, beyond the obvious issue of privilege, when the right to live has been approved, can we speak about the right to die? It is not a thoughtless act, a sin, nor despair. It is the consummation of all options, one at a time, systematically, slowly and wittingly, until you get to the final gesture.


În Așteptare. 25 noiembrie, h 12.00 – 20.00. Performance durațional, 8h+

p3

performance de grup*, durațional, 8 h +, marți 25 noiembrie începând cu ora 12.00

*Valentin Cernat, Simona Dumitriu, Ileana Faur, Andreea Gîrleanu, Anastasia Jurescu, Kiki Mihuță, Nicoleta Moise, Claudia Nicu, Marina Oprea; cu sprijin de la Iulia Toma, Mihai Balko, Marian Dumitru; după o propunere de Valentin Cernat.

La Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, MNAC Anexa etaj 1)

și expoziție post-performance: 26 nov. – ?**

ce aștepti?! sfârșitul lumii? oare unde te prinde când te prinde? corpul oricărei life form are în sine înscrisă fragilitatea așteptării. ne așteptăm să aibă loc schimbări sociale…mă așteptam să fiu în cu totul altă viață acum. nu mă mai aștept la nimic.de ce aștepți totul de la altcineva. cine deplasează așteptările și asupra cui? (S)

La ce te vei gândi cât aștepți? (V)

Și uneori lucrurile se schimbă uite-așa, de pe o zi pe alta, când nici nu te-aștepți…

——

Ești 2 în 1. Știi asta. Tu și corpul tău închistați într-un înveliș de piele. Da, trebuie să dai legitimitate și corpului și, chiar dacă tu îi dictezi, el este extensia fără care nu poți exista. Sunteți prinși împreună în această așteptare de trăiri. Aștepți nemurirea, aștepți să fii contrazisă, aștepți ce a mai fost și nu va mai fi. Viața poate fi privită ca o cursă împotriva timpului, însă trebuie, simți ori ți se spune că trebuie să te oprești pentru a înțelege ce faci și de ce. Ce faci și de ce? Ce faci și de ce?

 Însă înțelegerea nu e niciodată deplină, și ea e în așteptare, mai ales acum când ești în mijlocul acestei culturi obsedate de viteză, eficiență și productivitate. Chiar și în așteptare alergi. A aștepta înseamnă a rămâne, însă tu niciodată nu rămâi. Nimic nu rămâne. Tu rămâi doar cu alergarea după așteptare și asteptarea alergândă. Ce e aia așteptare? (KM)

——

Prins în tine. Privesc aşteptarea ca fiind cea născătoare de senzaţii claustrofobice şi o simt ca proces ce obligă sinele individual să vorbească cu el, să cerceteze tautologic noţiunile, posibilităţile, utilizând cumva argumente raţionale. Aşteptarea mea este impusă ca urmare a dinamicii celorlalţi şi imi indică astfel rigiditatea corpului/carcasei. Măsor în timp acest proces de captivitate, iar el devine apăsător prin propria desfăşurare. Aşteptarea creată de ceilalţi mă imobilizează. (VC)

—–

Când reculeg momentele personale de așteptare, îmi par scurte, neimportante, fiindcă așteptarea din trecut s-a încheiat. Dar așteptarea din prezent pare eternă. În contextul actual în care fiecare își dorește ca ea să se termine cât mai curand și caută să se distragă pentru ca timpul să treacă rapid, eu propun ca acest răstimp să fie un moment de reculegere și reflecție, un obicei prea puțin practicat. Privesc așteptarea ca transformare care are potențialul sa fie benefică. Ea depinde întotdeauna de un factor extern, aștept pe cineva sau ceva. Tocmai de aceea nu îmi doresc să pierd acest timp și să îl utilizez în interes propriu. (MO)

—–

“Giving up becomes harder 

  the longer one does not give up.”

 

  Voi continua să aștept.

  Renunțarea nu este un deziderat-       

  mințile s-au aliniat pe suprafata                             plană,corpurile se separă printr-un spasm al rigidității iar vocile himere iși continuă traiectoria iluzorie.

Proiectarea permanentă a potențialului ne ține în loc-tocmai am intrat intr-o buclă fără sfârșit: cu toții veți continua să așteptați. (AJ)

—–

Nu știu dacă înțeleg ideea de sfârșit al lumii. Cred că-mi înțeleg, nu pe deplin, sfârșitul meu ca persoană conștientă de propriul meu corp care nu are nicio speranță în ceea ce privește viața de apoi sau orice altă formă de nemurire. Așteptarea asta mă pune într-o dilemă pe care nu reușesc să o deslușesc. Cum îmi trăiesc viața știind că se termină la un punct? Vreau să fiu un erou? Vreau să las ceva în urmă? Aș spune că nu, dar e ca și atunci când iei lecții de dans. Mintea iți spune că poți să te rotești, învârți, apleci cum nici o altă ființă ar putea dar picioarele tale nu pot executa mișcarea.  Am fost crescută într-o familie creștină și sfârșitul meu îmi pare abstract. Dacă nu ar fi, poate aș putea să fac tot ce-mi doresc. Să călătoresc cât aș vrea, să fiu cum aș vrea să fiu când aș vrea să fiu. Să nu mai fiu stresată de faptul că sunt prea bătrână să fac unele lucruri. Și sunt conștientă că bătrânețea asta din capul meu este un construct social dar nu mă pot dezlega de ea. Nu mă pot gândi la schimbări sociale fără să nu-mi fie frică de propria mea distopie. Încerc să nu aștept ceva de la umanitate în general ca să mai pot crede în ea…dar numai pentru că nu mai am în ce crede.

Contradicții peste contradicții. (IF)

——

Nu mai vreau să aștept! (NM)

——

Cum ar arăta (?) o piesă de teatru de 8 ore făcută strict din nuanțele repetate ale aceluiași moment: în primele părți ale disaster movies/action flicks/action sfs apare mereu figurantul acela care întoarce capul și uneori poate schițează un început inutil de fugă din fața blast-ului, valului, undei de șoc. Liniștea de dinainte. Un duduit surd îngrijorător. Eroul propriei sale vieți, fix pentru o secundă de timp de ecran, ca unul care tocmai s-a prins că atunci, chiar atunci, se întâmplă ceva. (SD)

**În perioada 26 Nov – ? expoziția post-performance va rămâne deschisă, în timp ce așteptăm să producem Partea 1 din proiectul process și workshop-based De la Aftershock la Nemurire.

*** veniți, chiar încercăm să transmitem ceva important pentru noi, cu asta.

extra bit (guess the theorist:):

photo


Memorie Spațiată – Artist Talk cu Elana Katz – 26 noiembrie ora 18.00

elana katz web

(for English scroll down)

26 Noiembrie, ora 18.00

Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, MNAC Anexa etaj 1)

 

Elana Katz lucrează cu performance art, în cadrul Spaced Memory, un proiect în desfășurare și de durată, prin care artista documentează și privește spații și siteuri relevante pentru parcursul istoriei prezenței evreilor în Balcani, locuri acum dispărute și uitate, unde memoria culturală și socială a scris pe deasupra.

Începând cu 2011 Elana a cercetat și creat lucrări/acțiuni site-specific în România și în regiuni ale fostei Yugoslavii. La încheierea rezidenței sale în România prin Goethe-Institut București, Elana va prezenta pe 26 noiembrie atât proiectul de performance pe care îl are acum în lucru cât și cele mai recente acțiuni care fac parte din seria Spaced Memory, contemplând temele memoriei, postmemoriei și prezenței absenței în spații în care istoria a fost ștearsă.

(discuția urmând prezentării va fi moderată de Simona Dumitriu)

Bio:

Lucrările Elanei Katz confruntă convențiile culturale, examinează critic complexitatea existentă în contradicții, cu scopul de a crea o experiență de dez-învățare a asumpțiilor. Granturile sale recente includ DAAD Graduate Studies Grant for Germany (2010), Franklin Furnace Fund for Performance Art (2011), iar în cadrul seriei sale în lucru Spaced Memory (2011-2014), a lucrat cu sprijinul Ambasadei Israelului în Serbia, Ambasadei SUA în Kosovo și a Institutului Goethe din București. A expus și performat recent la Muzeul de Artă Regal din Belgia (2011), Freies Museum Berlin (2012), Diehl CUBE Berlin (2013), P.P.O.W. Gallery, New York (2013) și Gallery 12 HUB, Belgrad (2014). Elana Katz locuiește în Berlin din 2008.

——–

 

Spaced Memory – – Artist Talk with Elana Katz  

 November 26th, 6pm

Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, MNAC Anexa 1st floor)

 

Elana Katz is a conceptual artist working primarily in the medium of performance art, and her ongoing project Spaced Memory documents and contemplates forgotten and overwritten Jewish sites in the Balkans. Since 2011, Elana has been researching and creating site-specific artwork in Romania and the region of former Yugoslavia. Concluding her fall residency in Romania with Goethe-Institut Bucharest, Elana will present her current and recent works of Spaced Memory, which contemplate the topics of memory, postmemory, and the presence of absence at locations of historical erasure.

(the talk following presentation will be moderated by Simona Dumitriu)

Bio:

Elana Katz’s work confronts cultural conventions, critically examines the complexity that lies within contradictions, and thus aims to create an experience of unlearning the assumed. Her recent grants have included the DAAD Graduate Studies Grant for Germany (2010), Franklin Furnace Fund for Performance Art (2011), and in her ongoing work Spaced Memory (2011-2014), she has worked in cooperation with the Embassy of Israel in Serbia, the U.S. Embassy of Kosovo, and the Goethe Institute of Bucharest. She has recently exhibited and performed at the Royal Museum of Fine Arts of Belgium (2011), Freies Museum Berlin (2012), Diehl CUBE Berlin (2013), P.P.O.W. Gallery, New York (2013), and Gallery 12 HUB, Belgrade (2014). Katz has been based in Berlin since 2008.

—–

Image credits:

MAP, 2014

Performance, Pristina, Kosovo
Photo: Majlinda Hoxha

Invocare (Open Call 13-23 oct.) la: De la aftershock la nemurire / From aftershock to immortality

1941-gasmasks new-large-cleanroom-view open uni extraterrestrial curatorial

(for english scroll down)

“A Black Swan is a highly improbable event with three principal characteristics: It is unpredictable; it carries a massive impact; and, after the fact, we concoct an explanation that makes it appear less random, and more predictable, than it was.” (Nassim Nicholas Taleb)

Undeva la intersecția dintre Ultima Întrebare a lui Asimov, hotărârea morții de a lăsa națiunea timp de 6 luni să se descurce (Saramago, Intermitențele morții) și învierile tehnologice socialiste archive-based visate de N. Fedorov în secolul al XIX-lea, stăm și ne gândim la:
Momentul acela de moarte clinică.
Ce se întâmplă la periferia traumei.
Cimitire de masă.
Experiențe near death.
Scenarii de sfârșitul lumii, evident. Nespiritualist, dar care sunt raporturile social-tehnologic-emoțional relevante, ori perspectivele critice posibile asupra promisiunilor de înviere?
Gothic stuff, Mad Max, expoziția sinistră cu Human Zoos
Distopii în context postumanist
Octavia E. Butler, Parable of the Sower
Bezna nr 5
J. G. Ballard, The Drowned World

… conceptualismul neo-goth al aftershock-ului

Fundalul pe care vom lucra este al spațiului producător de reacții, în care explorarea scenariilor distopice post-apocaliptice ține cont de nedreptățile sociale și de poziționarea etică a fiecăruia/fiecăreia dintre noi, veșnică, inevitabilă, în intervalul dintre trecut și prezent. Vom începe cu workshop în condiții de butaforie black theatre, din care ne dorim să rezulte expoziții, acțiuni și dezbateri acoperind intervalul noiembrie 2014 – ianuarie 2015.
………………….

Timeline de lucru și detalii practice:

Dacă tema vă inspiră, trimiteți un scurt bio (1-2 paragrafe) și un scurt text de intenție (5-10 rânduri) până joi, 23 octombrie ora 12.00 am, pe adresa spatiulplatforma@gmail.com.
Open Call-ul este adresat în primul rând (dar nu exclusiv) persoanelor aflate încă la facultate sau la debut.

[Timeline: Open call – 12 – 23 octombrie 2014. Emailuri organizatorice: 24-25 octombrie. Workshop și producție: 1-12 noiembrie. Eveniment de deschidere proiect: 13 noiembrie 2014; proiectul se încheie pe 18 ianuarie 2015. Ritmarea și componentele vor rezulta din workshop-urile care îl vor preceda și însoți și vor fi decise și generate de comun acord de toate persoanele participante în urma open call-ului. Acestea vor dispune de o sumă minimă de producție (susținută de MNAC). ]

———-

“A Black Swan is a highly improbable event with three principal characteristics: It is unpredictable; it carries a massive impact; and, after the fact, we concoct an explanation that makes it appear less random, and more predictable, than it was.” (Nassim Nicholas Taleb)

Somewhere at the crossroad between Asimov’s Last Question, death’s decision to live the nation to manage on its own (Saramago) and the archive-based, socialist, technological resurrections dreamed by N. Fedorov in the 19th century, we’d sit and think about:
That moment of clinical death.
What happens at the periphery of trauma.
Mass graves.
Near death experiences.
End of world scenarios, of course. Not spiritual ones, but what could be the relevant social, technological or emotional factors, what criticisms can promises of resurrections withstand?
Gothic stuff, Mad Max, the sinister Human Zoos exhibition …
Dystopias in post humanist context.
Octavia E. Butler, Parable of the Sower
Bezna no 5
J. G. Ballard, The Drowned World

… the neo-goth conceptualism of aftershock.

We will start working with the space in the background as producer of reactions, exploring dystopic post-apocalyptic scenarios mindful of social injustice and of the ethical positioning of each one of us forever, unavoidably, in the interval between past and present. We’ll start with an exploratory workshop in black theatre setup, wishing to produce as outcome of the workshop exhibitions, actions and debates covering the November 2014-January 2015 interval.

………………….

Timeline and practical info:

If the theme inspires you, please email a short bio (1-2 paragraphs) and a short theme-related statement of intent (5-10 lines) until Thursday, October 23, 12.00 am to spatiulplatforma@gmail.com.

The open call is adressed first of all to students or artists just starting up (but not exclusivelly).

[ Proposed Timeline: Open call – 13 – 23 October 2014. Emailing and confirmations: 24-25 October. Workshop and production: 1-12 November. Project opening event: 13 November 2014; project ends on January 18 2015. The rhythm and components of From Aftershock to Immortality will result from the workshops preceding and accompanying it and will be decided and generated in common agreement by the persons involved as result of the open call. They will dispose also of a small amount for production of their projects (supported by MNAC). ]


part is fame [art as game], 29 sept. – 19 oct. 2014

 

10631084_10152480981499538_8763440868299851894_o

 

Daniel Alexandru | Nomi Blum + Cristina Cociș + Paula Cămîrzan | Liviu Diaconeasa | Vlad Ionescu | Cian McConn |  Astrid Sodomka | Annabela Tournon | Mela Yerka | Marcus Zobl

o propunere de Cristina Bogdan

29 septembrie – 19 octombrie 2014

Acest proiect are la bază regulile jocului telefonul fără fir. Mutând jocul în zona artei, obţinem următoarea situaţie: primul artist reacţionează la o propunere făcută de curator – fie că este vorba de un obiect sau de o altă lucrare sau de un cuvânt. Al doilea artist îi vede lucrarea şi reacţionează la ea, producând la rândul lui/ei o lucrare. Al treilea artist, fără să fi văzut prima lucrare, reacţionează la a doua. Şi tot aşa până la ultimul artist.

Fiecare intervenţie este concepută ca un proces cu durata de o săptămână.
În fiecare săptămînă vor interveni mai mulți artiști. Publicul este invitat să ia parte la întreg procesul – galeria va fi deschisă de luni pînă duminică.

O primă variantă a proiectului s-a desfășurat la galeria Schleifumhlgasse 12-14 din Viena, în mai 2014 – http://12-14.org/2014_partisfameartasgame/. La Spațiul Platforma, 4 studenți la arte vor interveni alături de artiștii din prima parte a proiectului.

Ordinea intervențiilor:

1/3
29 septembrie – 5 octombrie / prezentare 2 octombrie
Marcus Zobl
Astrid Sodomka
Annabela Tournon

2/3
6 – 12 octombrie / prezentare 9 octombrie
Daniel Alexandru
Mela Yerka
Vlad Ionescu
Sorin Moisescu

3/3
13 – 19 octombrie / prezentare 16 octombrie
Cian McConn
Liviu Diaconeasa
Nomi Blum + Cristina Cociș + Paula Cămîrzan

În perioada 18-19 octombrie proiectul poate fi vizitat de la 11.00 la 19.00 ca parte a Bucharest Art Weekend (http://noapteagaleriilor.ro/proiect/bucharest-art-weekend/index.php?page=program)

————-

Based on the classical game of whispers, this project implies a chain reaction process involving the invited artists, where the first artist reacts to a curatorial proposal and interprets it, the second artist seeing the first artist’s  work reacts to it and so on til the last work by the last artist.

Three groups of artists produce three series of interventions, one week long each. The public can participate to the whole process, the prject space being open Monday through Sunday.

The first version of the project took place at Schleifumhlgasse 12-14 Gallery in Vienna, in May 2014 – http://12-14.org/2014_partisfameartasgame/. 4 Art students will be involved at Platforma next to the artists from the first version of the project.

Order of interventions:

1/3
September 29 – October 5/ presented on October 2
Marcus Zobl
Astrid Sodomka
Annabela Tournon

2/3
October 6 – 12  / presented on October 9
Daniel Alexandru
Mela Yerka
Vlad Ionescu

3/3
October 3 – 19 / presented on October 16
Cian McConn
Liviu Diaconeasa
Nomi Blum + Cristina Cociș + Paula Cămîrzan

Project made possible with support from the Austrian Cultural Forum

http://www.austriacult-bucuresti.ro/expoziie-part-is-fame-art-as-game.html.


Platforma Internaţională de Performance Art – Bucureşti (IPA Bucureşti 2014), 4-6.09.14

10636551_781381301926991_8506851881930782654_o

*for English, scroll down

scroll down also for the program of the festival and for the open nights!

IPA (The International Performance Association) este o reţea în continuă dezvoltare pentru artişti care sunt interesaţi de practică în performance art. IPA se străduieşte să ofere cadrul unei platforme în care artişti din toată lumea să poată schimba idei şi mijloace de acţiune.

Evenimentul organizat de IPA constă în ateliere de performance art, Platforma Internaţională de Performance Art şi Conferinţa despre predarea acestui gen de artă. Primele ediţii au fost organizate în Berlin, apoi în Istanbul. La ele, au participat până acum 272 de artişti din 39 de ţări.
După ediţia din Istanbul din anul acesta, IPA se desfăşoară acum la Bucureşti până la data de 6 septembrie 2014, în parteneriat cu Spaţiul Platforma.

Profesorii invitaţi pentru atelierele acestei ediţii sunt Jürgen Fritz (Germania); Alexandra Zierle & Paul Carter (UK); Rocio Boliver (Mexic)

Artiştii care lucrează împreună în această perioadă în Bucureşti sunt:

ARIANA FERRARI, Italia
JULISCHKA STENGELE, Austria
SARA ZALTASH, UK
BURCAK KONUKMAN, Turcia
DAVID SCHEFFLER, Germania
GABRIELA MATEESCU, România
livi MELTAUS, Finlanda
LILIA SCHEERDER, Olanda
HELENA TOCHKA KUSHNIR, Israel
YOLANDA BENALBA, Spania
RUTH BIENE, Germania
ROXANA RIEGE, Germania
VIVIAN CHINASA EZUGHA, UK
LENA KIENZER, Austria
NILOFAR REZAI, Germania
MARTIN ZEPTER, Germania
MARINA OPREA, România
PRIYA MISTRY, UK
SALLA HAKKOLA, Finlanda
IMKE ZEINSTRA, Olanda
ALEXANDRA SAND, România
VAIDA Tamoševičiūtė, Lituania
VALENTIN CERNAT, România
MANUEL LOPEZ, Spania
JOLIJN de WOLF, Olanda
DANIELA TAKEVA, Bulgaria
ADINA MOCANU, România

O seară de scenă deschisă tuturor performerilor interesaţi va fi anunţată în curând şi se va desfăşura la Fabrica Pionierul.

Platforma Internaţională de Performance Art se va petrece între 3 – 6 septembrie la Spaţiul Platforma, Galeria Căminul Artei, ZonaD şi spaţiul public. Vor participa artişti locali şi internaţionali.

Conferinţa va avea loc la Spaţiul Platforma în data de 6 septembrie.

Pentru propuneri de participare la Platformă şi alte sugestii, vă rugăm să ne scrieţi la bucharest@i-pa.org
Programul Platformei şi alte noutăţi vor fi anunţate în următoarele zile.

—————

Duminică 31 august vor avea loc prezentările publice ale workshopurilor din cadrul Platformei Internaționale de Performance Art, începând cu ora 12.00, la Fabrica Pionierul (str. Tăbăcarilor nr. 7, București). Cele 3 grupe de artiști/te și coordonatorii/toarele lor vor avea fiecare 2 ore pentru a discuta și demonstra rezultatele atelierelor desfășurate această săptămână. Vă așteptăm. // Sunday August 31 we welcome you to the public presentations of the IPA workshops that have taken place this past week in Bucharest. Starting at 12.00 at the Pionierul Factory (7 Tăbăcarilor street, Bucharest).

————–

Program

 

PROGRAM FESTIVAL:
Joi, 4 septembrie/ Thursday, September 4th

Căminul Artei – Str. Biserica Enei 16
12.00 – 14.00 Sara Zaltash (UK) – START
Sing the verse. Repeat continuously while drawing a circle around yourself with graphite pencil. Do not stop singing or drawing the circle until the pencil is finished.
15.00 – Vivian Chinasa Ezugha (UK) –
16.00 – Marina Oprea, Diana Miron (RO) – Fill me up
The entertainment industry gives us the opportunity to live experiences, events that we are not willing to try ourselves through the media eye. Abstract thinking is annihilated and current events are ingested without stopping. Two spectators are emptying their minds via supersaturation with meaningless visual elements. Do they keep on watching or do they withdraw?

_______

Spaţiul Platforma (curte)/ Platforma Space (in the courtyard) – Calea Moşilor 62-68
15.00-18.30 – Andreea David (RO)
Thursday I will build a kitchen in the courtyard of the building. In the moment I start it, I will not know if it is going to be a good work. But I will hope for the best.
_______

Spaţiul Platforma (etaj 1)/ Platforma Space, 1st Floor – Calea Moşilor 62-68
19.30 – Lilia Scheerder (NL)
These days, my work can be defined as sound performance with a strong visual performance element. My performances often involved home-made instruments made from different materials.
20.00 – whatsthebigmistry
whatsthebigmistry is Priya Mistry multidisciplinary artist, based in the UK, working across performance and visual art forms. She was previously an Emotional Bodies artist in residence with Zona D, Gabriela Tudor Foundation, Bucharest in 2012
20.30 – Mihaela Dragan & Mihai Lukacs (RO) – Sara Kali – The Dark Madonna
Sara Kali is the giver of music, dance and the gifts of the mysteries of magic. Poetry, music and invocation will create an echo of the great Dark Mother.
21.00 – Manuel López (ES)

21.30 – Pauza/Break time
22.00 – Yolanda Benalba (ES)
22.30 – Elena Copuzeanu (RO) – Body City
My Attention, a mysterious pilgrim, fell in love with a city-body and miss the way, and find itself, in a compound of exaltation, gestures, movements or even dance.
23.20 – livi Meltaus (FI)

Vineri, 5 septembrie/ Thursday, September 5th

Căminul Artei, Strada Biserica Enei 16

16.00 – 17.30 – Elena Copuzeanu (RO) – What you look is not just what is seen
In this performance installation, I want to redefine the Act of looking from the perspective of the one who is seen as object and subject of contemplation.

_______
12.00-15.00 Zona Caminul Artei – Biserica Enei

‘Between our Hands’
Zierle & Carter

Between our Hands explores notions of belonging and ‘non belonging’, of home and of desolation, bringing focus to what actions it takes to move from a space of non belonging back into a place of belonging. A process unfolds, an action of shedding and tearing away the ‘wasteland’, of journeying and reconstructing a sense of home.
Zierle & Carter’s work has been widely exhibited internationally throughout Europe, Canada, United States, South America, Australia, in Asia and Africa.

________
~~Public space~~
Unirii Square – Piaţa Unirii, cu începere de la blocul Sitraco/ Unirii Square, starting @ the Sitraco building)
17.00 – Valentin Cernat – Happy
“[…]
Because I’m happy
Clap along if you feel like a room without a roof
Because I’m happy
Clap along if you feel like happiness is the truth
Because I’m happy
Clap along if you know what happiness is to you
Because I’m happy
Clap along if you feel like that’s what you wanna do
[…]”

18.00 – Burcak Konukman (TR) – in faţa Băncii Naţionale a României/ in front of the National Bank of Romania
_______

Spaţiul Platforma (curte)/ Platforma Space, in the courtyard, Calea Moşilor 62-68
14.00 – 22.00 – Andreea David (RO)
Together with some people, we will use the kitchen to cook aubergines. We plan to make a salad. We will make a fire at 14:00. From 15:00 to 17:00 we will grill the aubergines, and peel them after eachone is done. Till 21:00 we will let them drain and then mince them till 21:30. If everything goes well, acording to the plan, the salad will be served at 21:30. Feel free to join any stage of the process, and if you think there wont be enought salad for everyone, bring your own aubergine.

Spaţiul Platforma (etaj)/ Platforma Space, 1st Floor, Calea Mosilor 62-68

18.30 – 19.30 Talks with the artists that have performed on Thursday
19.30 – Martin Zepter (DE), Jolijn de Wolf (NL), Salla Hakkola (FI)
Three performances happening in the same time.
20.30 – Alexandru Anton (RO) – Healing Voice
21.00 – Marita Bullman (DE)
21.30 – Andreea David
Pauză
22.30 – Iulia Sima (RO) – A Practice of Presence
23.00 – Sara Zaltash (UK) – SEX-SEX-SEX
SEX-SEX-SEX is a new work that explores pop-song lyrics as collective social meemory. Drenched in ultraviolet nostalgia, singing is radicalized in a Live Art context to make explicit and multivalent statements about sex, sexuality, and lust in relation to popular music.
23.30 – Imke Zeinstra (NL) – Milk
This is an exhausting situation. Good Luck.

Sambata, 6 septembrie/ Saturday, September 6th
Platforma Space, Calea Mosilor 62-68
15.00 – 16.00 – Talks with the artists who have performed on Friday
16.00 – 18.00 – Conference: Teaching Performance Art – with Jürgen Fritz (DE), Alexandra Zierle & Paul Carter (UK), Rocio Boliver (Mexico)
________
ZonaD – studio Paradis Serial, Iulia Hasdeu Street no 3

19.30 – Salad with Kosmos
Irinel Anghel, Cristina Lilienfeld, Smaranda Găbudeanu

20.30 – Final drinks and saying Goodbye

 

Mulţumim pentru sprijin Centrului Ceh din Bucureşti, Institutului Goethe şi tuturor celor care ajută.

Parteneri: Spatiul Platforma, UAP, Fundatia Gabriela Tudor
__
The International Performance Association (IPA) is an expanding network of process oriented artists, devoted to cultural awareness through the professional practice of performance art. IPA strives to provide a platform for such artists from all over the globe to exchange ideas and initiate progress in the world of performance art

The IPA Summer consists of three parts: the workshops, the Platform and the Conference. Starting with 2006, IPA was organized in Berlin, then, in Istanbul. Until today, 272 artists from 39 different nations took part in the IPA Summer.

After its first 2014 edition in Istanbul, IPA is taking place now in Bucharest, between August 25th – September 7 th.
The workshops are hosted by Platforma Space. 28 artists will work in three groups with their teachers: Jürgen Fritz (Germany); Alexandra Zierle & Paul Carter (UK); Rocio Boliver (Mexico). On August 31st, there will be a public presentation of the workshops.

Here you can read about the artists who participate at the workshops, and about their teachers – http://www.ipapress.i-pa.org/en/ipa-bucharest-2/

The Platform Festival and the Conference will happen between September 3rd – September 6th at Platforma Space, Caminul Artei Gallery, ZonaD, and in the public space.

Updates and programme will follow.

For collaborations, performances proposals, meetings and other things, we encourage you to please get in touch at bucharest@i-pa.org

Our thanks to the Czech Centre, the Goethe Institute, and to all people involved.

Partners: Spatiul Platforma, UAP, Fundatia Gabriela Tudor


HOW CLEVER OF THE ORANGE TO FALL FROM THE TREE. 9-17 Aug. 2014

exhibition image vacaresti

…Ce inspirate sînt portocalele să cadă singure din copac

Saturday, Saturday, Saturday, art opening, 15 Chicago artists, 3 week residency new works,

Our faces were yellow from the setting sun
One size fits all
Travel makes one modest. You see what a tiny place you Occupy in the world
I Will Destroy You.
Navigating space and language
OUCH!
Le flâneur du dictionnaire

Sophie Louise Braziunas, shea b, Mary Lowe Bailey, Rebecca Grillo, Danielle Andrews, Renee Kuklenski, Megan Pryce, Jeremy Freedberg, José L. Vilchez, Daniel Davidowitz, Nika Koda, Sophie Loloi, Lily Mindich, Kaleigh Moynihan, Elizabeth Van Loan

Coordinated by: Irina Botea, Geoffrey Alan Rhodes

Thank you: Katherine Trimble, Jon Dean, Anca Mihuleț, Kiki Mihuță, Călin Dan, Octav Avramescu, Ileana Faur, Simona Dumitriu

Opening: Saturday, August 9, 19.00 h
The exhibition will be open: Su Aug. 10, We-Su Aug. 13-17, 10.00-18.00 h
@ Platforma project space, Calea Moșilor 62-68 (MNAC Anexa building, 1st floor)

 

…….

expoziția a rezultat dintr-un workshop intensiv, coordonat de Irina Botea și Geoffrey Alan Rhodes, numit Art on the Run 


8 iunie 2014 – HERSTORY, poezie și revoluție. Idei și afecte feministe queer post-Stonewall

hersory audre lorde

Duminică 8 iunie, ora 18.00, vă invităm la Spațiul Platforma, în cadrul Școlii Efemere!

Ne intalnim pentru a citi și dezbate poezie feministă queer. Vom vorbi despre:
– rolul activist al poeziei în istoria post-Stonewall și puterea cuvintelor de a transmite și susține lupta pentru drepturi la intersecția dintre feminism LGBT şi etnie, rasă, condiție socială etc.
– identitate de gen și identităţi trans reflectate în poezie;
– atitudini contemporane de feminism queer.

Poezii de: June Jordan, Audre Lorde, Judy Grahn, Gloria Anzaldúa, Ntozake Shange, Lisa Gill, Minnie Bruce Pratt, Pat Parker, Pussy Riot, Adrienne Rich, Merle Woo, Muriel Rukeyser, kari edwards, Claude Cahun, Alix Olson, Andrea Gibson, Dominika Bednarska, Jacks McNamara, Janani Balasubramanian& Alok Vaid-Menon&Cam Awkward-Rich

Poeziile sunt în limba engleză și vor fi citite predominant în engleză, cu excepția câtorva traduceri în limba română.

Eveniment conex Bucharest Pride 2014

@Spațiul Platforma, Calea Moșilor 62-68, în cadrul MNAC Anexa, etaj 1, București


Del Duma, Vorbeşte-le despre mine.

1964980_572503846200407_5227124152403535989_n

Vineri 30 mai ora 19.00

Pentru rezervari dati un SMS cu numele dvs. si nr. de locuri la unul din numerele de telefon: 0736374287, 0726531929, sau un email pe adresa spatiulplatforma@gmail.com.

Poveştile a patru femei rome se îmbină cu muzica tradiţională romani într-un spectacol de teatru documentar.
Cele patru femei rostesc : „ Del Duma, Vorbeşte-le despre mine” ! Despre adevărul căsătoriei timpurii, despre ce înseamnă apartenenţa la o comunitate tradiţională şi despre ce se întâmplă când nu te mai regăseşti acolo. Despre aşa-zisul „exotism” al femeii rome, despre stereotipuri care ne amintesc că acceptarea şi diversitatea sunt încă departe de realitate.
4 poveşti de viaţă emoţionante, triste şi vesele în acelaşi timp, în piesa de teatru „ Del Duma, Vorbeşte-le despre mine” , documentată şi jucată de actriţa Mihaela Drăgan, regia Liana Ceterchi, pentru ca mesajul acestor femei trebuie să ajungă mai departe.

“Ca să nu mă mărit, m-am pocăit. Părinţii mei îmi spuneau că e vremea, că toate fetele se mărită la vârsta mea dar eu nu mă simţeam pregătită la 13 ani să devin soţie şi nici mamă!”

„ Mi-a dăruit un C.D. cu albumul lui pe care mi-a scris: < the best two days of my life, big kiss for my future wife> . Când am ajuns în Olanda am aflat că el era dealer de marijuana. Acolo mi se spunea <romanian gipsy girl>Toţi erau curioşi să afle lucruri despre mine, despre familia mea gipsy de parcă eram exponat de muzeu. ¨

„Da, sunt ţigancă , uită-te la mine cum sunt şi judecă-mă după persoana mea.”

Intrare libera. Fiecare reprezentaţie va fi urmată de o dezbatere cu publicul.

Cu: Mihaela Drăgan
Muzica live: Claudiu Raducanu
Text: Mihaela Drăgan
Costume: Meşteshukar Butiq
Afisul si pictura : Paul Hitter
Regia: Liana Ceterchi


15-17 Mai 2014 – CriticFest

10258406_756619847703092_7365474077842554337_o

Program: http://www.criticatac.ro/25562/criticfest/


“I am very honored to have made you feel emotions” – două discuții despre fanfic, Joi 17.04 ora 18.00. În cadrul Școlii Efemere

972241_552637478187044_8684990534753597213_n

cu: the fanfic professor

Fanfic, Fanfiction – e o formă de literatură alternativă, texte scrise despre personaje din seriale TV, filme, literatură în care acestea acționează sau funcționează în feluri și locuri în care n-ar face-o în “realitatea” lor primară. Fanfic circulă pe net gratis, sunt nepublicabile oficial – pentru că atacă drepturile de copyright ale produselor-sursă – și sunt motivate de satisfacția celor ce le scriu ori citesc de a vedea aduse la viață fantezii și posibilități pe care filmele-sursă nu le-ar fi luat vreodată în calcul.
Indiferent daca o categorizam arta sau nu, aceasta practică poate să fie eliberatoare, chiar dacă are părți problematice. La prima întâlnire/prezentare, joi 17 aprilie ora 18.00, vom vorbi despre nevoile care se împlinesc prin participarea la comunitatea fanfic, vom citi, ne vom imagina propriile fan-ficțiuni. În a doua întâlnire, pe care o vom stabili joi împreună, vom aduce în discuție problemele genului și criticile care i-au fost sau îi pot fi aduse.
………………….
“I’ve said I write slash to turn myself on, and that’s true. But there’s more to it than that, the turn-on can go deep and work on the hurt and tangled bits inside me. It can shed light on what’s broken and imagine a way free.”http://professorfangirl.tumblr.com/post/58929816574/so-maybe-i-write-to-heal-myself-too


13 Aprilie 2014 – Nu ne-am născut în locul potrivit/Born in the Wrong Place

1486564_239790372875168_8637837462960084074_n

Spectacolul Nu ne-am născut în locul potrivit se bazează pe textul documentar scris de Alice Monica Marinescu și David Schwartz în 2011, care a avut premiera la Baadisches Staatstheater din Karlsruhe în iulie 2013. Textul împletește poveștile de viață a 5 persoane care au trăit experiența refugiului cu fragmente din Ghidul de Obținere a Cetățeniei Române pentru Cetățeni Străini.
Spectacolul creează contextul favorabil pentru cunoaşterea şi înţelegerea dinamicilor migrației și refugiului, și ale statutului refugiaţilor şi migranţilor în general. Spectacolul își propune să problematizeze și să discute în sfera publică aspecte de importanță fundamentală în contextul global contemporan, precum lupta împotriva migraţiei în paralel cu nevoia de migranţi pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a călători ca drept fundamental al tuturor, instrumentalizarea „străinului” ca țap ispășitor pentru problemele sociale și economice.
Toate reprezentațiile sunt supratitrate în limba engleză și arabă (traducere de Bashar Al-Kishawi) și vor fi urmate de discuții cu publicul despre situația și istoriile refugiaților și migranților.
ACCESUL ESTE GRATUIT, PE BAZĂ DE REZERVARE.

Text și regie: Alice Monica Marinescu și David Schwartz
Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan
Scenografia: Adrian Cristea
Muzica: Cătălin Rulea
Facilitare documentare: Simina Guga
Mulțumiri speciale: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo, Simina Guga.
Parteneri: Stagiunea de Teatru Politic, Spațiul Platforma, ADO SAH ROM.

Contact: www.adosahrom.ro, www.artapolitica.ro,
Contact rezervări: Simina Guga, tel: 0721560559, 0752576697,
email: simina.guga[at]gmail.com

The Political Theatre Season invites you to:
BORN IN THE WRONG PLACE
Sunday, April 13, 17.00h, Spațiul Platforma (Moșilor str. 62-68, close to Piața Sf. Gheorghe)

The performance Born in the Wrong Place is based on the documentary text written by Alice Monica Marinescu and David Schwartz in 2011. The text had its international premiere at Baadisches Staatstheater, Karlsruhe, Germany, in July 2013. The play intertwines the life stories of 5 people who have gone through the experience of seeking asylum with fragments from The Guide to Obtaining Romanian Citizenship for Foreign Citizens.

The performance creates a favorable context for getting to know and understand the dynamics of migration and asylum, and the status of refugees and migrants in general. The performance aims to problematize and discuss in the public sphere issues which are of crucial importance in the current global context, issues such as the institutional fight against migration taking place at the same time as the need for migrants in the development of the capitalist economy grows, the need for asylum, the right to travel as the fundamental right of every individual and the instrumentalization of “the foreigner” as a scapegoat for social and economic issues.

All the shows will be translated into English and Arabic (made by Bashar Al-Kishawi) and followed by discussions with the audience about the situation and life stories of the refugees and migrants.
The access is free of charge, reservation-based.

Written and directed by: Alice Monica Marinescu and David Schwartz
With: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan
Scenography: Adrian Cristea
Music: Cătălin Rulea
Research facilitatior: Simina Guga
Special Thanks: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo.
Partners: Stagiunea de Teatru Politic, Spațiul Platforma, ADO SAH ROM.

Contact: www.adosahrom.ro www.artapolitica.ro,
Reservations: Simina Guga, tel: 0721560559, 0752576697,
email: simina.guga[at]gmail.com


În cadrul Școala Efemeră. Din 9 Aprilie: Arta Contemporană, o fenomenologie a percepției

Clean blackboard closeup

Arta contemporană. O fenomenologie a percepției.
(prezentări introductive și discuții despre artă propuse de Simona Dumitriu)
Miercuri 23 aprilie ora 19.00 – 21.00
Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, în cadrul MNAC Anexa etaj 1, București)

Plecând din colțuri diverse, privind în locuri opace sau transparente, pe alei întunecate sau autostrăzi post-apocaliptice, arta se produce și se trăiește într-o multiplicitate de sensuri. Voi iniția fiecare prezentare și discuțiile+contribuțiile care o pot înconjura de la un cuvânt, în același timp concept, metodă și expresie. Fiecare cuvânt din lista următoare a fost ales cu grijă de mine pentru voi și este o perspectivă posibilă, o selecție subiectivă și un traseu narativ personalizat din lista infinită de posibilități. Ce încape-ntr-o valiză? Uite asta:

Furie. Secret. Poezie. Feminism. Activism. Arhivă. Queer. Educație. Ecologie. Distopie.

1. FURIE. Miercuri 9 aprilie, ora 19.00
Prima prezentare și discuție vor avea loc pornind de la cuvântul: Furie. Voi avea exemple, voi explica la ce m-am gândit. Dar voi la ce v-ați gândi/t? Miercuri la ora 19.00 ne întâlnim la Platforma, pentru a vorbi despre furie dar si despre organizarea restului de 9 prezentări viitoare, construcția lor, formulele interactive și sloturile de timp preferate. Atenție: începem la cât mai aproape de ora 19.00 si ne despărțim după cel mult 2h30min.

2. SECRET. Miercuri 23 aprilie ora 19.00
A doua prezentare și discuție vor porni de la cuvântul: Secret. Cu exemple, voi vorbi despre pierderea/inlocuirea memoriei, aducere la lumină, descoperire și ficțiune și încă despre altele, secret. Vă aștept/ăm cu contribuții sau fără.

3. POEZIE. Miercuri 30 aprilie ora 19.00
Care este rolul poeziei în arta (contemporană), cum ajung cuvintele dintr-o parte în alta a minții, câte nuanțe ale aceluiași termen apar într-o singură interpretare? Si, până mâine, o poezie de neocolit:

Audre Lorde

Who Said It Was Simple

There are so many roots to the tree of anger
that sometimes the branches shatter
before they bear.

Sitting in Nedicks
the women rally before they march
discussing the problematic girls
they hire to make them free.
An almost white counterman passes
a waiting brother to serve them first
and the ladies neither notice nor reject
the slighter pleasures of their slavery.
But I who am bound by my mirror
as well as my bed
see causes in colour
as well as sex

and sit here wondering
which me will survive
all these liberations.

4(&7) – Feminism Queer – eveniment separat, asociat Bucharest Pride Week
………..

[„Percepţia noastră se finalizează în obiecte, iar obiectul odată constituit ne apare ca raţiune a tuturor experienţelor legate de el pe care le-am avut sau le-am putea avea. Privesc, de exemplu, casa vecină dintr-un unghi oarecare, dar casa s-ar vedea diferit privită de pe malul drept al Senei, ori din interiorul său, altfel iarăşi, dintr-un aeroplan: casa în sine nu este nici una din aceste aparenţe. Ea este, aşa cum a spus Leibnitz, proiecţia geometrizată a acestor perspective şi a tuturor perspectivelor posibile, până la poziţia aperspectivă din care toate celelalte pot deriva, casa văzută de nicăieri“ – Maurice Merleau-Ponty, „Phenomenology of Perception“, 1995]
…………


Școala Efemeră se bazează pe: asigurarea accesului gratuit, schimb de muncă și cunoaștere, punerea în lucru a principiilor pe care le susținem: respect, solidaritate, auto-organizare, non-discriminare (indiferent de bazele acesteia – de gen, etnie, orientare sexuală etc.).

………….

Furie. Secret. Poezie. Feminism. Activism. Arhivă. Queer. Educație. Ecologie. Distopie.


28 martie – MASĂ ROTUNDĂ – Migrația în ziua de azi

Forumul Cultural Austriac organizează la Bucureşti, în perioada
28 – 30 martie evenimentul acasă. ÎN DIALOG CU MIGRANŢII.

Evenimentul este realizat cu sprijinul ARCUB, Spațiul Platforma (gazduit de Muzeul Național de Artă Contemporană), Centrului Național al Dansului București și Mandragora Film.

În cadrul acestuia vor fi prezentate două spectacole de teatru – naţional şi internaţional, o conferință pe tema migrației contemporane, rezultatele unui atelier de povești personale la care participă copii și adolescenți din familii de migranți, și un film – Morgen (România, 2010) , în regia lui Marian Crişan.

Vineri, 28 martie, 11:30
Spaţiul Platforma, Calea Moșilor, nr. 62-68, etaj 1, in cadrul MNAC Anexa, București

Pe 28 martie, Forumul Cultural Austriac organizează de la ora 11.30, la Spațiul Platforma conferința Migrația în ziua de azi, cu sprijinul OIM (Organizaţia Internaţională pentru Migraţie) care propune o abordare din mai multe perspective asupra dinamicii contemporane a migrației. La conferință sunt invitați să participe migranți, sociologi, reprezentanți ai autorităților publice și ai ONG-urilor care au dezvoltat diferite programe privind situația din România. Perspectiva acestora va fi completată de analiza jurnalistei austriece Susanne Scholl, autoarea unei cărți de referință – Singură acasă. Cartea are în centru destinele contorsionate ale unor migranți pe care autoarea i-a cunoscut personal, documentându-le experiențele în timp ce solicitau azil politic în Austria.

În cadrul conferinței vor fi prezentate și rezultatetele atelierului Povești de graniță, realizat timp de o lună cu adolescenți și copii din familii de migranți. Atelierul, coordonat de Mihaela Michailov (dramaturg), alături de David Schwartz (regizor) şi Alice Monica Marinescu (regizor şi actriţă) este o arhivă de povești personale, de hărți subiective cu granițe pulverizate.

Discuţie moderată de Gina Şerbănescu (jurnalist)


Acasă: în dialog cu migranții. 28-30 martie 2014

banner

Forumul Cultural Austriac organizează la Bucureşti, în perioada 28 – 30 martie evenimentul acasă. ÎN DIALOG CU MIGRANŢII.

Evenimentul este realizat cu sprijinul ARCUB, Spațiul Platforma (gazduit de Muzeul Național de Artă Contemporană), Centrului Național al Dansului București și Mandragora Film.

În cadrul acestuia vor fi prezentate două spectacole de teatru – naţional şi internaţional, o conferință pe tema migrației contemporane, rezultatele unui atelier de povești personale la care participă copii și adolescenți din familii de migranți, și un film – Morgen (România, 2010) , în regia lui Marian Crişan.

Seria de evenimente debutează cu spectacolul internaţional Slobodija Odysseia, mon Amour! (Bahamut Productions).

PROGRAM:

Vineri, 28 martie, 20:00, ARCUB, Str. Batiştei, nr. 14, Bucureşti
Subtitrare în limba română
Intrarea liberă

Piesa Slobodija Odysseia, mon Amour! a fost concepută pentru Capitala culturală europeană Marseille-Provence 2013, fiind selecționată și pentru repertoriul Capitalei culturale europene Košice 2013. Pornind de la „Odiseea” lui Homer, producția analizează teme ca fuga, înstrăinarea, căutarea, găsirea și, în final, sosirea. Rătăcirile și povestirile din Odiseea lui Homer se întâlnesc pe scenă cu povestirile oamenilor călători din ziua de azi.
Interpretează: Sarah Jeanne Babits (Franța), Thomas Gross (Ge), Melita Jurisic (AUS), Manuel Quero Castellano (SP)

Compoziție și regie muzicală: Adrian Gaspar (RO/A)
http://www.bahamutproductions.com/

PREZENTARE ŞI DISCUŢII CU PUBLICUL:
MIGRAŢIA ÎN ZIUA DE AZI
Sâmbătă, 29 martie, 11:30
MNAC-Anexa, Calea Moșilor, nr. 62-68, etaj 1, București
Intrarea liberă

Cu ocazia reprezentației Slobodija Odysseia, mon Amour!, Forumul Cultural Austriac organizează în cooperare cu Spațiul Platforma o masă rotundă care va analiza situația migranților și refugiaților din ziua de azi. Doamna Susanne Scholl, corespondentă a postului ORF și autoare a cărții Allein zu Hause/Singur acasă, va vorbi despre destinele acelor oameni care caută în Austria ajutor și refugiu de suferința și persecuția din țările de origine.
În cadrul conferinței vor fi prezentate și rezultatetele atelierului POVEŞTI DE GRANIŢĂ, realizat timp de o lună cu adolescenți și copii din familii de migranți.
Partener al evenimentului:Organizația Internațională pentru Migrație (OIM)
http://www.platformaspace.wordpress.com/ http://www.oim.ro/index.php/ro/

WORKSHOP – POVEŞTI DE GRANIŢĂ
coordonate de Mihaela Michailov
În decursul unei luni, un grup de copii de migranți a îmbinat diferite segmente ale existenței lor cotidiene într-un workshop, folosind povești personale, desene și fotografii. Ce fel de granițe reale, imaginare, simbolice trebuie să depășească acești copii în fiecare zi? Migrația trăită, povestită din perspectiva unor copii.
La finalul workshop-ului, pe data de 28 martie, va avea loc o prezentare publică cu ocazia Mesei rotunde.
http://www.adosahrom.ro/home

TEATRU ROMÂNESC- NU NE-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT
de Alice Monica Marinescu & David Schwartz
Sâmbătă, 29 martie, 19:30
Centrul Național al Dansului, B-dul. Mărășești, nr. 80 – 82, București
Intrarea liberă

Piesa câștigătoare a concursului de teatru „A vorbi despre granițe/Talking About Borders” documentează destinul refugiaților în țările de la marginea Uniunii Europene. Având la bază povești reale, piesa tematizează cinci biografii de la marginea societății românești. Protagoniștii sunt: evreică fără cămin din București, bărbatul palestinian fără orice cetățenie, tânărul afgan care a ajuns în România prin Iran, femeile din Serbia și Irak care au fost alungate de războaiele din țările lor.
Interpretează: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan
Scenografia: Adrian Cristea
Muzica: Cătălin Rulea
http://www.cndb.ro/

FILM – MORGEN, (RO., 2010)
Regia: Marian Crişan
Dumincă, 30 martie, 19:00
MNAC-Anexa, Calea Moșilor, nr. 62-68, etaj 1, București
Intrarea liberă

Nelu, un bărbat pe la 40 de ani, lucrează ca paznic într-un supermarket din Salonta, un oraș mic la granița româno-ungară. În acest loc încearcă mulți emigranți ilegali să treacă granița pentru a ajunge în Ungaria sau mai departe în Vest. Viața eroului din „Morgen” e în fiecare zi la fel: pescuit dimineața, serviciu după aceea, și la final întoarcerea acasă la soția sa Florica. Însă într-o dimineață Nelu „pescuiește” ceva special: un bărbat turc care vrea să treacă granița…
http://www.morgen.ro/ http://www.platformaspace.wordpress.com/

acasă. ÎN DIALOG CU MIGRANŢII ne ajută să înțelegem mai bine fețele invizibile ale migrației contemporane.

Mulţumiri speciale:
Parteneri: ARCUB, Centrul Național al Dansului, Muzeul Național de Artă Contemporană (Spațiul Platforma), IOM, Erste Stiftung, BMUKK, Ado Sah Rom, K& K Hotels, Art for Art, Bahamut Productions, Kultur in favoriten, Kosice 2013, Marseille Province 2013, Loft City.

Media suport: Metropotam, Observatorul Cultural, Revista Be where the city is, Revista Zeppelin, Şapte Seri, Deutsche Zeitung, Revista Accente, Tataia, Buna dimineaţa, Bucureşti!, Veiozaarte.ro, RFI, Radio România Cultural, Blitz Tv, Feeder.ro, Gazeta de Ştiri, Zoom Tv.

Grafică: Veronica Angelescu


Școala Efemeră – apel la proiecte

Clean blackboard closeup

Din luna martie ne exersăm intenția educațională, dând startul unui program bazat pe schimb de cunoaștere și informații, construit de oricine are ceva de împărtășit în acest scop – după modelul școlilor libere auto-organizate. Facem apel mai ales către studenții și studentele care ar vrea să experimenteze rolul de a formula și facilita un workshop sau un curs. Structuri posibile: ateliere de o zi, workshopuri sau chiar cursuri cu frecvență și extinse pe durată mai lungă, formule de lucru în spațiul public etc.

Programul este deschis către orice domeniu al științelor umaniste, științelor exacte și tehnicii – pornește de la teritoriul artei contemporane și își dorește să ajungă în teritoriul interdisciplinarității trăite.

Ne imaginăm Școala Efemeră nu ca fiind o alternativă la industria educației așa cum funcționează ea la noi sau oriunde ci ca pe o entitate distinctă și distantă de aceasta. Nu propunem diplome, sisteme de obligativitate a prezenței, dorim doar să descoperim ce merită să fie învățat și cum putem face pentru a contribui împreună la un proces cât mai echitabil și util de educare.

Programul va începe încă din luna Martie 2014 și va cuprinde, pentru început, ateliere de dezvoltare de proiecte artistice, excursii tematice, seri de lecturi, un curs experimental. Pentru orice altceva, așteptăm propunerile voastre.

Școala Efemeră se bazează pe: asigurarea accesului gratuit, schimb de muncă și cunoaștere, punerea în lucru a principiilor pe care le susținem: respect, solidaritate, auto-organizare, non-discriminare (indiferent de bazele acesteia – de gen, etnie, orientare sexuală etc.).

………….

Dacă vreți să inițiați în spațiul Platforma un atelier/curs/workshop/cerc de discuții/etc , trimiteți-ne pe adresa de mail spatiulplatforma@gmail.com propunerile voastre, ne întâlnim, le discutăm împreună din timp, și, dacă respectă regulile de bază ale școlii, enunțate mai sus, încercăm să le punem la lucru alături de voi sau să vă oferim ajutorul uman și logistic pentru realizarea lor.
Vă rugăm să includeți, în afara descrierii propunerii, și o scurtă programă/structură de bază de la care doriți să porniți. Vă rugăm să nu includeți CV-uri.
Interval minim necesar de la trimiterea propunerii până la realizarea ei: 2 luni.
Apelul este deschis fără termen limită, dar vă sugerăm să trimiteți până pe 16 martie proiectele pe care le doriți puse în aplicare cât mai repede.


Pânza freatică. O scurtă istorie globală a rezistenței anti-fracking. 30 ian. – 23 feb. 2014

fundal_apa_fb

30 ianuarie – 23 februarie 2014
Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, MNAC Anexa etaj 1, București)
Deschidere: vineri 31 ianuarie ora 18.00
Program vizitare: miercuri-duminică, 10.00-18.00
Program proiecții și dezbateri: urmăriți anunțurile noastre – pe FB, blog, liste și grupuri.

Deschidem pe 30 ianuarie în spațiul expoziței o Bază de Informare despre fracturare, exploatarea gazelor de șist și exploatarea apei. Propunem o forare în adâncime, progresivă, a efortului uman de rezistență locală și de solidaritate pentru dreptul de a avea acces la apă și la un mediu curat:

75% APĂ (un copil, la naștere, este aprox. 75% apă)

* Abia în 2010, prin Rezoluția 64/292, Adunarea Generală a ONU a recunoscut explicit accesul la apă curată ca drept uman fundamental: “It is now time to consider access to safe drinking water and sanitation as a human right, defined as the right to equal and non-discriminatory access to a sufficient amount of safe drinking water for personal and domestic uses – drinking, personal sanitation, washing of clothes, food preparation and personal and household hygiene – to sustain life and death.”

Începem forarea punând accentul pe importanța vitală a apei, analizam controlul asupra ei (comercial, politic, național, ecologic) si cum capitalizarea acestei resurse produce ingalitati și discriminare de nivel planetar.
Prin apelul la Deltă (https://www.facebook.com/events/328971767241546/?source=1) dorim să dăm o dimensiune mentală problematicii ecologice fundamentale a apei ca resursă naturală exploatată.

50% APĂ (un adult este în medie 55-65% apă)

Apa potabilă reprezintă puțin peste 1% din totalul apelor planetare. În termeni ecologici, este o resursă finită, pe care orice formă de exploatare care iese din ritmul unui consum justificat și suportabil o poate fragiliza.
Continuând forarea stratificată, intensificăm dezbaterea asupra metodelor de exploatare și rezistenței anti-fracturare prin studii de caz, prezentări, proiecții de documentare. Vom căuta să trasăm o scurtă istorie globală a rezistenței anti-fracking, a legislațiilor existente sau posibile, cu accent pe situațiile de conflict activ: Balcombe și Barton Moss (Marea Britanie), Zurawlow (Polonia), Pungești (România), Elsipogtog (Canada).

FraCK OFF! + We Can’t Drink Money!

In adâncime presiunea se intensifică, straturile devenind mult mai sărace în apă iar locul ei este luat de elemente ale rezistenței, semne și gesturi care traduc specificul disperărilor locale. Accentul cade acum pe rezistența la procedurile de facturare a gazelor de șist, pe campaniile activiste, situațiile de fapt, mecanismele de acțiune, dar și pe situațiile politic-economice adesea paradoxale: companiilor exploatatoare de gaze li se opun companiile îmbuteliatoare de apă sau producătoare de bere, uneori poți ajunge să întrevezi luptele interne ale capitalului pentru resurse, lupte în care rezistențele locale rămân ignorate, într-un mediu îndepărtat, rural.
Ce ne-ar putea atunci motiva la implicare în fața unui pericol care poate părea indepărtat, într-o luptă care poate să pară generică? Cum se manifestă solidaritatea, cum o putem produce și care sunt mesajele pe care ar putea să le poarte mai departe? Pentru a atinge straturile profunde ale problemei, alături de proiecții și Baza de Informare, vom include un workshop și dezbateri cu persoane din taberele de rezistență, dând cuvântul situațiilor de fapt și conflictelor trăite.

Multumim pentru idei si colaborare (lista e in creștere:) : Ioana Florea, Maria Olteanu, Iulia Toma, Alexandru Beldiman.

Fb event: https://www.facebook.com/events/635347366525677/


Nu ne-am născut în locul potrivit. Duminică 12 ianuarie ora 17.00

1510613_192435977629766_585061009_n

Această reprezentație specială a piesei nu va avea loc la ora obișnuită a Stagiunii (19.30) ci la ora 17.00!

– FOR ENGLISH SCROLL DOWN –

Stagiunea de Teatru Politic vă invită la spectacolul NU NE-AM NĂSCUT ÎN LOCUL POTRIVIT, duminică 12 ianuarie, ora 17.00, la Spațiul Platforma (Calea Moșilor nr. 62-68, MNAC anexa etaj 1, aproape de Piața Sf. Gheorghe).

Spectacolul Nu ne-am născut în locul potrivit se bazează pe textul documentar scris de Alice Monica Marinescu și David Schwartz în 2011, care a avut premiera la Baadisches Staatstheater din Karlsruhe în iulie 2013. Textul împletește poveștile de viață a 5 persoane care au trăit experiența refugiului cu fragmente din Ghidul de Obținere a Cetățeniei Române pentru Cetățeni Străini.

Spectacolul creează contextul favorabil pentru cunoaşterea şi înţelegerea dinamicilor migrației și refugiului, și ale statutului refugiaţilor şi migranţilor în general. Spectacolul își propune să problematizeze și să discute în sfera publică aspecte de importanță fundamentală în contextul global contemporan, precum lupta împotriva migraţiei în paralel cu nevoia de migranţi pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a călători ca drept fundamental al tuturor, instrumentalizarea „străinului” ca țap ispășitor pentru problemele sociale și economice.

Toate reprezentațiile sunt supratitrate în limba engleză și arabă (traducere de Bashar Al-Kishawi) și vor fi urmate de discuții cu publicul despre situația și istoriile refugiaților și migranților.

http://www.digi24.ro/Emisiuni/Digi24/Digicult/Secvente+emisiune/Nu+ne-am+nascut+in+locul+potrivit

ACCESUL LA TOATE ACTIVITĂȚILE ȘI EVENIMENTELE STAGIUNII ESTE GRATUIT, PE BAZĂ DE REZERVARE.

Text și regie: Alice Monica Marinescu și David Schwartz
Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan
Scenografia: Adrian Cristea
Muzica: Cătălin Rulea
Facilitare documentare: Simina Guga
Mulțumiri speciale: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo, Simina Guga.
Parteneri: Stagiunea de Teatru Politic, Spațiul Platforma, ADO SAH-ROM.

Contact: www.artapolitica.rohttps://www.facebook.com/stagiuneadeteatrupolitic
Contact: Ionut Sociu i.sociu@ecla.de, +4 0755703526
Contact rezervări: Alice Monica Marinescu +40726415514, mini_meenoo@yahoo.com


The Political Theatre Season invites you to:
BORN IN THE WRONG PLACE
Sunday, January 12, 17.00h, Spațiul Platforma (Moșilor str. 62-68, close to Piața Sf. Gheorghe)

The performance Born in the Wrong Place is based on the documentary text written by Alice Monica Marinescu and David Schwartz in 2011. The text had its international premiere at Baadisches Staatstheater, Karlsruhe, Germany, in July 2013. The play intertwines the life stories of 5 people who have gone through the experience of seeking asylum with fragments from The Guide to Obtaining Romanian Citizenship for Foreign Citizens.

The performance creates a favorable context for getting to know and understand the dynamics of migration and asylum, and the status of refugees and migrants in general. The performance aims to problematize and discuss in the public sphere issues which are of crucial importance in the current global context, issues such as the institutional fight against migration taking place at the same time as the need for migrants in the development of the capitalist economy grows, the need for asylum, the right to travel as the fundamental right of every individual and the instrumentalization of “the foreigner” as a scapegoat for social and economic issues.

All the shows will be translated into English and Arabic (made by Bashar Al-Kishawi) and followed by discussions with the audience about the situation and life stories of the refugees and migrants.

http://www.digi24.ro/Emisiuni/Digi24/Digicult/Secvente+emisiune/Nu+ne-am+nascut+in+locul+potrivit

The access at all the activities and events of the project is free of charge, reservation-based.

Written and directed by: Alice Monica Marinescu and David Schwartz
With: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan
Scenography: Adrian Cristea
Music: Cătălin Rulea
Research facilitatior: Simina Guga
Special Thanks: Bashar Al-Kishawi, Margareta Eschenazy, Valentina Ivanov, Ahmad Marwi, Sana Rahimo.
Partners: Stagiunea de Teatru Politic, Spațiul Platforma, ADO SAH-ROM.
Media Partners: CriticAtac, DIGI TV, RFI România, Șapte Seri, Think Outside the Box.


Lăcrămioara invizibilă – proiect de Ioana Păun, sâmbătă 21 Decembrie

ioana paun lacramioara invizibila

Ioana Păun a intervievat, documentat și implicat emigrante care lucrează în servicii domestice în două din proiectele sale – “Economy of Desperation” (Muzeul Național de Artă Mexicană, Chicago) și “Filipineze spălând steagul Italiei de sos de soia” (Viva Performance Lab, Cosenza).

Ioana își va prezenta public cele două proiecte în fața unei invitate, Lăcrămioara Adam, care le va analiza și comenta din perspectiva subiectivă și instinctivă a unui om care nu accesează spații de artă contemporană. Lăcrămioara face curat în case, are 29 de ani și trăiește o realitate rar accesată de către spațiile de artă contemporană, de generatorii acestor spații și de vizitatorii lor.

Ce va zice Lăcrămioara despre aceste proiecte? Ce va zice Lăcrămioara despre spațiul de artă contemporană în care tocmai a intrat? Cum ar fi ca un proiect cu numele “Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de noapte” sa fie curatoriat de Lacramioara Adam în loc de Simona Dumitriu? Cum ar fi ca un spectacol cu numele “Economia Disperării” sa fie regizat de Lăcrămioara Adam, în loc de Ioana Păun?


Lansare GAP#4 – Arta categoriilor excluse. Vineri 20 decembrie

1511103_10202666562362903_669297160_n

Coordonatorii Gazetei de Arta Politica – Mihaela Michailov, David Schwartz, Ionut Sociu si Marius Bogdan Tudor – va invita vineri, 20 decembrie, la lansarea numarului 4. Evenimentul va avea loc la ora 18.30 la Spatiul Platforma (Calea Mosilor 62-68)

Tema numărului 4 din Gazeta de Artă Politică este „Arta categoriilor excluse” și cuprinde o serie de articole, interviuri și texte teoretice care analizează modul în care comunități, grupuri, persoane excluse/marginale în sfera publică actuală participă/sunt (re)prezentate în diverse forme artistice. Astfel, propunem identificarea și discutarea unor forme de artă participativă și documentară – atât din România cât și din Republica Moldova, Ungaria, Kenya, Statele Unite, Uganda care se adresează unor comunități ignorate. Aceste acțiuni cu caracter socio-politic generează un proces de deplasare dinspre centru spre „margine”, dinspre arta pentru un public din clasa de mijloc, așa-numit „rafinat” și „cu gust” (cei tratați, de regulă, ca simpli consumatori pasivi) spre acel public „invizibil”, căruia accesul la și implicarea în procesul artistic îi sunt de cele mai multe ori refuzate.

Gazeta de Arta Politica dezbate, teoretizeaza si promoveaza arta care isi asuma un rol socio-politic. G.A.P. abordeaza transant arta din Romania si din tari cu problematici inrudite (spatiul est-european si ex-sovietic, Orientul Mijlociu, Asia, America Latina).
G.A.P. leaga arta de perspectiva politica a unor teoreticieni si practicieni din afara domeniului artistic.
G.A.P. este o publicatie de actiune si reflectie critica, in care accentul este pus pe artele spectacolului.
Gazeta de Artă Politică este o publicaţie trimestrială independentă și autofinanţată. G.A.P. se distribuie gratuit.

Acest numar este partial finantat de catre Asociatia MetruCub – resurse pentru cultură

www.artapolitica.ro


Bezna #5 Preview – Joi 19 decembrie

bezna no 5 preview

Să infestăm lumina sărbătorilor cu puțină Beznă.

Infesting the holiday lights with a bit of Bezna
(consistent darkness + diffuse fear).
[for English scroll down]

Preview Bezna #5 cu o parte din contribuţii:

we bring you the plague – mihai lukacs
Dead Thinking – Florin Flueras
Dead Thinking – Alina Popa
Mineral Uncertainty: A Short History of the Vague – Irina Gheorghe
Killer: Darkness at Heart – Veda Popovici

vă aducem ciuma – mihai lukacs
bezna infestează la platforma. contagiunea este aşa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită duce moartea într‑o familie întreagă şi violenţa e aşa de mare, încât un om lovit de ciumă e un om mort.

Dead Thinking – Florin Flueras
E absolut normal și de la sine înțeles să faci ceea ce trebuie să faci pentru a-ți îmbunătăți și asigura calitatea vieții. O gândire și o lume vie, sănătoasă sunt construite în jurul obsesiei pentru viață. Suntem atașați de caracteristicile acestei lumi dar această lume e terminată, la fel ca noi… evident, moartea e mult mai puternică decât viața. Prezentul declin planetar afectează modurile de gândire și simțire. Suntem speriați, dar, ca în orice panică colectivă, doar imităm și accelerăm ceea ce fac ceilalți sau ceea ce deja facem și ne forțăm la maxim mica noastră gândire vie și sănătoasă.

Dead Thinking – Alina Popa
In era Antropocenului și a intrării apocalipsei în mod ireversibil în orizontul uman ca urmare a încălzirii globale și a răspândirii pandemiilor este necesar un alt mod de gândire și acțiune, o nouă subiectivitate bântuită de inuman, de impersonal și nefamiliar. Oscilația între necunoscut și ce poate fi mai rău, între gândirea moartă și gândirea mortală poate fi punctul de plecare pentru un nou tip de politică și existență. Dead Thinking poate fi produs numai în adevăratul black box, în subscena viermilor și a altor animale miniscule subterane, dar mai ales a extremofililor care vor supraviețui speciei umane.

Incertitudine minerală: scurtă istorie a vagului – Irina Gheorghe
Ne gândim la vag ca la un văl de obscuritate care înfășoară lucrurile și ne împiedică să vedem clar, dar care poate fi detașat la cerere, o a doua piele pe care lumea o va lepăda de bunăvoie în fața dorinței umane de limpezime. Dar dacă lumea refuză să napârlească și își păstrează o confuzie impregnată adânc în materie, o imprecizie contagioasă și indiferentă? Și dacă omul însuși este contaminat și devine nedefinit? Povestea vagului începe cu Emil Cioran, personaj ambiguu al istoriei minerale locale.

Killer: bezna e în inimă – Veda Popovici
6 jucători. 1 povestitor. 1 killer. Aceasta va fi o sesiune a jocului killer în întuneric, varianta de Beznă. Sămânţa beznei e în inimile tuturor. Depinde de fiecare ce creşte din ea şi spre ce scopuri o poartă. Vom juca un joc cathartic de simultană afirmare şi eliminare a fricii, minciunii, suspiciunii şi trădării între şi dintre noi. Un joc pe care îl jucăm în fiecare zi fără să ştim.

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

[English]
Bezna #5 preview with some of the contributions:

we bring you the plague – mihai lukacs
platforma is infested by bezna. the contagion is so dangerous that the slightest contact with an infected house leads to the death of a whole family and the violence is so great that a plague hit person is a dead person.

Dead Thinking – Florin Flueras
There is an absolutely obvious, normal step, almost a command, an obligation to do what one should do in order to secure and improve one’s life. A healthy, alive thinking was developed around the obsession with life. We are attached to the features of this world, but this world is doomed, we are doomed… obviously, death is much more powerful than life. A planetary decline affects our modes of perceiving, thinking and feeling.Somehow we register the changes and we are scared but like in a stampede, we choose to reinforce and accelerate what the others are doing and what we know, our petit alive, healthy thinking.

Dead Thinking – Alina Popa
In the age of Anthropocene and the coming catastrophe as a result of climate change and global pandemics a new mode of thought and action must emerge, another subjectivity haunted by the weird, the impersonal, the inhuman. The oscillation between unknown and the worst, between dead thinking and deadly thinking could be the starting point of discussing a new kind of politics and existence. Dead Thinking can only happen in the real black box, on the understage of worms and other minuscule animals, of extremophiles that will outlive the human species.

Mineral Uncertainty: A Short History of the Vague – Irina Gheorghe
We usually think of the vague as a veil of obscurity enveloping things and impeding us to see clearly, which can be detached upon request, a blur that the spectacles of reason will sharpen, crisp and clear. But what if the world refuses to benevolently cast off its skin and retains an ingrained unclarity, a contagious, indifferent imprecision? And what if humans themselves are contaminated and become indefinite? The story of the vague begins with Emil Cioran, ambiguous character of the local mineral history.

Killer: Darkness at Heart – Veda Popovici
6 players. 1 storyteller. 1 killer. This is a session of the game of killer in the dark, Bezna style. The seed of darkness lays in the hearts of all. It’s up to each what she/he will grow out of it and to what ends. We will play a cathartic game of simultaneous affirmation and elimination of fear, lie, suspicion and betrayal among us. A game we play every day without knowing it.


Joi 12.12 la Platforma: Mihai Lukacs și Cercul de Lecturi Politice

afis 12 decembrie

Joi 12 decembrie vă invităm la 2 evenimente unul după altul:

– La ora 19.00:

Homomuncitor

un performance de Mihai Lukacs
bazat pe texte de Rosi Braidotti, Sue Ellen Case, Comitetul de Acțiune Revoluționară Proletară, Frederick Douglass, Federația Libertariano-Comunistă, Grupul Dziga Vertov, Jack Halberstam, Malcolm X

”Nu retoric sau teoretic, ci concret, încercăm să ne dăm seama ce e de făcut. Suntem obișnuiți cu visuri distruse și speranțe spulberate, însă ce urmează după speranță? Cu alte cuvinte, care este alternativa la resemnarea cinică, pe de o parte, și optimismul naiv, de cealaltă parte? Lucrurile sunt clare: suntem învinșii istoriei.”

Performance-ul va fi urmat de o scurtă discuție.

– De la ora 20.00:

Ne Travaillez Jamais!

O dezbatere inițiată de Cercul de Lecturi Politice

Sub acest slogan clasic scris de Guy Debord în anii 60 pe străzile Parisului, slogan important în cadrul mișcărilor strudențești și muncitorești din 1968, Cercul de Lecturi Politice vă invită la o dezbatere despre anti-muncă și rezistența la muncă.

………………………
Cele două evenimente fac parte din proiectul Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de Noapte, serie de expoziții, performance-uri și dezbateri despre muncă și precaritate desfățurate în noiembrie-decembrie la Platforma.

Acum în desfășurare: Schimbul 2: https://www.facebook.com/events/460522367390387/


Masini și Automate – 13 dec. ora 19.00, Kinema Ikon, Muzeul Arad

1460019_10152072362812250_90243018_n

Vineri 13 decembrie ora 19.00 la Muzeul Arad (Kinema Ikon, Piata Enescu #1, intrarea prin parcul copiilor) va avea loc

Maşini şi Automate (în arta contemporană)

o prezentare de Claudiu Cobilanschi (Die Kunsthalle Bukarest –http://www.kunsthalle.ro/) şi Simona Dumitriu (spațiul Platforma – în AnexaMNAC – https://platformaspace.wordpress.com/).

Die Kunsthalle Bukarest este un conglomerat de interese greu interpretabile, produse sau colportate de cei doi vinovaţi fondatori. Mai întâi Ştefan Tiron, cunoscut în lumea interlopă a traficului de instalaţii sub numele de Megatron, zăcământ aurifer scăpătat pe sinclinala Bucureşti – Berlin – Cornu, fondator ParadisGaraj, personaj cu antecedente nenumărate din care menţionăm doar implicarea frauduloasă în MNAC, Artphoto şi Comisia Monumentelor de For Public. Second-hand, Claudiu Cobilanschi, jurnalist de anvergură locală, auto-transformat în artist şi invitat al tuturor culiselor scenei de artă contemporană, fondator ParadisGaraj. Claudiu Cobilanschi are, în continuare – în ciuda evidenţelor – ambiţia susținută de a dărâma tot ce este stabil şi construit cu sudoare în combinaţiile financiare ale producţiei de cunoaştere fals-academică ori de a pune hârtia de turnesol sub procesele chimic-instituționale ale lumii artistice românești.

Simona Dumitriu este un produs stabil și construit cu sudoare al industriei educației. Din toate perspectivele, este antagonista (luminoasă, naivă și instruită) personajului din umbră Claudiu Cobilanschi. Simona face parte dintr-un grup de optimiști atipici, care își oferă timpul și ideile pentru a construi și menține un spațiu deschis de artă contemporană (spațiul Platforma, în București), o comunitate și un ideal de conviețuire artistică (alături de colegii de grup: Marian Dumitru, Ileana Faur, Ștefan Bandalac, Alexandra Șoldănescu). După experimentarea sistemului universitar de artă (ca lector în cadrul UNAB), ea luptă pentru construirea alternativelor – a școlilor libere, în care schimbul de cunoaștere este non-ierarhic și adaptat căutărilor și nevoilor reale ale participanților la schimb.

Sâmbătă 14 decembrie, cei doi vor coordona RE>SET, workshop intensiv de orientare, poziționare și repoziţionare pe scena de artă contemporană românească – în (inevitabilul sau intangibilul) context internațional. Și o ocazie de a ne descoperi, cunoaște, regăsi interese comune și construi pentru viitor. Program module: 11.00 – 14.00 (modul 1); 15.00 – 18.00 (modul 2)

(înscrieri lhttp://goo.gl/7Zv09x)


Schimbul 2, 6-29 decembrie. Numai la Platforma

 

IMG_0399

Vă invităm vineri 6 decembrie ora 19.00 la vernisajul Schimbului 2 – anuntat deja in evenimentul Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de Noapte, ca o schimbare – de exponate si de perspectivă a expunerii. Pregatim poate și ceva de mâncare, ca-n zi festivă:).

6 – 29 decembrie (cu excepția zilelor de Crăciun)

La spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, în cadrul MNAC Anexa etajul 1, București).
miercuri-duminică, 10.00-18.00

Participă: Judit Balko, Mihai Balko, Ștefan Bandalac, Valentin Cernat, Cercul de lecturi politice, Claudiu Cobilanschi, Raluca Croitoru, Larisa David & Iulius Costache, Marian Dumitru, Simona Dumitriu, Irina Ghenu, Mihai Lukacs, Gabriela Mateescu, Paul Micloș, Kiki Mihuță, Adina Mocanu&Alexandra Sandu, Sorin Moisescu, Daniela Pălimariu, Ioana Păun, Alexandra Șoldănescu, Alexandra Terzi, Daniel Tristan, Iulia Toma, Ioana Văcărașu, Andreea Vintze (și lista este deschisă/în transformare).

Acum aproape două luni am început să vorbim despre muncă, precaritate, supraviețuire și încă nu ne-am oprit. Banda de producție de idei e perpetuă, miza e progresiv interiorizată și impersonată, ajunge să se proiecteze dincolo de obiecte. Nu mai avem aproape niciun alt motiv pentru care producem Schimbul 2 decât solidaritatea – a noastră între noi, dar și o solidaritate și un deja-vu căutate în voi – cei și cele care ne treceți pragul.

…poate vi s-a mai întâmplat?
…sigur e o experiență familiară…

Schimbul 1 a avut rezonanțe intime mascate în artefacte și componente epistemice. Schimbul 2 e mai obosit, mai la obiect, dezbrăcat de sensuri multiple – e un mecanism de reciclare.

————————–

link event Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de Noapte:https://www.facebook.com/events/218506148322974/


20 noiembrie ora 19.00 – Munca – Dezbatere și lansare de carte

afis_ernu_rogozanu3

Muncitorul nu mai există. Există corporatişti, colaboratori, oameni pe drepturi de autor, pe contract determinat, bugetari, zilieri. Investitorul e adevărata vedetă. El trebuie îngrijit şi ocrotit ca o specie rară. În rest, dacă ai un job, spune mersi şi dă-i înainte. Dacă munceşti în străinătate, taci şi spune mersi că eşti injectat cu civilizaţie zi de zi.  Într-o hărmălaie ba anticomunistă, ba anticorupţie, ba anti-taxe, vă invităm la o dezbatere despre MUNCĂ în România de azi.

 Cu două cărţi noi:

C.ROGOZANU – CARTE DE MUNCĂ         

 & VASILE ERNU – SÎNT UN OM DE STÎNGA

 

din seara dezbaterii (fotografie de Claudiu Cobilanschi):

530464_10152023746092250_1148681536_n


Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de Noapte. 5 noiembrie-29 decembrie 2013

web schimbul 1 schimbul 2 tura de noapte

Participă (cu instalații, acțiuni sau dezbateri): Ștefan Bandalac, Valentin Cernat, Claudiu Cobilanschi, Raluca Croitoru, Larisa David & Iulius Costache, Marian Dumitru, Irina Ghenu, Mihai Lukacs, Gabriela Mateescu, Paul Micloș, Kiki Mihuță, Adina Mocanu&Alexandra Sandu, Sorin Moisescu, Daniela Pălimariu, Ioana Păun, Veda Popovici, Alexandra Șoldănescu, Alexandra Terzi, Daniel Tristan, Iulia Toma, Ioana Văcărașu, Andreea Vintze (și lista este încă deschisă)

Deschidere: marți 5 noiembrie 2013, ora 19.00

Apelul  lansat acum două săptămâni (Proletariat, Cognitariat, Precariat, Etc. – munca acum.) a avut un real succes. Discuțiile s-au tradus în proiecte, munca s-a manifestat neplătită din plin, spiritul de a face e un răspuns pentru întrebările aferente – precum de ce, pentru cine, ce vrem să spunem cu asta și mai ales cui.

Am pornit în apel de la imaginea obiectului fordist al benzii de producție, pentru a fragmenta în părțile componente și pentru a dezbate formule de gândire asupra muncii în societatea contemporană: post-industrial, munca imaterială (și criticile acestora), dispariția figurii muncitorului, relocarea muncii (displacement of labor) disparitatea între diploma obținută și munca efectuată, transformările în limbaj/terminologie survenite (freelance, self-employed, voluntariat, part-time, project-based, cognitariat etc), afecte la/despre locul de muncă, precaritatea și noua „clasă” a precariatului, anti-munca, mecanismul socio-politic al “creării locurilor de muncă”. De fapt, tocmai acest argument și ficțiunile care îl înconjoară, transformările geopolitice pe care le generează (în vorbe sau fapte) stau la baza celorlalte: poate fi văzut ca întrupare a neocapitalismului, idee și act ce determină mize majore și maschează deteriorări sociale profunde.

Schimbul 1 vă așteaptă supraîncărcat. Ca în locurile de muncă ale vieții de zi cu zi, spațiul neocupat e contraproductiv, genunchii colegilor și colegelor se ating pe sub mesele înghesuite iar acvariul mochetat se supra-încălzește de la numărul respirațiilor concomitente sub lumina de neon. Dar încă e bine…Sau e prea mult? Câte fapte și câte concursuri de împrejurări umplu spațiile?

O mare parte din textul apelului la proiecte îl regăsiți reciclat în statement-ul de față. În Schimbul 2 vom înțelege împreună sensul benzii, al reciclării elementelor efemere și a ideilor odată produse, al muncii în formulă precară – în care înveți din experiență că minimul de mijloace poate să rezulte în maxim de rezultate. Ceva rămâne însă mereu nemăsurat: munca depusă și teama de perpetua fragilitate a rezultatelor.

……………………….

Sunt muncitorul cu tricou alb care se trezește de dimineață, intră pe calculator și începe lucrul, angajat undeva de o companie nord-americană dar privind skyline-ul Berceniului, sunt cel/cea cu accent perfect în engleză/franceză/germană/italiană, cea/cel cărora le poate fi încheiat oricând contractul de muncă semi-project-based cu clauze din sfera drepturilor de autor și limitări de timp standardizate. Customer service, no experience needed, good command of english. 314 aplicații în prima zi a anunțului pe site-ul de joburi, mai sunt încă 30 de zile. Agent imobiliar, minim studii medii, carnet șofer categoria B preferat. Artist fotograf, minim studii medii, capacitate de răspuns rapid în situații de stres, cunoștințe minime Photoshop. Trainer grădiniță, afterschool, minim bachelor în pedagogie. Oferim condiții de lucru în echipă dinamică, bonuri de masă. 

Statementuri artiști:

Platforma schimbul 1 si 2

1. Mihai Balko

Particular execut lucrări

Acțiunea Particular execut lucrări urmărește practica muncii în construcții din perioada comunista până în prezent. De la acțiunile abuzive în care casele burgheziei  sunt compartimentate, devenind garsoniere pentru noua clasă de muncitori – vedem stucatura vechilor saloane cum, în ciuda zidurilor, trece prin hol, dormitor, bucătarie, baie – la apartamentele de blocuri tapetate cu stucaturi masive, elemente de exterior aduse în interior pentru a oferi iluzia unui statut social. După 1989 amenajarea interioară a locuințelor de bloc cunoaște un nou avânt ce merge de la demolarea pereților interiori la căptușirea, până la manie, a locuințelor cu polistiren – interior și exterior, acoperind cu noul material vechile tipuri de finisaj (tapet, faianță, stucatură, rețele de țevi și cabluri etc.).

Amenajarea continuă a locuințelor vechi (la casă sau bloc) și boom-ul noilor construcții au produs un nou tip de muncitor: demolatorul independent, sau meseriașul  bun la toate, dincolo de codul muncii, dispus să execute orice la cererea clientului. Particular execut lucrări, de la A la Z.

 2. Ștefan Bandalac

Punctul inițial al lucrării stă în încercarea de a explora discuția din jurul scopului muncii. Instalația ar fi fost compusă dintr-un angrenaj de șlefuit care urma să erodeze, pe întinderea de 2 luni a expoziției, o bucată de lemn – materie primă, cu rostul de a crea un proces repetitiv care să trimită la banda de producție.   

În procesul de producție a instalației am fost confruntat cu realitatea că lucrarea depășea bugetul operațional de care dispun acum. În momentul în care găsirea unor soluții tehnice funcționale a devenit în mod progresiv improbabilă, demersul s-a transformat într-unul de a realiza sau măcar sugera lucrarea prin re-utilizarea și transformarea materialelor disponibile în spațiu.

3. Irina Ghenu

Tânără, 23 ani, nefumătoare, serioasă, harnică și de încredere. Fac curățenie. Rog și ofer seriozitate. Nu ofer discreție.

Pentru acest proiect ofer persoanelor interesate în intervalul de joi-duminică servicii de curățenie și menaj. La schimb solicit dreptul de a mă fotografia în timpul acestui proces. Voi prezenta fotografiile într-un eveniment public (o expoziție de grup).

Pentru detalii și programări contactați-mă la teaotspp@gmail.com
Am dat anunț. Am intrat în anul 5 universitar. Am intrat în anul 17 de școală. Media 9,99. Merge anunțul. Lumea vrea. E pe gratis. E artă. E la mine acasă. E pentru expoziție.

Nu știu unde să lucrez. Nu știu la ce mă pricep. Și chiar dacă mă pricep. Nu mă vrea nimeni.

‘Important e să fii cu datoriile la zi’ + ‘Dacă vrei să reușești trebuie să dai din coate’

Am făcut poze la mâncare. Am primit mâncarea. Am montat țâțe și cur pe muzică Inna. Am primit ‘Nu ai pic de simț artistic’. Am fost asistentă 3 luni. Mi-am luat aragaz, frigider și mașină de spălat. Am lucrat online. Mi-am luat pantofi. Am filmat o nuntă la oameni din a căror limbă nu înțeleg decât kurwa. Am primit. Am făcut curat. Am primit expoziție.

‘Nu v-a învățat la școală?’ + ‘Dacă vrei să reușești trebuie să dai din coate’ = Nu știu să dau din coate. Fac curat. Fac poze.

4. Gabriela Mateescu

Licențiați

După anii 90, când s-au deschis porțile Occidentului în fața noastră și ni s-a spus că suntem o țară de analfabeți am decis că este timpul ca toată lumea să aibă liber acces la studii superioare fără examene de admitere. Trebuia ridicat nivelul studiilor pe cap de locuitor, și astfel s-a ajuns în 20 de ani ca fabricile de diplome de liceu sau facultate să producă mai mulți oameni specializați decât poate piața de muncă să suporte. Rușinea de a nu avea o diplomă universitară s-a instaurat treptat, în același timp cauzând și închiderea școlilor profesionale. Târgurile de muncă oferă însă majoritar  posturi pentru persoane fără studii superioare, pentru lăcătuși, electricieni, bucătari și chelneri. Dar mândria de a avea o diplomă de facultate face zeci de mii de tineri sa își piardă 3 sau 5 ani pregătindu-se pentru niște slujbe care nu există. Prietenii și foștii mei colegi trăiesc exact acest contrast, muncind adesea în domenii care nu necesită studii superioare și nu le valorifică specializarea de pe diplomele de licență obținute; mulți s-au angajat într-un domeniu pt ca apoi să fie obligați să facă altă facultate pentru a și-l păstra.

5. Alexandra Șoldănescu

Munca, cinstea și hărnicia

Instalație audio, voce Ileana Faur

Instalaţia explorează relaţia dintre fabulos şi cotidian, te trimite spre o vreme îndepărtată, în illo tempore (cum ar spune despre basme manualul de literatură), şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.

Poveștile selecționate au o funcţionalitate educaţională iniţiatică prin elogiul adus muncii ca disciplină, repetiţie şi supunere. Totul începe din copilărie, prin identificarea fetelor cu eroinele pe durata aventurilor: pentru a  reuşi în viaţă trebuie să fie harnice, cuminţi şi să depună efort.

Rolul muncii personajelor feminine din poveşti este o luptă pentru supravieţuire, sub semnul precarităţii şi nu pentru dobândirea unei condiţii sociale eroice, ca în cazul flăcăilor sau a fiilor de împărat.

6. Iulia Toma

Muncă domestică forțată

 

7. Claudiu Cobilanschi

 

8. Paul Micloș

Am printat și pus într-un bloc de gheață Codul Muncii pentru ca după topire să fie descoperit de privitor ca o fosilă sau artefact înghețat.  

9. Judit Balko

Angajez……….

Între absolvent învăţământ preuniversitar fără atestat profesional și zugrav, vopsitor, nomenclatorul de meserii inventariază o listă aproape interminabilă. Abundența de meserii existente pare să ofere o mulțime de posibilități candidatului la un loc în sistemul muncii salariate. Dacă nu reușești ca afumător carne poți încerca postul de arzător email, sau poate blocator, chituitor, deblocator, poate concasorist, sau decapulsator, decontaminator, destrămător, ori lipitor de plăcuţe la scule aşchietoare, nămolar. Sigur cel mai bine sună conducător de întreprindere mică – patron (girant), învăţământ, sănătate, sport, turism, informatică.

Multe din aceste meserii aparent atât de specializate, destinate absolvenților cu studii medii, nu cer anume competențe din partea candidatului pentru un astfel de post, nici nu formează competențe, făcând ușoară înlocuirea unui angajat cu altul. Astfel fiecare serviciu este un nou început, o nouă calificare la locul de muncă care nu va mai ajuta la nimic atunci când serviciul respectiv a încetat. Trebuie să o iei de la început, postul de numărător bani sună incitant.

10. Daniel Tristan

Haina îl face pe om, diploma îl specializeză și îl trimite în căutare de muncă. Costumul devine rigid de prea mult purtat, diploma multiplicată ori trimisă virtual de n ori către zeci de oferte de muncă ar putea la fel de bine să fie folosită ca materie primă pentru lucru manual și hobbyuri plăcute pentru petrecerea timpului liber.

Cu o diplomă de artist, creativitatea e asigurată – designer web, hands made, hobby trainer, sau testator de jocuri pe internet…viitorul nu are limite.

11. Alexandra Terzi

□□□□□□□□□□ ads

Proiectul este inspirat de anunţurile care apar mai peste tot prin paginile de internet, făcând reclamă pentru multe feluri de câștig excepțional lucrând de acasă – și ducând cel mai des la job-ul de video chat hostess. Acestea de cele mai multe ori folosesc ca principal mesaj motivaţional salariul foarte mare, alături de imagini cu femei fericite, independente, care lucrează într-un mediu profesional. Jobul este descris drept sigur, confidențial, asigurând un venit lunar fix, legal și cu contract de muncă. Poți găsi testimoniale care accentuează obiectele și avantajele de lux pe care femeile implicate în această formă light de sex work și le doreau și acum și le pot permite. Este foarte interesant că de multe ori aceste anunţuri par a fi destinate pentru munca de birou, doar câteva cuvinte făcând trimitere spre munca efectuată.

12. Larisa David & Iulius Costache

Pornind de la metodele de cercetare asupra muncii utilizate de Frank Bunker GIibreth și Lillian Moller GIibreth, am dezvoltat o analiză a micro-mişcărilor în spațiul etajului 1 de pe Calea Moșilor 62-68,  pentru a identifica acțiunile elementare în munca fizică “neglijabilă” și timpul necesar pentru progresia acestora. Am divizat munca în elementele fundamentale, creând o hartă a mișcării, pentru a putea fi studiate separat sau în relatie una cu alta.

13. Raluca Croitoru

Pentru femeile din toată lumea, uniforma a devenit mai mult decât o modalitate de a adera la principiile instituite de marile corporații. Mărturie stau opiniile și sfaturile găsite pe diverse site-uri de fashion și life-style, care abordează problematica îmbrăcăminții la locul de muncă din perspectiva puterii, a statutului social și a masculinității.  

14. Valentin Cernat

Asigurări de viață

Lucrând în domeniul asigurărilor de viață, poate mai mult decât oriunde altundeva, eu depind de succesul meu, care constă în încheierea unui număr de 5 polițe de viață pe lună. Îl numesc succes întrucât comisionul primit în urma atingerii target-ului imi oferă ocazia de a acoperi toate utilitățile și necesitățile lunare. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arata insuccesul.

Cel mai mare sprijin, fără doar și poate, mi-l oferă compania, punându-mi la dispoziție scenarii de limbaj și tehnici de realizare/închidere a cotei de vânzări lunare.

15. Kiki Mihuță

Cuvântul e puternic și agresiv. Relaţiile mijlocite de cuvânt sunt mult mai sofisticate, mai ascunse si deci mai perfide decât cele prin acte, fapte ori impulsuri exprimate violent. 

Abuzul la locul de muncă, hărțuirea, intimidarea, amenințarea, injustiția, denigrarea, ridiculizarea, umilirea, jignirea, managementul dur, discreditarea profesională sau influențarea negativă a sarcinilor persoanei, toate aceste acțiuni au ca efect crearea unui mediu de lucru nesănatos și distructiv, în care victimelor le este tot mai dificil, daca nu imposibil, să-și îndeplinească sarcinile de lucru, intrând progresiv într-un fel de spirală a decăderii psihice.

16.

 

17. Kiki Mihuță & Daniel Tristan

Triki 

– Suntem muncitori de portofoliu în căutare de noroc.
– La muncă sau în căutare de muncă, viața de zi cu zi pare a fi o cursă cu obstacole. Sau un infinit joc de piticot. Mai stai o tură.
– Trebuie sa ne placă ceea ce suntem obligați să facem!

– Joc plăcut.

18. Sorin Moisescu

Ți-a căzut internetul. Nu-i nimic. Însă munca ta depinde de el, ești doar una din miile de persoane din lanțul neocolonial al muncii ieftine delegate către țările în nevoie.

19.

………

Natura statică ușor în mișcare – acțiune de  Adina Mocanu și Alexandra Sandu, vineri 8 noiembrie, ora 19.

00

Vineri 8 noiembrie ora 19.00 vă invităm la performance-ul Adinei Mocanu și Alexandrei Sandu în cadrul expoziției Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de Noapte la Platforma.

Adina Mocanu și Alexandra Sandu propun un timp de observare a corporalității muncii artistice raportată la spațiul galeriei, cartografiind spațiul dat prin gesturi aparent simple dar presupunând efort, concentrare și repetitivitate.
Cum se măsoară munca unui artist, cum se eficientizează ea? În cele mai multe dintre situații, munca e reprezentată prin repetarea constantă a unor acte, gesturi sau relaționări, rezultând în automatizare și oboseală fizică. Oriunde, corpul angajat în procesul muncii se resimte, cu efecte diferite – de la amorțirea statului la birou, la transpirație, mușchi încordați, bătături – și uneori, în cele mai grave dintre situații, până la accidente de muncă ori boli tipice.
Efortul fizic, oboseala, repetitivitatea caracterizează și prezența artistului/ei în galerie ca loc de muncă. Fondul emoțional e poate diferit, pentru că artiștii se confruntă în munca lor cu un set diferit de întrebări venite din spațiul public: La ce ajută asta? La ce îmi trebuie asta? De ce ar trebui sa îți dau bani pentru așa ceva? Pusa mereu în defensivă, munca artistică e nevoită, de pe poziția oprimatului, să se apere și să se justifice constant, până la epuizare.

 

 

 


17-21 oct. Apel la proiect – Proletariat, Cognitariat, Precariat, Etc. – munca acum.

Sunt muncitorul cu tricou alb care se trezește de dimineață, intră pe calculator și începe lucrul, angajat undeva de o companie nord-americană dar privind skyline-ul Berceniului, sunt cel/cea cu accent perfect în engleză/franceză/germană/italiană, cea/cel cărora le poate fi încheiat oricând contractul de muncă semi-project-based cu clauze din sfera drepturilor de autor și limitări de timp standardizate. Customer service, no experience needed, good command of english. 314 aplicații în prima zi a anunțului pe site-ul de joburi, mai sunt încă 30 de zile. Agent imobiliar, minim studii medii, carnet șofer categoria B preferat. Artist fotograf, minim studii medii, capacitate de răspuns rapid în situații de stres, cunoștințe minime Photoshop. Trainer grădiniță, afterschool, minim bachelor în pedagogie. Oferim condiții de lucru în echipă dinamică, bonuri de masă.

(Labor/Work/Munca)

Propunem în intervalul  23 octombrie-15 noiembrie o lună-laborator care să deschidă spre dezbatere, sub cât mai multe aspecte, subiectul amplu al muncii. Spațiul Platforma va funcționa ca expoziție în progres, formată din interacțiune, schimb de idei și urmele acestora.

Obiectul fordist al Benzii de producție va fi folosit pentru a fragmenta în părțile componente și pentru a dezbate formule de gândire asupra muncii în societatea contemporană: post-industrial, munca imaterială (și criticile acestora), dispariția figurii muncitorului, relocarea muncii (displacement of labor) disparitatea între diploma obținută și munca efectuată, transformările în limbaj/terminologie survenite (freelance, self-employed, voluntariat, part-time, project-based, cognitariat etc), afecte la/despre locul de muncă, precaritatea și noua „clasă” a precariatului,  mecanismul socio-politic al “creării locurilor de muncă”. De fapt, tocmai acest argument și ficțiunile geopolitice care îl înconjoară, transformările geopolitice pe care le generează (în vorbe sau fapte) stau la baza celorlalte: poate fi văzut ca întrupare a neocapitalismului, idee și act ce determină mize majore și maschează deteriorări sociale profunde.

Etape/evenimente:

1. Idei analizate, fragmentate, subliniate și reconstruite pe banda de producție: workshop și dezbateri, 8-10 zile, timp în care vom construi și utila o bandă de producție (distopică, fragmentată, ideologică, performativă etc.) cu texte în loc de piese industriale, fragmente de idei sau gesturi în loc de materiale pentru asamblare etc. Imaginea Benzii de Producție este fordist-modernistă, de mult considerată absolut desuetă și periculoasă, ca una generatoare de încredere falsă și iluzii în viitorul producției locale.

2. Târgul de Muncă Neplătită  – un eveniment de 2 zile la care vom căuta, crea, demonstra locuri de muncă și capacități, pe fundalul reflecțiilor și dezbaterii critice asupra muncii imateriale. Invităm pe toți cei interesați să își demonstreze o abilitate să vină să o facă și să o pună în discuție. Ne întrebăm: Cine plătește? Pentru ce plătește? Ce e pe gratis și de ce? Cât muncești? Muncești prea mult? Prea puțin? Cine judecă? Cine acceptă? Care sunt ierarhiile? Care sunt alternativele?

3.  Dezbateri , prezentări.  Temă principală: premizele și formele de funcționare ale structurilor colective non-ierarhice.

Invităm pe oricine dorește să contribuie la dezbaterea temelor enunțate mai sus, ori să participe cu idei, acțiuni, proiecte la crearea lanțului de producție, să ne trimită un mesaj personal pe Facebook (în care să includeți o adresă de email) sau un email la spatiulplatforma@gmail.com, până la data de 21 octombrie 2013, însoțit de un scurt paragraf în care să enunțați perspectiva din care v-ar plăcea să abordați proiectul în cadrul expoziției. Nu vă solicităm o propunere de proiect, cât mai degrabă o declarație de intenție.

Mailul pe care ni-l veți trimite nu este preselectiv, toată lumea fiind invitată, însă ne va ajuta în stabilirea unui grup de lucru și la trimiterea materialelor bibliografice pentru dezbaterile propuse.

Vă așteptăm apoi miercuri 23 octombrie de la ora 12.00 pentru a începe workshopul și producerea expoziției.

Proiectul se va desfășura în paralel cu reprezentările din cadrul Stagiunii de Teatru Politic la Platforma.

Câteva resurse și idei:

1. http://laborincontemporaryart.wordpress.com/

2. http://www.ucl.ac.uk/art-history/events/csca/untitled-labour

3. http://www.e-flux.com/books/are-you-working-too-much/

4. http://art-leaks.org/2013/05/25/evegenia-abramova-on-art-workers-labor-conditions-moscow/

5. http://www.e-flux.com/journal/politics-of-art-contemporary-art-and-the-transition-to-post-democracy/

6. http://artsandlabor.org/


Joi 26.09, ora 19.30, în cadrul Stagiunii de Teatru Politic: Capete Înfierbântate. 13-15 iunie 1990

alexandru_potocean_in_capete_infierbantate
Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990
De: Mihaela Michailov & David Schwartz
Cu: Alexandru Potocean

Sunet: Cătălin Rulea

Spectacolul Capete înfierbântate reactivează în conștiința publică un calup de istorie vie, din perspectiva actorilor sociali implicați în evenimente. Adevărul despre aceste evenimente este suma punctelor de vedere, de cele mai multe ori contradictorii și imposibil de redus la o unică perspectivă.
13-15 iunie 1990 este un proiect de cercetare si performare a istoriei recente, inițiat de Mihaela Michailov si David Schwartz în decembrie 2009. Proiectul are la baza procesul de documentare prin diferite metode: interviuri cu martori, presa scrisa, rapoarte ale diferitelor instituții și organizații, dezbateri, discuții publice, ateliere etc., concentrate în jurul evenimentelor din București, din 13-15 iunie 1990. Proiectul are doua componente: realizarea unui spectacol de teatru documentar și construcția unei arhive audio-video de interviuri realizate cu actanti ai evenimentelor – manifestanți, persoane rănite sau arestate, mineri, muncitori, pensionari, lideri ai mișcării “Piața Universității”, lideri politici, procurori care au instrumentat cazul, jurnaliști.

În cadrul stagiunii (21 Septembrie-14 Noiembrie 2013) vor fi prezentate 6 spectacole de teatru politic din București și Tîrgu-Mureș, vor fi organizate dezbateri cu publicul pornind de la subiectele spectacolelor și va fi lansat numărul 3 din Gazeta de Artă Politică.

Accesul la toate spectacolele și evenimentele conexe ale Stagiunii de Teatru Politic este gratuit.

Coordonatori Stagiunea de Teatru Politic: Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, David Schwartz, Ionuț Sociu

Parteneri: Gazeta de Artă Politică, Spațiul Platforma, Teatrul Național din Tîrgu-Mureș, Fundația Culturală Condiția Română

Parteneri media: DigiTV, Think Outside The Box, Șapte Seri, RFI România, CriticAtac

Stagiunea de Teatru Politic este un proiect cultural finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Mai multe informații pe:www.facebook.com/stagiuneadeteatrupolitic  www.artapolitica.ro

Contact: Ionuț Sociu +40755703526, i.sociu@ecla.de, gazeta@artapolitica.ro

Contact rezervări: Alice Monica Marinescu +40726 415 514, mini_meenoo@yahoo.com


Programul Stagiunii de teatru politic (21 septembrie – 14 noiembrie) la Platforma

Sâmbătă/21 septembrie/ora19.30

Lansare Gazeta de Artă Politică nr. 3

 

Duminică/22 septembrie/ora 19.30

După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România)

 

Joi/26 septembrie/ora19.30

Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990

 

Vineri/27 septembrie/ora19.30

După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România)

 

Joi/3 octombrie/ora19.30

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Sâmbătă/5 octombrie/ora19.30

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Duminică/6 octombrie/ora19.30

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Vineri/11 octombrie/ora19.30

SubPământ. Valea Jiului după 1989

 

Sâmbătă/12 octombrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Duminică/13 octombrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Joi/17 octombrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

SubPământ. Valea Jiului după 1989

 

Vineri/18 octombrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990

 

Vineri/1 noiembrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Sâmbătă/2 noiembrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990

 

Duminică/3 noiembrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

SubPământ. Valea Jiului după 1989

 

Joi/7 noiembrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Vineri/8 noiembrie/ora 20.00/Spațiul Platforma:

PUNCT TRIPLU

 

Sâmbătă/ 9 noiembrie/ora 19.30/Spațiul Platforma:

Del Duma! / Vorbește-le despre mine!

 

Joi/14 noiembrie/ora19.30/Spațiul Platforma:

Nu ne-am născut în locul potrivit

 

Toate spectacolele vor avea loc la Spațiul Platforma (adresa: Calea Moșilor 62-68, in cladirea MNAC Anexa, etaj 1, aproape de Piața Sfîntu Gheorghe, București).

Toate spectacolele sunt gratuite.

 

Mai multe informații despre spectacole pe:

www.facebook.com/stagiuneadeteatrupolitic  www.artapolitica.ro

 

Contact: Ionuț Sociu +40755703526, i.sociu@ecla.de, gazeta@artapolitica.ro

Contact rezervări: Alice Monica Marinescu +40726 415 514, mini_meenoo@yahoo.com

 


Stagiunea de Teatru Politic începe pe 21 septembrie la Platforma

12 spectacole de teatru politic cu intrarea liberă. Dezbateri și discuții. Recuperarea mizei politice a teatrului. (Spațiul Platforma 21 sept.-14 nov.)

(for english scroll down)

Dominația ”esteticului”, valorizarea ”apoliticului” și a ”artei pentru artă” în mediul cultural românesc post-1989, au subminat componenta angajată a oricărei acțiuni culturale care vizează problematici cu un conținut socio-politic. De asemenea, sensul pe care termenul „politic” l-a căpătat în societatea românească de astăzi – compromis, corupție, instabilitate ideologică – face ca adevăratul conținut al demersului politic să se piardă. Proiectul Stagiunea de Teatru Politic repune în centrul demersului artistic valoarea politică autentică a unui act teatral – cea de reflecție critică, practică asumată și solidarizare împotriva sistemului autoritar care își ignoră cetățenii, privându-i de drepturi. Teatrul politic este forma de acțiune colectivă, prin mijloace artistice, împotriva compromisurilor majore și pârghiilor de influență ale sistemului dominant. Este un teatru contestatar, care oferă o platformă democratică de acțiune unor grupuri marginale sau invizibile în sfera publică contemporană. În cadrul stagiunii vor fi prezentate 6 spectacole de teatru politic din București și Tîrgu-Mureș  vor fi organizate dezbateri cu publicul pornind de la subiectele spectacolelor și va fi lansat numărul 3 din Gazeta de Artă Politică. Accesul la toate spectacolele și evenimentele conexe ale Stagiunii de Teatru Politic este gratuit.

Coordonatori Stagiunea de Teatru Politic: Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, David Schwartz, Ionuț Sociu

Contact: Ionuț Sociu +40755703526, i.sociu@ecla.de, gazeta@artapolitica.ro, Facebook: Gazeta de Artă Politică

Parteneri: Gazeta de Artă Politică, Spațiul Platforma, Teatrul Național din Tîrgu-Mureș, Fundația Culturală Condiția Română

Parteneri media: CriticAtac, DigiTV, RFI România, Think Outside The Box, Șapte Seri.

Stagiunea de Teatru Politic este un proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Gazeta de Artă Politică

Gazeta de Artă Politică este o publicatie independentă, cu apariţie trimestrială, coordonată de Mihaela Michailov, David Schwartz, Ionut Sociu şi Marius Bogdan Tudor.  Gazeta de Artă Politică dezbate, teoretizează și promovează arta care își asumă un rol socio-politic şi abordează tranșant arta din România și din țări cu problematici înrudite.  G.A.P. este o publicație de acțiune și reflecție critică, care pune accentul pe artele spectacolului și propune o perspectivă egalitară și orizontală asupra artei socio-politice, cu accent pe relațiile de muncă și de putere, pe colective de lucru și mai puțin pe individualități.

Tema primului număr al revistei (lansat în luna Februarie, 2013) a fost Arta în luptă cu sistemele politice;  tema numărului 2 (Mai, 2013) a fost Munca şi muncitorii reprezentări, contexte și relații în instituțiile artistice, iar numărul 3 (Septembrie, 2013) tratează legătura dintre artă şi educaţie: Ce fel de artă pentru publicul tânăr?

G.A.P. este o publicaţie autofinanţată, care se distribuie gratuit.

www.artapolitica.ro

 

Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990

Spectacolul Capete înfierbântate reactivează în conștiința publica un calup de istorie vie, din perspectiva actorilor sociali implicați în evenimente. Adevărul despre aceste evenimente este suma punctelor de vedere, de cele mai multe ori contradictorii și imposibil de redus la o unică perspectivă.
13-15 iunie 1990 este un proiect de cercetare si performare a istoriei recente, inițiat de Mihaela Michailov si David Schwartz în decembrie 2009. Proiectul are la baza procesul de documentare prin diferite metode: interviuri cu martori, presa scrisa, rapoarte ale diferitelor instituții și organizații, dezbateri, discuții publice, ateliere etc., concentrate în jurul evenimentelor din București, din 13-15 iunie 1990. Proiectul are doua componente: realizarea unui spectacol de teatru documentar și construcția unei arhive audio-video de interviuri realizate cu actanti ai evenimentelor – manifestanți, persoane rănite sau arestate, mineri, muncitori, pensionari, lideri ai mișcării “Piața Universității”, lideri politici, procurori care au instrumentat cazul, jurnaliști.

De: Mihaela Michailov & David Schwartz

Cu: Alexandru Potocean

Sound: Cătălin Rulea

Del Duma! / Vorbește-le despre mine!

Poveştile a patru femei rome se îmbină cu muzica tradiţională romani într-un spectacol de teatru documentar.
Cele patru femei rostesc : „Del Duma, vorbeşte-le despre mine!” Despre adevărul căsătoriei timpurii, despre ce înseamnă apartenenţa la o comunitate tradiţională şi despre ce se întâmplă când nu te mai regăseşti acolo. Despre aşa-zisul „exotism” al femeii rome, despre stereotipuri care ne amintesc că acceptarea şi diversitatea sunt încă departe de realitate.

”Ca să nu mă mărit, m-am pocăit. Părinţii mei îmi spuneau că e vremea, că toate fetele se mărită la vârsta mea dar eu nu mă simţeam pregătită la 13 ani să devin soţie şi nici mamă!”

„Mi-a dăruit un C.D. cu albumul lui, pe care mi-a scris: the best two days of my life, big kiss for my future wife. Când am ajuns în Olanda am aflat că el era dealer de marijuana. Acolo mi se spunea romanian gipsy girl. Toţi erau curioşi să afle lucruri despre mine, despre familia mea gipsy de parcă eram exponat de muzeu.”

De/cu: Mihaela Drăgan

Muzică live: Radu Captari

Costume: Meşteshukar Butiq

Afiș: Paul Hitter

Regia: Liana Ceterchi

După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România)

Cum „se trăia gay” înainte de 1989 în România? Care erau locurile de întâlnire? Care erau ritualurile de socializare și structurile de oprimare? Care erau efectele articolului 200 care pedepsea, cu închisoarea de la 1 la 5 ani, relațiile sexuale între persoanele de același sex? Cum puteai să fii cine erai, fentându-ți identitatea și, totuși, existând într-un regim de acceptare tăcită? Cum au continuat abuzurile împotriva dreptului la reprezentarea identității după 1989?

După Traian și Decebal este un fragment de istorie underground a fenomenului homosexualității înainte și după 1989. Paradoxurile cenzurii au funcționat perfect. Deși era interzis, a existat o viață gay în România.

De / cu: Paul Dunca, Mihaela Michailov

Scenografia: Andrei Dinu

PUNCT TRIPLU

Un tată decide să-și pună capăt zilelor, împreună cu doi dintre copiii săi. PUNCT TRIPLU ficționalizează o realitate imediată, refuzată și trecută rapid cu vederea și analizează, prin speculație și prin documentare, contextul în care un eveniment ca cel prezentat a putut avea loc, factorii determinați și consecințele imediate. PUNCT TRIPLU este un proiect de observație socială și artă activă care își propune să exploreze mutațiile sociale contemporane, raportul bărbat – femeie și conceptul de familie în diamnica socială a începutului mileniului trei. PUNCT TRIPLU este o co-producție a Teatrului Național din Târgu Mureș și ColectivA.

Text și regie: Bogdan Georgescu

Distribuția la premieră: Ion Vântu, Berekméri Katalin, Elena Purea, Mihaela Mihai, Csaba Ciugulitu, Andrei Chiran

Nu ne-am născut în locul potrivit

Spectacolul Nu ne-am născut în locul potrivit se bazează pe textul de teatru documentar scris de Alice Monica Marinescu și David Schwartz, folosind metoda verbatim, în 2011. Textul împletește poveștile de viață a 5 persoane care au trăit experiența refugiului cu fragmente din Ghidul de Obținere a Cetățeniei Române pentru Cetățeni Străini.
Spectacolul creează contextul favorabil pentru cunoaşterea şi înţelegerea dinamicilor migrației și refugiului, și ale statutului refugiaţilor şi migranţilor în general. Spectacolul își propune să problematizeze și să discute în sfera publică aspecte de importanță fundamentală în contextul global contemporan, precum lupta împotriva migraţiei în paralel cu nevoia de migranţi pentru dezvoltarea economiei capitaliste, nevoia de refugiu, dreptul de a călători ca drept fundamental al tuturor, instrumentalizarea „străinului” ca țap ispășitor pentru problemele sociale și economice.

De: Alice Monica Marinescu și David Schwartz

Cu: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan

Scenografia: Adrian Cristea

Muzica: Cătălin Rulea

SubPământ. Valea Jiului după 1989

Teatrul SubPământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observaţie şi analiză a existenţei cotidiene a unor comunităţi afectate decisiv de schimbările politice şi sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. Proiectul îşi propune să documenteze situaţia economică, viaţa şi munca minerilor în post-socialism. Teatrul SubPământ este un proiect de reconstrucţie performativă a poveştilor-document care fundamentează istoria comunităţilor din Valea Jiului, aflate la limita dintre supravieţuire, migraţie, dispariţie şi posibilă reconstrucţie.

Spectacolul Sub Pământ are la bază o cercetare în Valea Jiului, coordonată de Mihaela Michailov (dramaturg), Vlad Petri (fotograf), David Schwartz (regizor). Cercetarea a avut mai multe direcţii – ateliere, discuţii libere şi interviuri cu mineri, soţii de miner, pensionari, copii, paznici de mină, lideri de sindicat, oameni care trăiesc din furtul de cărbune. Sub Pământ este un spectacol-arhivă de poveşti-mărturii ale unor comunităţi pe cale de dispariţie. Spectacolul îşi propune revalorizarea poveştilor, a problemelor şi culturii unor categorii sociale deseori ignorate în teatrul românesc de după 1989: comunităţile muncitoreşti.

De: Mihaela Michailov și David Schwartz

Cu: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban

Scenografia: Adrian Cristea

Muzica: Bogdan Burlăcianu

Documentare: Vlad Petri

Pagina stagiunii pe FB
_________________________________________

The Political Theater Season

The dominance of “the aesthetic”, the valuing of “the apolitical” and of “art for art’s sake” in the post-Socialist Romanian cultural milieu have undermined the politically engaged aspects of every cultural act which tackles socio-political issues. At the same time, the meaning ascribed to the term “political” in contemporary Romania – compromise, corruption, ideological instability – leads to the obscuring of genuine political content. The project of The Political Theater Season recasts the genuine political value of the theatrical performance as the essence of the artistic endeavor. The political value is seen as critical reflection, engaged practices and solidarity in the face of an authoritarian system which ignores its citizens by depriving them of their rights. Political theater is the form of collective action through artistic means against the major compromises and instruments of the dominant system. It is a type of theater which challenges, one which offers a democratic platform of action to groups which are marginal or invisible in the contemporary public sphere. As part of the project, we will stage 6 political theater performances from Bucharest and Tîrgu-Mureș, we will hold discussions with the audience on the topics of the performances and we will launch the 3rd issue of the Gazeta de Artă Politică. Entry to all the performances and events relating to The Political Theater Season is free of charge.

The Political Theater Season coordinators: Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, David Schwartz, Ionuț Sociu

Contact: Ionuț Sociu +40 755 703 526, i.sociu@ecla.de, gazeta@artapolitica.ro, Facebook: Gazeta de Artă Politică

Partners: Gazeta de Artă Politică, Spațiul Platforma, The National Theater in Tîrgu-Mureș, The Romanian Condition” Cultural Foundation

Media partners: CriticAtac, DigiTV, RFI Romania, Șapte Seri, Think Outside the Box

The Political Theater Season is a project financed by the National Cultural Fund Administration (AFCN).

 

Gazeta de Artă Politică

Gazeta de Artă Politică is an independent quarterly coordinated by Mihaela Michailov, David Schwartz, Ionuț Sociu and Marius Bogdan Tudor. Gazeta de Artă Politică discusses, theorizes and promotes art discusses, theorizes and promotes art which takes a socio-political stance. G.A.P. is a publication of both critical reflection and action which focuses on the performing arts and adopts an egalitarian and horizontal perspective on socio-political art, focusing on labor and power relations and placing more emphasis on working groups and less on artistic individualities. The theme of the first issue (out in February 2013) was Art Up Against Political Systems; the theme of issue #2 (May 2013) was Labor and Laborers: Representations, Contexts and Relations in Art Institutions and issue #3 (September 2013) tackles the connections between art and education: What Kind of Art for the Young Audiences?

G.A.P. is a self-funded publication and is distributed free of charge.

www.artapolitica.ro

 

Heated Minds. June 13-15, 1990.

The performance Heated Minds retrieves a slice of living history from the perspectives of the social actors involved in the events and reactivates it in the public conscience. The truth about these events is represented by the sum of mostly contradictory viewpoints, and therefore impossible to limit to one singel perspective.

June 13-15, 1990 is a project of research into, and performance of, recent history. Initiated by Mihaela Michailov and David Schwartz in December 2009, the project is built on a a documenting process involving several methods: interviews with witnesses, newspaper accounts, reports filed by different organizations and institutions, discussions, public debates, workshops etc., focused on the events which took place in Bucharest during June 13-15, 1990. The project is twofold: the staging of a documentary theater performance and the construction of an audio-video archive made up of interviews with those involved: protesters, injured or arrested people, miners, workers, retired people, leaders of the “University Square” movement, political leaders, prosecutors and journalists.

By Mihaela Michailov & David Schwartz

Cast: Alexandru Potocean

Sound: Cătălin Rulea

 

Del Duma! / Tell Them About Me!

The stories of four Roma women combine with traditional Romani music in a documantary theater performance.

The four women say out loud: “Del Duma, tell them about me!” About the truth of teenage marriage, about what it means to belong to a traditional community and about what happens when you no longer feel you belong there. About the so-called “exoticism” of the Roma woman, about stereotypes which remind us that acceptance and diversity are a still a long way from becoming reality.

“To avoid marriage, I became a born-again. My parents were telling me the time had come, that all the girls my age were getting married, but I just didn’t feel ready to become a wife or a mother at 13!”

“He gave me a CD of his album and wrote on it: the best two days of my life, big kiss for my future wife. When I got to The Netherlands, I learned he was a marijuana dealer. I was always called Romanian gypsy girl. Everyone was curious to learn stuff about me, about my gypsy family, as if I was an exhibit in a museum.”

By/With: Mihaela Drăgan

Live music: Radu Captari

Costumes: Meșteshukar Butiq

Poster: Paul Hitter

Director: Liana Ceterchi

After Trajan and Decebalus. (From the Pages of Gay History in Romania)

How would one live a “gay lifestyle” in Romania before 1989? What where the meeting points? What were the rituals for socializing and how did the oppressive structures work? What were the outcomes of article 200, whose provisions punished sexual relations between persons of the same sex by 1 to 5 years in prison? How could you be yourself by avoiding your identity, yet still live in a regime of passive acceptance? How did the abuses against the freedom of self-representation continue after 1989?

After Trajan and Decebalus is a fragment from the underground history of homosexuality in Romania before and after 1989. The paradoxes of censorship functioned perfectly. Even though it was forbidden, there was gay life in Romania.

By/With: Paul Dunca, Mihaela Michailov

Scenography: Andrei Dinu

 

Triple Point

A father decides to end his life and take two of his children with him. Triple Point fictionalizes an immediate reality which is rejected and brushed aside, and analyzes – by means of speculation and research – the context in which such an event could take place, the determining factors and the immediate consequences. Triple Point is a project of social observation and active art which aims to explore contemporary social mutations, the relation between man and woman and the concept of family in the social dynamic of the turn of the millennium. Triple Point is a co-production of The National Theater in Tîrgu-Mureș and ColectivA.

Screenplay and direction: Bogdan Georgescu

Cast on opening night: Ion Vântu, Bekerméri Katalin, Elena Purea, Mihaela Mihai, Csaba Ciugulitu, Andrei Chiran

 

We Were Born in the Wrong Place

The performance We Were Born in the Wrong Place is based on the documentary theater text written by Alice Monica Marinescu and David Schwartz in 2011 using the verbatim method. The text intertwines the life stories of 5 people who have gone through the experience of seeking asylum with fragments from The Guide to Obtaining Romanian Citizenship for Foreign Citizens.

The performance creates a favorable context for getting to know and understand the dynamics of migration and asylum, and the status of refugees and migrants in general. The performance aims to problematize and discuss in the public sphere issues which are of crucial importance in the current global context, issues such as the institutional fight against migration taking place at the same time as the need for migrants in the development of the capitalist economy grows, the need for asylum, the right to travel as the fundamental right of every individual and the instrumentalization of “the foreigner” as a scapegoat for social and economic issues.

By: Alice Monica Marinescu and David Schwartz

Cast: Alexandru Fifea, Katia Pascariu, Mihaela Rădescu, Andrei Șerban, Silviana Vișan

Scenography: Adrian Cristea

Music: Cătălin Rulea

 

Underground. The Jiu Valley after 1989

Theater Underground. The Jiu Valley after 1989 is a project of observation and analysis of the everyday life of those communities decisively affected by the social and political changes which begun in the early 1990s. The project aims to document the economic situation, life and work of the miners during post-Socialism. Theater Underground is a project of performative reconstruction of the document-stories which set the foundation for the history of the communities in the Jiu Valley, communities which find themselves somewhere between survival, migration, disappearance and possible reconstruction.

The performance Underground is based on research done in the Jiu Valley and coordinated by Mihaela Michailov (playwright), Vlad Petri (photographer) and David Schwartz (director). The research was multifold: workshops, open discussions and interviews with miners, miners’ wives, pensioners, children, security guards at the mine, union leaders and people who live off stealing coal. Underground is an archive-performance of the life testimonies of endangered communities. The performance aims to revalue the stories, the issues and the culture of those social categories often ignored in post-Socialist Romanian theater: working-class communities.

By: Mihaela Michailov and David Schwartz

Cast: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban

Scenography: Adrian Cristea

Music: Bobo Burlăcianu

Research: Vlad Petri

Visit our FB page for all Updates


Întâlnirile G.A.P. – Dezbatere: Pedagogia oprimaților (Paulo Freire) – 14 septembrie

pedagogy_of_the_oppressed[1]

Gazeta de Artă Politică vă invită la Întâlnirile G.A.P.
În cadrul acestui eveniment, vor avea loc vizionări de filme și dezbateri pornind de la texte care tratează legătura dintre artă și educație. Selecția filmelor și a textelor propuse pentru discuții este legată de tema următorului număr al Gazetei de Artă Politică, care va fi lansat în luna Septembrie 2013:
”Ce fel de artă pentru publicul tânăr?”

Sâmbătă, 14 Septembrie, ora 17.00, la Spațiul Platforma va avea loc o discutie pornind de la cartea lui Paulo Freire, Pedagogia oprimaților (1968).

În Pedagogia Oprimaților, una dintre lucrările fundamentale de teorie pedagogică din secolul XX, Paulo Freire propune o analiză radicală a raporturilor de putere și structurilor de dominație din sistemul de educație contemporană. Procesul de educație a devenit, în viziunea lui Freire, un sistem de tip „banking”, în care profesorii depun informații în mințile elevilor, fără să le activeze o conștiință critică și o maturizare politică.
Cum putem submina mecanismele unei educații non-critice, „îmblânzite” de norme și măsuri coercitive?

Textul poate fi gasit aici:
http://artapolitica.ro/paulo-freire-pedagogia-oprimatilor/

 Sambata ne întâlnim pentru a discuta pe marginea capitolului 2 (pag. 71-87). Capitolul 3 este lectură opțională.
https://www.facebook.com/events/213984858766875/

Vă așteptăm!
Gazeta de Artă Politică este o publicaţie trimestrială independentă și autofinanţată. G.A.P. se distribuie gratuit.
www.artapolitica.ro


De vis: Avem pământ!

525725_10201977072851391_1883952244_n

2500 metri pătraţi de teren ni se pun la dispoziţie! Venim cu mîna goală şi mintea plină, cu idei pentru ceva ce am putea face acolo, cum am putea să dăm un sens locului, cum am putea să ne ajutăm şi pe noi înşine prin activitatea desfasurata in acel loc – agrară sau de altă natură, tabere, alte propuneri. Vom încerca să aflam ce e de făcut cu terenurile de la bunici, ce putem construi colaborativ pe terenul pe care îl avem în vedere,in plus vom sta de vorba cu cativa oameni care fac deja ceva în sensul acesta. Invitatia de a participa la discutie este deschisa tuturor, Marina si Simona vor modera convorbirea cît de cît.

Locaţia terenului anuntat mai sus este la aproximativ 45 de kilometri de Bucureşti, în satul Borăneşti (lîngă Urziceni). A fost grădina bunicii lui Edi (un prieten artist cu părul creţ), momentan pămîntul nefiind folosit în niciun fel. Am mai invitat cîţiva prieteni care se ocupă de mici terenuri sau gradini, si încă o mînă de oameni interesati de temă, să ne povestească cum vad ei lucrurile si ce au aflat în urma experientelor lor, cum se descurcă ei, cît e de muncă, ce producţie reuşesc să obţină. Este o iniţiativa personală, nu face parte din nici un proiect finanţat în vreun fel, nu ne ascundem sub umbrele institutionale si nu ne propunem nicicum sa oftam pe umerii agriculturii romanesti:) – ci sa vedem cum ne-am putea pune in valoare interesele, capacitatile si nevoile la comun pe o bucata de pamant roditor. În rest, un alt pretext de a ne întîlni, schimba vorbe si priviri. Dar n-ar fi rău să ajungem sa construim un plan, sa punem la cale activitati acolo (sau/si in alta parte, pe alte terenuri, in alte curti)!

Puteţi să vă anunţaţi prezenţa sau să apareţi pur si simplu, dar, în caz ca nu reusiti sa ajungeti, ne puteţi ajuta cu înregistrari video, audio, bloguri, siteuri, chiar si ale altor persoane sau asociaţii din ţară sau din alte zone ale lumii. Cautam modele alternative de lucru cu pamantul! Informatiile pot fi trimise prin email (adresele din josul paginii), alături de orice informaţie legată de temă, iniţiative independente în mod special.

Iata un exemplu din cele trimise pe Fb: https://www.facebook.com/pages/Gr%C4%83dina-de-Aur/172236039605200
Sursă imagine https://sites.google.com/site/seb102postertaskgroup4/home/references


International sex workers day – proiecție și cerc de lecturi feministe mixt, 1.06.13

306950_10200608907759222_736634079_n

– intalnire deschisa tuturor! –
1 iunie, ora 16:00

Pe 2 iunie 1975, un grup de prostituate a ocupat biserica Saint Nizier din Lyon, protestand impotriva abuzurilor la care erau supuse de politie si autoritati. De atunci, 2 iunie marcheaza Ziua Internationala a Lucratoarelor si Lucratorilor Sexuali, si a miscarii pentru drepturile lor.

Cercul de Lecturi feministe, in parteneriat cu Carusel / https://www.facebook.com/Carusel?fref=ts / va invita la o intalnire mixta, deschisa publicului, la Platforma, sambata 1 iunie, de la ora 16. Vom viziona Whore’s Glory, un film despre viata unor femei care practica sexul cormercial in Thailanda, Bangladesh si Mexic si un scurt clip reprenzentativ pentru miscarea pentru drepturile lucratoarelor si lucratorilor sexuali. Pornind si de la textul “How To Be An Ally to Sex Workers” (http://redlightchicago.wordpress.com/2009/02/03/how-to-be-an-ally-to-sex-workers/), redactat de lucratoare si lucratori de la Sex Workers Outreach Project din State, vom discuta despre lupta lor pentru drepturi si feminism, felul in care ne putem alia, ce putem si (ce ar trebui sa nu) facem. Pregatim de asemenea textul “How To Be A Feminist Ally to Sex Workers” de pe blogul The Life and Works of Olive Seraphim. http://oliveseraphim.wordpress.com/articles/how-to-be-a-feminist-ally-to-sex-workers/.


Mecanisme pentru declanșarea atenției – Artist talk cu Ciprian Ciuclea, 23.05.13

detaliu expozitie Ciprian Ciuclea foto Marian Dumitru

Joi, 23 mai 2013, ora 18.30, are loc la Platforma o discuție cu artistul Ciprian Ciuclea, în cadrul expoziției sale Eroziune/după teoria derivei continentelor.

Proiectul Eroziune a pornit de la dorința de a echivala artistic o sumă de teorii științifice aflate la intersecția între geologie, fizică și meteorologie. Instrumentele și exercițiile științei sunt atrăgătoare pentru cercetarea artistică, iar căile prin care aceste echivalări și intersecții se pot concretiza merg de la pseudoexperiment la abordări pedagogice, de la estetizarea ecuației ca semn grafic la poezia rece și sociologia științei. În cadrul larg de practici și posibilități, miza instalațiilor lui Ciprian Ciuclea este de a supune teoria formării continentelor (și transformării perpetue a reliefului) unei interpretări senzoriale în care atenția se concentrează iar condițiile spațiale specifice determină dinamica expoziției.
Întâlnirea de joi va include o prezentare a proiectelor artistului și a preocupărilor sale pentru știință și abordări tehnologice, în contextul unui dialog despre artă și știință.

Acest dialog inaugurează o serie de întâlniri la spațiul Platforma, în cadrul cărora vom invita artiști, inventatori, cercetători din domenii diverse ale științei și tehnicii.

În vederea discuției de joi, recomandăm celor care înca nu au ajuns sa viziteze expoziția să o facă înainte, în timpul programului de vizitare obișnuit al Platformei (miercuri-duminică, 10.00-18.00).

—————

Ciprian Ciuclea (n. 1976, Timișoara) și-a început activitatea artistică având un interes pentru dimensiunile experimentale ale graficii și gravurii contemporane extinse tot mai mult, în actualitate către instalații site specific. Interesul pentru relația dintre artă și tehnologie, artă și știință este integrat unei viziuni care îmbracă mai multe tipuri mediale (obiect, video, sunet, print, desen) gândite complementar. Artistul a expus în numeroase proiecte internaționale și a avut solo show-uri din care menționăm Saitama Art Museum, Japonia (2006), Cuenca, Spania, în cadrul festivalului Ingrafica (2008), Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, Sibiu (2009), D. Manuel Palace, Evora, Portugalia (2011). Ciprian Ciuclea trăiește și lucrează în București.


Solidarizare și muncă în domeniul artei – 13.05.2013

944524_10151562313174286_998446672_n

Mihai Lukacs (Bezna), Mihaela Michailov (Gazeta de Artă Politică), Veda Popovici (Bezna), David Schwartz (Gazeta de Artă Politică) vă invită la o primă întâlnire din seria unor sesiuni de dialog pe tema:

SOLIDARIZARE ŞI MUNCĂ ÎN DOMENIUL ARTEI

Prima întâlnire va fi dedicată constituirii unui grup de lucru care va elabora teme de discuție pentru următoarele dezbateri, chestionând aspecte legate de:
– Rolul și prestigiul social și economic al sindicatelor existente, în domenii artistice diferite (teatru, artă vizuală, film, muzică) şi repoziționarea socio-politică a muncii artistului în contextul coalizării unor entități deja existente (sindicate, asociații etc.)
– Muncă şi ne-muncă: chestionarea legitimităţii ideii de muncă şi recâştigarea activităţii înafara logicii productivităţii capitaliste
– Precariatul artistic contemporan: muncă neplătită, voluntariat, internship, asigurări sociale, comisioane de artist, artiști şi muncitori invizibili.
– Posibilitatea creării unor structuri alternative de solidarizare pe plan local, care să oblige instituțiile să respecte un cod de protecție a muncii lucrătorilor în artă
– Construirea unor forme de solidarizare care să-i reprezinte pe lucrătorii în artă și care să militeze pentru drepturile lor pe o piață economică fluctuantă, internaţională, captivă legilor productivității agresive și monopolului violent al structurilor de putere.—sau— determinată de circulaţia globală a capitalului şi de structuri de putere supranaţionale
– Analiza unor contexte de solidarizare artistică internaţionale și explorarea modelelor propuse de acestea (http://art-leaks.org ,, http://precariousworkersbrigade.tumblr.com/, http://www.habenundbrauchen.de/en/, http://www.wageforwork.com/, http://may-congress.ru/, http://artsandlabor.org/, http://interndinner.wordpress.com/about/, http://ragpickers.tumblr.com/, http://www.wageforwork.com/, http://www.ukk.dk/)

Sunt invitați practicieni și teoreticieni din domeniile teatrului, artelor vizuale, filmului, muzicii și industriilor creative.

———————————————————-

First debate on solidarity and work in the fields of art – a call for all artworkers to unity and solidarity in order to fight for the protection of their rights and wages on a market of aggressive productivity and culture monopoles.


Prezentare Inland Studios – 20.03.2013

562781_356181971165930_532883619_n

Miercuri ora 6 pm va invitam la Platforma pentru o prezentare si o discutie cu Keira Greene & Natasha Cox despre proiectele lor curatoriale si artistice dezvoltate in cadrul Inland Studios Londra. Acesta este un spatiu coordonat de artisti, initiat in 2011 de Keira si Natasha impreuna cu alti patru artisti. Inland Studios produce expozitii si dezbateri pornind de la cercetarile celor sase membri fondatori. Proiectele de pana acum au pus accent pe politici ale expunerii si formate de instalare experimentale. Keira si Natasha vor vorbi despre aceste proiecte, despre cum se naste si functioneaza un artist-run space in Londra in mijlocul atator propuneri culturale, precum si despre proiectele lor curatoriale actuale. Speram sa ocazionam si o discutie despre rolul si impactul spatiilor independente de proiecte.

———————————————————-
Keira Greene & Natasha Cox will be in conversation discussing their ongoing collaborative research that deals with the relationship between still and moving image. These concerns have developed as a result of their curatorial roles at Inland studios London. This is an artist-run-space which they set-up with four other artists in 2011, Inland studios is a project space facilitating exhibitions and discussions that springboard from the six artists research. Past exhibitions have placed a particular emphasis upon the politics of display and experimental formats of installation.

————-

http://www.inlandstudios.co.uk/

 ————–

Keira Greene este artist in residence la Bucharest AIR (http://www.bucharestair.com/news.php

)


Cum răspundem hate-speech-ului online? – 23-24.03.13

afis-hatespeech-final web


Informal Strategies lecture performance – august 2012

invitation-platforma

(update event from august)
In the summer of 2011 the collective informal strategies was born. Under this name we, Doris Denekamp and Geert van Mil – both visual artists based in Rotterdam (NL) – team up in order to actively learn about and react upon our contemporary environment with its progressive neoliberal ideas and devouring capitalism. Through studying how we have become what we are, we can begin to imagine something else.
In 2012 we concentrate on the multinational IKEA. The company that forms a new global imperium, for once overcoming the confusion of Babel with its ‘Swedish’ design. Issuing annually the most printed publication in the world – the catalogue.

In July and August we were working in Bucharest Artists in Residence (Bucharest AIR). Following the traces of production, we traveled to Transylvania, the origin of IKEA ceramics. Witnessing the ears of the mugs be added manually in a former communist factory, we started to see the products veiled identity – informed by local history. Thus undoing the erasure of singularity in global mass production we start to see what IKEA really is.
During a presentation at Platforma on August 21, we will give an insight in our research and work. As well we will launch a small publication which unfolds our findings here in Romania.

http://www.informalstrategies.org
http://www.bucharestair.com


Ceilalți Noi – atelier de reimaginare identitară, 20.11-9.12. 2012

afis

afis text

The Other Us. Workshop for Identity Re-imagining

– workshop, talks, flag-building atelier, public performance and exhibition on nationalism and identity (a critique of nationalist ideas from gender and minorities perspectives).

Curator and coordinator Veda Popovici.

Contributors and lectures: Cercul de Lecturi Feministe (the Feminist Reading Group), Irina Costache, Florin Poenaru, FRR-Fan Clubul Reusitelor Romanesti/The Fan Club of Romanian Achievements (Claudiu Cobilanschi&Stefan Tiron), Cristian Cercel, Ovidiu Pop, Veda Popovici, Simona Dumitriu, Alice Monica Marinescu, David Schwartz.

pliant program ceilalti noi


Conversatii despre iubire la Platforma, 27-28 iunie de la ora 18.00

Conversatiile despre iubire au ca scop crearea unui mediu deschis si prietenos in care sa chestionam, sub marea si universala umbrela a iubirii, problematica normalitatii, tiparelor si stereotipurilor, si discriminarii, intr-un cadru queer. In cele doua zile (miercuri si joi, 27 si 28 iunie) de la ora 18.00 am avut 4 invitati care au abordat teme diferite precum ce inseamna iubirea, cum definim normalitatea, identitati queer, bisexualitate, lipsa miscarii lesbiene din Romania, poliamorie si relatii alternative, noi feluri de a gandi iubirea etc. Suportul teoretic pe care invitatii l-au oferit a fost numai un pretext pentru toti cei prezenti de a intreba, de a incerca sa inteleaga si sa navigheze intre sentimente si drepturi, legislatie si singuratate, sociologie si emotie.

Eveniment in cadrul GayFest 2012, organizat de catre asociatia Accept in parteneriat cu asociatia FRONT

Invitati

I. Prima zi (27 iunie): Alexandra Ana, Ovidiu Anemtoaicei

1. Alexandra Ana
Dreptul la iubire

Dreptul la iubire si demnitatea umana
Despre falsitatea universalismului drepturilor fundamentale ale omului care au rolul de a combate discriminarea si de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale, si care in fapt reproduc tocmai acel sistem ierarhic pe care incearca sa il combata.

Falsele universalisme si heteronormativitatea
Despre experientele cotidiene pe care le traiesc indivizii, si modul in care acestea sunt normate, devenind naturalizate, fiind mentinute si perpetuate prin institutii si practici.

Rolul miscarii feministe pentru miscarea LGBTQI
Feminismul are in vedere eliberarea in mod real a tuturor femeilor fata de opresiune sau tinde sa perpetueze sistemul heteronormativ?
Exista o miscare feminista a lesbienelor in Romania? De ce sunt feministele lesbiene invizibile? Sunt acestea puse in situatia de a alege intre orientarea sexuala si gen ca prioritati spre reprezentarea intereselor?

Alexandra Ana este absolventa a Facultatii de Stiinte Politice din cadrul Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA). A absolvit facultatea in anul 2010, iar in prezent isi finalizeaza studiile in cadrul Masteratului de Gen, Politici si Minoritati din cadrul SNSPA. Domenii de interes: teorie postcoloniala, dezbateri intre feminism si multiculturalism, feminism rom.

2. Ovidiu Anemtoaicei
Despre dragoste ca etica!

Pornind de la problematica diferitelor forme de violenta (de limbaj, psihologica, fizica, sexuala, economica, etc.) in cadrul relatiilor intre femei si femei, femei si barbati, si barbati si barbati, propun o discutie pe tema „dragostei”, fara a porni de la o definitie prestabilita a acesteia, prin care sa interogam logica din spatele acestor forme de violenta, pe de o parte, cat si conditiile care ar face posibila o gandire si o traire alternativa a relatiilor de „dragoste”.
In acest sens, voi propune spre dezbatere o intelegere a „dragostei”, nu ca sentiment individual catre un „altul” sau o „alta”, dominat de o logica patriarhala heteronormativa de tip subiect-obiect, ci ca o relatie generativa intre doi subiecti (indiferent de sex si sexualitate) in cadrul careia intoarcerea catre sine (auto-afectiunea), recunoasterea si respectarea diferentelor din si dintre “noi”, ca diferente in sine, sunt elemente esentiale prin care „dorinta” pentru celalalt/cealalta poate fi cultivata in forme etice.

Ovidiu Anemtoaicei este consultant in domeniul egalitatii de sanse, de gen si nediscriminare si finalizeaza un doctorat in studiile de gen la Central European University (CEU), Budapesta, Ungaria, cu o teza in filosofie feminista si masculinitati. Dupa ce a absolvit Facultatea de Stiinte Politice de la S.N.S.P.A. si masterul in studiile de gen la CEU, a fost inspector/consilier (2005/2006) si consilier personal (2009-2010) in cadrul Agentiei Nationale pentru Egalitate de Sanse intre femei si barbati (ANES, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale). A publicat articole in Sfera Politicii (2009), Introducere in Sociologia Corpului (coord. Laura Grünberg, ed. Polirom, 2010), CriticAtac (2011), si a contribuit in calitate de cercetator national la elaborarea de diverse ghiduri, manuale si rapoarte internationale si la nivelul Uniunii Europene in domeniul politicilor de gen.

II. A doua zi (28 iunie): Irina Dimitriade, Tamara Zlobina

1. Irina Dimitriade

Voi vorbi despre femei care traiesc bisexualitatea, cum o accepta, definesc, resping sau negociaza in viata de zi cu zi. Voi prezenta povestile de viata (life-stories) a 7 femei tinere (cu varste cuprinse intre 21 si 28 ani) care locuiesc in Amsterdam. Voi vorbi despre cum face parte bisexualitatea din traierctoria lor sexuala si emotionala, daca si cum isi asuma sau negociaza o identitate bisexuala, ce dorinte sexuale au si cum le negociaza si/sau pun in practica in viata de zi cu zi si, nu in ultimul rand, cum isi traiesc relatiile romantice si cum isi negociaza bisexualitatea in cadrul lor.

Irina Dimitriade este absolventa a unui Master of Science in Sociologie, cu specializare in Gender and Sexuality in cadrul Universitatii din Amsterdam. Momentan locuieste in Amsterdam, este vice-presedinta ANSO (Association of Nordic and Pol-Balt LGBTQ Student Organizations) si este producatoarea radio podcast show-ului Girls Talk despre sexualitatea feminina.

2. Tamara Zlobina

Tamara Zlobina se intoarce cu un discurs despre poliamorie si impotriva logicii capitaliste, in care exploreaza principiile de baza ale poliamoriei—noua filosofie si practica a dragostei in societatile capitaliste tarzii. Discursul despre poliamorie va fi analizat din punctul de vedere al stangii radicale. Pentru a face aceasta, Tamara va discuta scrierile Alexandrei Kollontai, om politic si scriitoare feminista bolsevica din Uniunea Sovietica, de la inceputul secolului XX.

Tamara Zlobina si-a primit doctoratul de la Institutul National de Studii Strategice din Kiev, Ucraina in 2008, cu o teza care studiaza interconexiunile intre productiile spatiale si ideologice in Republica Sovietica Ucraina si statul ucrainean contemporan.
Cercetatoare independenta a feminismului queer socialist, critic de arta si curator de muzeu, ea se specializeaza in arta contemporana in Ucraina si Europa de est si in analiza feminista a vietii reproductive, muncii si dragostei.
Tamara Zlobina colaboreaza cu publicatii precum Krytyka (Kiev, Ucraina), Krytyka Polityczna (editia ucraineana), Gendernye Issledovaniya (Kharkiv, Ucraina), Perekrestki (Vilnius, Lituania), Public Preparation (Estonia), Vector (Romania), Hudozhestvennyi zhurnal (Rusia), Obrazotvorche mystectvo, Korydor, Art-Ukraine (Kiev) si altele.
Tamara a primit o bursa Black Sea Link de la Colegiul Noua Europa (Bucuresti) pentru perioada 2011 – 2012, pentru o lucrare pe tema „Politica vietii de zi cu zi. Arta critica in Ucraina, Belarus si Moldova”. Ea a participat la Seminarul Regional pentru Excelenta in Educatie cu tema „Gen, Sexualitate si Putere” organizat de Centrul de Cercetare pentru Studii Vizuale al Universitatii Nationale „Academia Kiev-Mohyla” din Ucraina, cu lucrarea „Monogamie obligatorie versus poliamorie”.
Tamara colaboreaza si cu grupul feminist ofenzyva din Kiev, la Platforma Expertilor pe Probleme de Gen, la Centrul Infornational-analitic de Gen „Krona” din Kharki si la Centrul de Cercetare din Lvov „Femeia si Societatea”. Este co-editor al revistei de critica sociala Commons (http://commons.com.ua/) din Kiev, unde este responsabila pentru departamentele de feminism si arta contemporana, ca si redactor al revistei de critica de arta ArtAktivist din Minsk, Belarus in 2011-2012, responsabila pe tema arta feminsta (http://artaktivist.org/redactors/tamara-zlobina/).


Doina, 7-23 iunie 2012, vernisaj 7 iunie ora 19.00

Artisti: Irina Botea, Suzana Dan, Vera Ion (actiune si lucru cu publicul – 15 iunie 2012), Raluca Ionescu, Adriana Jebeleanu, Carmen Rasovszky, Patricia Teodorescu, Silvia Traistaru
Curator: Simona Vilau
Samanta de realitate ce creeaza toate straturile / valurile / foile vehiculului-hibrid Doina porneste de la o poveste trista, cu o aura incarcata de mister si controverse, insa trivializata cu succes de mass media locala, mult prea tarziu fata de cronologia faptelor (revizitate jurnalistic dupa caderea regimului comunist) si intr-o maniera demna de telenovelizarea progresiva ce domina cultura de masa, specifica contextului contemporan autohton.
Este vorba despre povestea semi-fantasmagorica a unei artiste de origine romana (1950- posibil decedata in 1997), Doina B., al carei destin a aparut in presa si audiovizualul romanesc sub niste auspicii total straine domeniului sau de activitate. Astfel, personajul nostru intra automat intr-o stereotipie a interpretarii, iar dintr-o pictorita tanara, activa in Italia anilor ’70, ea devine, se pare, o victima colaterala a unei loterii malefice dintr-un sistem represiv, Coreea de Nord.
Nefiind o propunere de cercetare biografica sau vreun instrument de expunere mediatica, voyeur-ista a unor detalii personale care sa creeze spectacol si, implicit, publicitate, expozitia Doina este un modul/pendul de aproximare a ideii de fictiune. Identitatea Doinei se disperseaza si devine o pura notiune polisemantica, intraductibila si creatoare de senzatii, sunete, imagini, semne si indicii, in bezna totala a multiplicarii, pana la disparitie, a veridicitatii subiectului incipient.
Dimensiunea fictiva/fictionala pe care o propunem (si care, ironic, nu se poate desprinde cu totul de real, dat fiind faptul ca se foloseste acelasi limbaj, acelasi alfabet si aceleasi coduri si semne) este, pana la urma, un exercitiu de redare realista, dar un alt fel de realism. Aici vorbim despre o metoda care oglindeste o noua dimensiune a deja-stiutului, una paralela, ce transleaza realul cu care suntem atat de obisnuiti. Totul este atat de confuz, incat devine halucinant de clar. (Simona Vilau)

Expozitia face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhiva si fictiune in contextul artei contemporane romanesti, proiect finantat de Administratia Fondului Cultural National.

Parteneri: Asociatia Galeria Noua, Muzeul National de Arta Contemporana, Universitatea Nationala de Arte Bucuresti

In zilele de 15-16 iunie 2012 va avea loc workshop-ul intitulat Mai bizar, mai puternic si mai dulce ca fictiunea / Stranger, stronger and sweeter than fiction. Ziua de 15 este dedicata actiunii Verei Ion, iar ziua de 16 este rezervata discutiilor libere si a catorva interventii teoretice pe tema fictiunii, metodelor si rezultatelor sale. Invitati: artistii, curatorul, specialisti din domeniul artei contemporane – artisti, critici, curatori, teoreticieni etc.

Vernisaj: joi, 7 iunie 2012, orele 19.00


Program vizitare: miercuri-duminica, 10.00 – 18.00

————————————————————————————-
The seed of reality that generated all the layers / veils / covers of the hybrid-medium Doina had sprung from a sad story, with a controversial and mysterious halo, thoroughly and successfully vulgarized by the local mass media, too late for the chronology of facts (revisited by journalists only after the fall of the communist regime in Romania), and in an increasingly soap-operized, mass-domineering manner.

We are talking about the half-surrealistic story of a Romanian born female artist (1950-possibly dead in 1997), Doina B., who appeared in the Romanian media in the highlights of her controversial life, as a victim, not in the role of an artist. Our character automatically stepped into an interpretation stereotypy, and, from a young, active paintress in the 1970s Italy, she became, apparently, a collateral victim of the evil lottery from the repressive system of North Korea.

This exhibition is a module / pendulum ‘measuring’ the idea of fiction, by excluding any biographical or disclosing approaches in the character’s identity, traits that would automatically lead to an unwanted showing effect. Doina’s identity scatters and becomes a pure, untranslatable, polysemous notion, creating sensations, sounds, images, signs and clues, in the total darkness of multiplication, until disappearance, of the veracity in the originating subject.

The fictitious/fictional dimension that we are pursuing (being, ironically, impossible to entirely detach from reality, given the fact that we are talking about the same language, the same alphabet, and the same codes and signs) is, briefly, an exercise of realistic rendition, but another kind of realism. It is a method that mirrors a new dimension of the already-known, a parallel one, translating our so familiar reality. Everything is so confusing, that becomes hallucinating clear. (Simona Vilau)

The exhibition is a part of Ephemeral Offerings. The loss of memory, archive and fiction in the context of Romanian contemporary art, a project financed by AFCN.

Partners: Galeria Noua Association, National Museum of Contemporary Art, National University of Arts Bucharest

visiting hours: June 8-23, Wed-Sun, 10.00-18.00


Second Life în comunism – vernisaj 4 mai ora 18.00

Second Life in comunism

Second Life in comunism
Oameni, atitudini, locuri

4 – 19. 05. 2012
PLATFORMA (in cadrul MNAC Anexa, Calea Mosilor 62-68, etajul 1, Bucuresti)

Vernisaj: vineri, 4.05.2012, 18.00 h
Program vizitare: miercuri-duminica, 10.00 – 18.00
Workshop: 11.05.2012 : Arhivele politiei secrete. Abordari interdisciplinare

Organizatori:
Ioana Macrea Toma (Wissenschaftskolleg zu Berlin)
Cristina Anisescu (CNSAS)
Iosif Kiraly (curator invitat, UNAB)
Simona Dumitriu (Platforma)
Bogdan Bordeianu (Platforma)

Parteneri:
Muzeul National de Arta Contemporana
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Universitatea Nationala de Arte Bucuresti

pdf project description in English with pictures from the exhibition

Second Life in comunism se doreste a fi  un spatiu de reflectie in care trecutul recent si prezentul se intersecteaza intr-o dialectica integrativa prin fotografii si documente de arhiva, imagini ale prezentului si fragmente de istorie orala, carora li se adauga un workshop deschis publicului, care va nuanta experienta lucrului cu arhivele politiei secrete si diversitatea abordarilor ei hermeneutice.

Propunem o perspectiva multimodala de interpretare a documentelor intocmite de Securitate prin deconspirarea tehnicilor si mijloacelor folosite, cat si prin surprinderea contingentelor supravegherii vietii private si a spatiului public – un alt mod de resemnificare a dosarului secret ca metronom al vietii personale si al cotidianului.

Documentul fotografic si dosarul sunt completate de fragmente de video-interviuri realizate de Centrul de Istorie Orala – CNSAS. Din perspectiva propriului dosar si a memoriei traite, protagonistii vorbesc despre frica, dezamagire, nevoia de clarificare, ori despre vinovatie si compromis.

Prin expunerea fotografiei din dosarele securitatii, in studii de caz si instalatii de imagini sunt nuantate atat eliziunea privat-public care se produce in situatia supravegherii si urmaririi, cat si relatia etic-estetic in contextul mai larg al modului de a privi si a lucra cu documentul si arhiva al artistilor, ori relatia observare-urmarire in  spatiul public din prezent, prin comparatie cu trecutul recent.