A doua trezire. Performance de Diana Miron și Marina Oprea. Miercuri 25.02 ora 19.30

performance marina diana

Somnul. Este acesta o dominantă universal deținătoare a funcției de repaus fiziologic? Se spune că el deschide calea către subconștient și cunoaștere proprie și are puterea să ne pună în contact direct cu memoria colectivă a umanității.

În contextul actual al responsabilităților sociale și al problemelor care necesită un răspuns prompt, când totul se derulează mult prea rapid, somnul rămâne doar la nivelul de repaus. Autocunoșterea se face cu greutate, legătura nu mai este stabilită atât de ușor și, cel mai grav, totul este dat uitării.

Diana Miron și Marina Oprea explorează teorii, preconcepții, adevăruri testate științific și ipoteze proprii despre somnul în relația cu viața interioară, condiționările venite din exterior, apropierea de moarte prin somn și convergența acestor idei către o conștiință colectivă aflată în perpetuă trezire lăuntrică. Ele cred în puterea somnului ca furnizor de cunoaștere personală și universală, și încearcă să se rupă de lumea exterioară care poate cu foarte multă ușurință să distrugă legătura fragilă stabilită între vibrațiile înalte.

Egregore (also egregor) is an occult concept representing a “thoughtform” or “collective group mind”, an autonomous psychic entity made up of, and influencing, the thoughts of a group of people.

…..
Acest performance face parte din Exerciții de conștiență colectivă: De la aftershock la nemurire, partea a 2-a https://www.facebook.com/events/1549002402044058/?ref=22


Ciprian Ciuclea – Eroziune (după teoria derivei continentelor), 25.04-26.05

afis eroziune

Teoria derivei continentelor a fost propusă în 1912 de meteorologul german Alfred Wegener, care, pornind de la observații anterioare (datând încă de la Abraham Ortelius, Alexander von Humboldt și alții), afirma că, acum circa 250-200 milioane de ani, Pământul consta dintr-un singur continent care s-a divizat ulterior dând naștere continentelor pe care le cunoaștem astăzi. Abia studiile asupra plăcilor tectonice, efectuate în anii 60, au putut confirma, explica și nuanța teoria lui Wegener.

Eroziunea modelează formal mișcarea structurală a plăcilor tectonice. Ambele procese sunt caracterizate prin contrastul dintre mișcarea perpetuă imperceptibilă (substracții și adiții, îndepărtări și apropieri măsurate în milioane de ani) și acțiunea fulgerătoare, adesea imprevizibilă (prăbușiri, cutremure care pot duce la transformări geologice importante). Dinamica macro a pământului integrează și afectează corpul uman, cum ar putea însă experiența și capacitățile noastre senzoriale să integreze și să redea acest imperceptibil?

Ciprian Ciuclea propune în spațiul Platformei un traseu de înțelegere senzorială pentru atenție mărită, cu instalații pentru captarea și redarea inobservabilului. Studiu kinematic,  antrenare a percepției minimale, expoziția se construiește din perspectiva cercetătorului care face legătura între trăire și formulare. Prin intervenții discrete dedicate reatenționării simțurilor, corpul este păstrat conștient de forțele de acumulare și atenuare care, la nivel planetar, îi perpetuează sau disturbă existența.

Să ne imaginăm un montaj de imagini puternice – mișcări sociale, războaie, dezastre naturale – care împreună alcătuiesc acele mici filme promoționale pe care mai devreme sau mai târziu le întâlnim pe aproape oricare post de televiziune. Sunt mereu în desfășurare rapidă, drame sau acțiuni obișnuite consumate în time lapse, sunt menite să producă un sentiment de urgență sau panică. Corpurile noastre, participând sau reacționând la time lapse-ul cotidian, sunt deja science fiction, proiectate cu viteză în viitor. Pentru ca aceste corpuri să aibă experiența transformărilor imperceptibile, Ciprian caută să construiască patternuri de integrare, imersare și observare la nivel celular, în care mișcarea prin și plasarea geografică oriunde în spațiul expoziției sunt în același timp capacitări senzoriale și interacțiuni conceptuale.

———————————————————-

Erosion (after continental drift theory)

 Ciprian Ciuclea

 Platforma space, 25 April-26 May 2013

(Opening 25 April 7 pm)

The continental drift theory was advanced by the German meteorologist Alfred Wegener in 1912. Based on previous observations (from Abraham Ortelius, Alexander von Humboldt and others) he stated that around 250-200 million years ago Earth was one continent that became divided at some later point, giving birth to the continents familiar to us today. It was only in the 1960s that research on tectonic plates managed to confirm, explain and nuance Wegener’s theory.

Erosion brings formal shaping to the structural movement of tectonic plates. Both processes are characterized by the contrast between imperceptible perpetual motion (subtractions and additions, stretches and close vicinities measured in millions of years) and striking, often unpredictable action (collapses, earthquakes able to cause significant geological transformations). Earth’s macro dynamic integrates and affects the human body, but how could our experience and sensorial capacities integrate and perform the imperceptible?

Ciprian Ciuclea brings to Platforma’s space a route of sensorial understanding for heightened attention, with installations for catching and delivering the unnoticeable. In equal parts kinematic study and training ground for minimal perception, the exhibition is built from the perspective of the researcher as missing link between living and formulating. Through discrete interventions dedicated to re-alerting the senses, bodies become aware of the accumulation and attenuation forces which perpetuate or disturb their existence on a planetary level.

Let us imagine a montage of strong images – social movements, wars, and natural disasters – pasted together into those little promotional videos that are featured on almost all TV channels. They are always fast paced, dramas or regular actions consumed in time lapse, designed to produce feelings of urgency or panic. Our bodies, participating or reacting to the daily time lapse, already are science fiction, speedily projected towards the future. In order for these bodies to experience the imperceptibility of transformation, Ciprian tries to build patters of integration, absorption and observation at cellular level. The walkthrough and the geography of the actual space of the exhibition are in the same time sensorial exercises and conceptual interactions.

———————————————————–

(photos by Marian Dumitru)


23.05 ora 19.00 – vernisaj Padurea de Sunete si performance d s l x cu Daiana Ivascu

rizom audioluminescent Gheorghe, partitura grafica Maria Balabas, curator Viviana Iacob

Vernisajul va avea loc miercuri, 23 mai, incepand cu ora 19.00 cu un performance de d s l x, varianta performativa a lui Gheorghe, sound si noise artist, impreuna cu Daiana Ivascu (14 ani, din comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava), printre ultimii interpreti traditionali de dramba din Romania.

“Oameni care au murit, instrumentele lor praf si pulbere acum, cantecele lor aproape una cu uitarea. Ascult inregistrata o doina la frunza si efemerul acestei fasii de realitate transmisibila la 70 de ani dupa inregistrare ma atinge ca un fior electric. Nimic care sa se degradeze mai repede, sa se anihileze, nimic mai trecator ca un cantec si o frunza.

Pădurea de sunete este un spaţiu în care aceste cântece se reintegrează într-o experienţă performativă, deopotrivă personală şi de comunitate. (…) În Pădurea de sunete, importantă este percepţia globală a spaţiului, a adâncimii de sunet, a umanului sonor creat, imperceptibil în viaţa lo-fi cotidiană. Nu observi doar, ci produci la rândul tău particule de peisaj sonor; creezi propria ta partitură. Întregul proces te-ndeamnă să te întrebi din ce în ce mai subtil: „Ce aud?” ”
(Maria Balabas)

Ce se aude?
Sunete folclorice vechi inregistrate de Constantin Brailoiu in primele sale campanii etnografice, preluate din arhiva Muzeului de Etnografie din Geneva. Adica: solz de peste, frunza de liliac, cimpoi, bucium, flageolet si bocete.

Este prima instalatie de sunet din Romania, prin care Gheorghe (gH) si Viviana Iacob creeaza in mod performativ un ambient holofonic. Intr-o padure de zumzet te iau prin surprindere in timp ce strabati sala dintr-o parte intr-alta sunete nevazute.

O alta noutate pentru Romania este faptul ca o expozitie de arta contemporana beneficiaza de un sistem de sunet dezvoltat si patentat de dr. Joseph Pompei la MIT Media Lab. Particularitatea sa consta in faptul ca foloseste ultrasunetul ca proiector acustic, transmitandu-se astfel sunetul in mod unidirectional, la fel ca o raza de lumina: sunetul este proiectat intr-un singur punct, in afara acestuia e surplus de zgomot.

Cu ocazia evenimentului Noaptea Alba a Galeriilor, 25 mai, va fi proiectat filmul “Sunete Mute” (video loop) montaj al artistului Stefan Bandalac din arhiva de filme pusa la dispozitie de Societatea de Cultura Dimitrie Gusti.

—————————————————–

Un proiect al Asociatiei NOI FACEM BINE (www.noifacembine.ro) finantat de Administratia Fondului Cultural National

Echipa NOI FACEM BINE: coordonator Marlene Stanciu. Au contribuit la realizarea acestui proiect Ioana Cotulbea, Mihai Pacurar, Alexandra Ionescu, Stefan Bandalac si Mihai Sibianu.

Parteneri: Muzeul de Etnografie Geneva, Societatea de Cultura Dimitrie Gusti, Primaria Fundu Moldovei, Spatiul Platforma, Muzeul National de Arta Contemporana, TATAIA.

Parteneri media: Radio Guerrilla, DIGI24, B24FUN, Realitatea.net, Romania Libera, Think Outside the Box, IQads, Carturesti, 9AM, Kudika, Feeder, Veiozaarte, Zeppelin, BeWhere, VICE, Liternet, Ginger Group, Romania Pozitiva, neaparat.ro, fresh good minimal, hipmag, dordeduca.ro, hypestreet.ro, beatfactor.ro, webcultura.ro.

23-27 mai 2012, zilnic intre 10.00-18.00
Spatiul Platforma (Calea Mosilor 62-28, in cadrul MNAC Anexa, etajul 1)


Experiment HIBERNAL, 9.12.2011–8.01.2012. Vernisaj 13 decembrie ora 20.00

9-12 dec. – studio deschis – artistii lucreaza in spatiu si acesta poate fi vizitat intre orele 12.00-18.00

13 dec. ora 20.00 – vernisaj (finisaj studio deschis) si Live Act Hipdiebattery

13 dec. – 8 ianuarie – expozitie

15 dec. ora 20.00 – Live Act BTS

16 dec. ora 20.00 – Live Act frateleNORD

 

Artisti invitati:

Mihai Barabancea, Mihai Bulf & Adrian Popescu, Anca Dima, Eduard Gabia & Justin, Delia Gheorghiu, Miron Ghiu, Alexandra Maftei, Mario Oprean, Sorin Popescu, Daniel Tristan

Live Acts:

Hipdiebattery, BTS, frateleNORD

Interventii studio deschis:

Tudor Borduz, Claudiu Chihaiescu, Crina Cranta, Irlo, Razvan Lerescu, Ioana Muszinkiewicz, Recos, Tripacid Vlad, Grig Vuu, Alexandra Terzi   

Concept: Lea Rasovszky

Experiment Hibernal este primul dintr-o serie care se doreste bi-anuala (iarna si vara) de proiecte cu tema libera, jam-sessions cu alaturari complet aleatorii de artisti si metode de lucru diverse, toate avand ca elemente componente importante prezenta si lucrul in spatiul PLATFORMEI, la MNAC-Anexa (sau prin apropierea lui), trairea-impreuna pentru cateva zile a artistilor cu proiectele lor si cu publicul si acceptarea, in limita posibilitatilor, a oricaror interventii din afara asupra punerii in scena initiale a expozitiei.

Artistii au fost invitati sa lucreze cateva zile in spatiu, iar Experimentul Hibernal se constituie din doua stadii: o etapa procesuala dezvoltata in timpul celor cateva zile de lucru (9-12 decembrie) in cadrul PLATFORMA, timp in care spatiul a fost deschis spre vizitare, opinie, interventie exterioara, continuata de expozitia care a rezultat din lucrul in spatiu si din aditiile din timpul studioului deschis.

Expozitia nu consta din produse arhi-finite, ci din piese – instalatii/obiect sau sunet, proiectii video, desen pe pereti, printuri foto etc. – care pastreaza in ele urmele procesului, in termeni de reusita si eroare, reluare, remix. In acest sens, am invitat artisti foarte tineri, o parte inca studenti, sau oameni din medii diferite celui strict vizual – inclusiv non-artistice, ori din mediul dansului, al muzicii etc. – care au acceptat riscul de a se situa in plina paradigma a nesigurantei, pe care orice experiment o presupune. Artistilor invitati li s-au adaugat altii, in studioul deschis.

Experimentul din decembrie pune accentul in mod deliberat pe ideea deconcertant de simpla, non-tematica si non-programatica de experiment intr-un spatiu dat: aducem in discutie limitele, tensiunile si satisfactiile care pot rezulta din cautarea in interiorul propriului proiect, sau din incercarea pentru prima data, sau din aproape esecul solutiei propuse. Ne gandim la libertate, procesualitate si la relatiile organice care se pot produce la fata locului, intamplator, site sau, mai precis, environment-specific. Pentru cateva zile, am avut impreuna senzatia ca orice e posibil, ca orice artist e in star system, ca putem mixa, remixa orice media si adauga orice si oricat, am cautat sa cunoastem spatiul, sa il intelegem in profunzimea naturii sale post-industriale si in tranzitia sa spre arta contemporana. Aglomerarea de proiecte nu e o intamplare, ci o consecinta a libertatii, a momentului in care accepti datele jocului pe care tot tu l-ai propus: deschizand studioul, oricine a fost primit, dincolo de orice judecata de valoare asupra interventiei sale. Am incercat sa nu suferim de bun gust, de boala cubului alb, macar pentru cateva zile. La fel ca atunci cand iti lasi pagina de Facebook deschisa, pe mana incostientului colectiv, cu teama dar si cu multa curiozitate, am asteptat interventiile publicului (toti cei neaflati pe lista artistilor invitati initial). Si am fost rasplatiti peste asteptari: proiecte diverse au umplut spatiul, l-au ocupat si uneori au creat eliziuni necesare ori semantizari suplimentare.

Va invitam sa inter-actati in continuare cu spatiul: sa produceti sunete, sa dezlipiti etichete, sa va aplecati pentru a privi fotografiile, sa calcati peste cartoanele atelierului nomad, sa intrati in camera de serviciu, sa dati la o parte perdeaua din taieturi de ziare, sa cititi pasajul din The Smiths, sa intrati pe Facebook, sa ocoliti cu grija videoproiectoarele, sa va aduceti aminte coperta ultimei reviste glossy care v-a trecut prin fata ochilor, sa stati pe scaunul soferului ori pe scaunul din dreapta, sa ascultati experimentele sonore, sa priviti totul freeform, sa ne spuneti ce credeti.

In trei dintre serile desfasurarii proiectului vor avea loc concerte/ live acts, un experiment, la randul lor, de coabitare a expozitiei cu forma de ocupare pe care un live act o implica.

Seria experimentelor deschide si inchide un program expozitional unitar (dominante tematice ale anului 2012: memoria, pierderea acesteia, arhiva si fictiune) in care speram sa putem infuza ceva din spiritul, daca nu din non-formalul experimentalist.

comunicat de presa