The Body Elastic (încă un open call, ați ghicit)

bodyelastic

Vă invităm la un experiment de lucru nemaivăzut și nemaiauzit în minunata, filozofica și adânc-gânditoarea artă contemporană locală, în care toate granițele sunt sus și corpul e o metaforă, un citat, o echivalare conceptuală.

Vă invităm la un atelier de lucru bazat pe evidența că singurul material de care avem (sau ar trebui să avem) dreptul să dispunem este propriul corp.

Un atelier care să pornească de la exerciții de conștientizare a privilegiilor pe care le întrupăm, și de pe al cărui teritoriu funcționăm, respirăm, anulăm sau creăm ierarhii – de gen, de culoare a pielii, de sexualitate, de abilități corporale sau mintale. Intersectate cu cele de clasă. Intersectate cu cele de specie. Și/sau cu multele alte forme de turisme și aproprieri culturale. Și atunci, ce tipuri de embodiment ne stau la dispoziție și sunt etic viabile?

Temele de lucru propuse în continuare sunt insuficient sau deloc utilizate în expresiile artistice locale. Cum am putea lucra cu ele, în așa fel încât gesturile și eforturile să conteze, să fie site-specific, și nu o re-modernizare a acționismelor însângerate ori a exhibiționismelor neo-pop:

  1. Corpul explicit și experimentarea nemediată a durerii și plăcerii în performance, prin acțiuni duraționale și de rezistență.
  2. Trash, furie și reprezentări extreme ale corpului.
  3. Dans erotic, cabaret și expresie sexuală în performance.
  4. Imaginar și imaginație pornografică.

Vă invităm începând cu 20 aprilie să le explorăm nemijlocit, să facem propriul club de performance extrem, să lucrăm împreună și apoi să scuturăm prin el rufele și fundurile în văzul public. Gata cu metaforele conceptuale și discrețiile poetice. Dați un semn pe spatiulplatforma@gmail.com până pe data de 10 aprilie 2015 dacă sunteți interesați/te.

Advertisements

Teatru Labirint – 22 Februarie, în cadrul Lunii Culturii LGBT

10904480_969787979715824_5115158884632457391_o

”Și pășeam ușor, pentru a nu tulbura liniștea din jurul meu. Pentru a nu reporni Timpul. Pentru a nu-mi speria Sufletul. ”

Teatrul Labirint este o metodă de educație non-formală, care este mai mult decât ”o metodă de educație non-formală”.

Este o călătorie a fiecărui participant către sine, către oameni, către viață.

Este un traseu pe care noi, constructorii, l-am pregătit cu toată inima pentru tine și în care vom fi prezenți secundă cu secundă. Și vei fi și tu Prezent.

Dacă îți este dor de tine, înscrie-te, până pe 15 februarie, la adresa vreauinlabirint@gmail.com cu numele si numarul de telefon, și vei avea parte de o experiență unică. Pe cuvânt.

Intrarea este liberă.

*Evenimentul face parte din festivalul Luna Istoriei LGBT 2015, organizat de Asociația Accept.

Programul complet al festivalului: http://www.acceptromania.ro/lunaistoriei/


part is fame [art as game], 29 sept. – 19 oct. 2014

 

10631084_10152480981499538_8763440868299851894_o

 

Daniel Alexandru | Nomi Blum + Cristina Cociș + Paula Cămîrzan | Liviu Diaconeasa | Vlad Ionescu | Cian McConn |  Astrid Sodomka | Annabela Tournon | Mela Yerka | Marcus Zobl

o propunere de Cristina Bogdan

29 septembrie – 19 octombrie 2014

Acest proiect are la bază regulile jocului telefonul fără fir. Mutând jocul în zona artei, obţinem următoarea situaţie: primul artist reacţionează la o propunere făcută de curator – fie că este vorba de un obiect sau de o altă lucrare sau de un cuvânt. Al doilea artist îi vede lucrarea şi reacţionează la ea, producând la rândul lui/ei o lucrare. Al treilea artist, fără să fi văzut prima lucrare, reacţionează la a doua. Şi tot aşa până la ultimul artist.

Fiecare intervenţie este concepută ca un proces cu durata de o săptămână.
În fiecare săptămînă vor interveni mai mulți artiști. Publicul este invitat să ia parte la întreg procesul – galeria va fi deschisă de luni pînă duminică.

O primă variantă a proiectului s-a desfășurat la galeria Schleifumhlgasse 12-14 din Viena, în mai 2014 – http://12-14.org/2014_partisfameartasgame/. La Spațiul Platforma, 4 studenți la arte vor interveni alături de artiștii din prima parte a proiectului.

Ordinea intervențiilor:

1/3
29 septembrie – 5 octombrie / prezentare 2 octombrie
Marcus Zobl
Astrid Sodomka
Annabela Tournon

2/3
6 – 12 octombrie / prezentare 9 octombrie
Daniel Alexandru
Mela Yerka
Vlad Ionescu
Sorin Moisescu

3/3
13 – 19 octombrie / prezentare 16 octombrie
Cian McConn
Liviu Diaconeasa
Nomi Blum + Cristina Cociș + Paula Cămîrzan

În perioada 18-19 octombrie proiectul poate fi vizitat de la 11.00 la 19.00 ca parte a Bucharest Art Weekend (http://noapteagaleriilor.ro/proiect/bucharest-art-weekend/index.php?page=program)

————-

Based on the classical game of whispers, this project implies a chain reaction process involving the invited artists, where the first artist reacts to a curatorial proposal and interprets it, the second artist seeing the first artist’s  work reacts to it and so on til the last work by the last artist.

Three groups of artists produce three series of interventions, one week long each. The public can participate to the whole process, the prject space being open Monday through Sunday.

The first version of the project took place at Schleifumhlgasse 12-14 Gallery in Vienna, in May 2014 – http://12-14.org/2014_partisfameartasgame/. 4 Art students will be involved at Platforma next to the artists from the first version of the project.

Order of interventions:

1/3
September 29 – October 5/ presented on October 2
Marcus Zobl
Astrid Sodomka
Annabela Tournon

2/3
October 6 – 12  / presented on October 9
Daniel Alexandru
Mela Yerka
Vlad Ionescu

3/3
October 3 – 19 / presented on October 16
Cian McConn
Liviu Diaconeasa
Nomi Blum + Cristina Cociș + Paula Cămîrzan

Project made possible with support from the Austrian Cultural Forum

http://www.austriacult-bucuresti.ro/expoziie-part-is-fame-art-as-game.html.


28 martie – MASĂ ROTUNDĂ – Migrația în ziua de azi

Forumul Cultural Austriac organizează la Bucureşti, în perioada
28 – 30 martie evenimentul acasă. ÎN DIALOG CU MIGRANŢII.

Evenimentul este realizat cu sprijinul ARCUB, Spațiul Platforma (gazduit de Muzeul Național de Artă Contemporană), Centrului Național al Dansului București și Mandragora Film.

În cadrul acestuia vor fi prezentate două spectacole de teatru – naţional şi internaţional, o conferință pe tema migrației contemporane, rezultatele unui atelier de povești personale la care participă copii și adolescenți din familii de migranți, și un film – Morgen (România, 2010) , în regia lui Marian Crişan.

Vineri, 28 martie, 11:30
Spaţiul Platforma, Calea Moșilor, nr. 62-68, etaj 1, in cadrul MNAC Anexa, București

Pe 28 martie, Forumul Cultural Austriac organizează de la ora 11.30, la Spațiul Platforma conferința Migrația în ziua de azi, cu sprijinul OIM (Organizaţia Internaţională pentru Migraţie) care propune o abordare din mai multe perspective asupra dinamicii contemporane a migrației. La conferință sunt invitați să participe migranți, sociologi, reprezentanți ai autorităților publice și ai ONG-urilor care au dezvoltat diferite programe privind situația din România. Perspectiva acestora va fi completată de analiza jurnalistei austriece Susanne Scholl, autoarea unei cărți de referință – Singură acasă. Cartea are în centru destinele contorsionate ale unor migranți pe care autoarea i-a cunoscut personal, documentându-le experiențele în timp ce solicitau azil politic în Austria.

În cadrul conferinței vor fi prezentate și rezultatetele atelierului Povești de graniță, realizat timp de o lună cu adolescenți și copii din familii de migranți. Atelierul, coordonat de Mihaela Michailov (dramaturg), alături de David Schwartz (regizor) şi Alice Monica Marinescu (regizor şi actriţă) este o arhivă de povești personale, de hărți subiective cu granițe pulverizate.

Discuţie moderată de Gina Şerbănescu (jurnalist)


Surplus/Util – Freeshop la Platforma, 24.08.13

1098443_10201964311572367_913059628_n

Adu ce ai în surplus, ia ce ți-e de folos

Daca ai lucruri de dat te invităm să participi la freeshop-ul care se va desfășura la Platforma pe 24 august.
La freeshop poți aduce orice crezi tu că ar fi de folos altcuiva, în limitele legii și ale rezonabilului:) – de la hainele pe care nu mai apuci să le porți, până la ustensilele de bucătărie peste care se așterne praful, de la ce ai depozitat în beci acum cinci ani, până la cărțile pe care le-ai citit de prea multe ori.

Ca participant, ai două variante de integrare în spațiu: una este organizarea lucrurilor împreună cu ale celorlalți chiar ca într-un magazin, pe categorii, ceea ce vom face oricum intr-o sectiune a spatiului cu lucrurile primite deja și cu cele ale caror posesori nu vor fi prezenți – în cazul acesta obiectele sunt puse la comun și poti alege ceva la schimb din ce este dispus pe “rafturi”, sau poți veni ca “magazioner-asistent de donații si schimb”, să iți organizezi taraba ta pe un cearceaf sau pe o masuță pliantă – noi punem la dispoziție scaune, în felul acesta poți interacționa cu ceilalți și discuta despre ce ți-ai dori la schimb.

Lucrurile pot fi aduse la spațiu pe 23 august între orele 10 am – 6 pm; dacă e nevoie să le lăsați în altă zi, vom stabili de comun acord acest lucru, pe mail.

detalii si contacte in FB event: https://www.facebook.com/events/222052751279799/?ref=23

—–

Freeshopul va fi urmat de la ora 19 pm de dezbaterea “Pământul” – detalii și event în curând.


Ciuperci – Sașa Liviu Stoianovici, 22.11.2012

ciupe af net

 

Video, mămăligă, ciuperci, sunet.

un performance de gătit și sunet/imagine de Sașa Liviu Stoianovici. O acțiune de două ore asupra foamei, mirosului, construcției așteptărilor, răbdarii, datului de mâncare și mâncatului ca rezultat al acțiunii și satisfacției colective.

—————————————————–

Mushrooms, by Sașa Liviu Stoianovici

video, polenta, mushrooms, sound

A cooking and sound/video performance by Sasha Liviu Stoianovici. A two hours long action on hunger, smell, building expectations, patience, feeding and being fed as performative outcome and as community release.


Psihedelic românesc,13-14.11.2012

afis pt web psihedelic ro

Psihedelic românesc este stagiul 3 al proiectului Deschis pentru Inventar

– …adică nu vreau să ma gândesc la nimic.
– Atunci n-o face!
– Eu cred că totul pare o joacă de copii.
– Ba tu ești copil.
– Și tu ce ești?

– Un vis. Vrei să te trezesc? Cand nu mai suporți visul, atunci te trezești.
– Mai bine leagănă-mă ca sa adorm…Ia te uită cine vine. Cine e în spatele tău?
– Albastru. Sunt apa. Sunt aerul.
– Atunci ia o piatră în gură, e prima dată când mă vezi.

Ce am făcut oare în ultimii 30 de ani? Am abstractizat revoluția, am interiorizat sentimentul de inferioritate – al artei, față de cea a vestului, al omului proaspăt ieșit de sub dictatură – față de orice formă de autoritate, am trăit o transă continuă: lipsa de repere, criza arhivelor, fragmentarea memoriei, toate asigură producerea unei transe colective, iluzie, un perpetuu rău de mare în fața propriei istorii manifestate formal în, printre altele, obiecte artistice. Acesta e psihedelicul românesc.

– Viitorul cum arată daca așa arată trecutul?
– Să ne imaginăm, dincolo de pozitiv și negativ. Vis colectiv.

Ultima etapă a expoziției Deschis pentru Inventar, finisajul său, este și stagiul al treilea al proiectului. Expunem o serie de lucrări alese în drumurile noastre prin depozite, lucrări cu sensuri multiple pe care le includem acum în instalații menite să regândească modurile tradiționale de a privi și interacționa cu conținutul artei românești recente, propunând în schimb o colecție de conotații înscrise în dialoguri, dualități, trompe l’oeil – uri ludice, filozofii de stradă, reeșalonare a respectului, reașezare ideologică. Interpretările, ca și privirile, prind formă, se eșalonează spațial.
—————–
Lucrări de: Alexandru Antik, N. Apostol, Corneliu Baba, Costel Butoi, Șerban Chelariu, Ion Dumitriu, Sever Frențiu, Ion Gheorghiu, Ștefan Sevastre, Ivan Petrov, Traian Vasai, autor necunoscut
—————–
La Deschis pentru Inventar colaborează: Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Simona Dumitriu, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici, Diana Ursan.
——————

Traseu, narațiune, vis

Intri. Un urs te privește. De undeva, auzi un ciocănit, privești pe hublou. Un carusel deschide: viziune rapidă sau lentă, joc și alternare de semnificații. Lumini colorate îți atrag atenția asupra unei grădini suspendate. Spațiul e modificat, geometric. Apă sau alcool, mirosul e ghid. Privești etichetele, acolo unde sunt: metanarativ, titlurile contează. Decembrie 1989, abstract, în iluzie optică. Pășești cu grijă spre pielea abandonată, în spirală. În întuneric, un tablou își afirmă actualitatea. Ieși, continui să mergi, de la o iluzie la alta, căutând punctele perfecte, de halucinantă potrivire.

——————
Expoziția face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhivă şi ficţiune în contextul artei contemporane româneşti, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Parteneri: Asociația Galeria Nouă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte București

—————————————————

Romanian Psychedelic

What have we been doing in the last 30 years? We made the revolution abstract, we embraced the feeling of inferiority, and we are living in a state of continuous trance: the archival crisis and fragmentation of memory facilitate the production of a collective trance, illusion, a perpetual sea sickness in front of one’s own history. This is the Romanian psychedelic.

– How would the future look like if that is how the past looks like?

– Let’s imagine it, beyond good and bad. Let’s have a collective dream.

Path, narrative, dream

You come in. There is a bear looking at you. From somewhere you hear knocking; you look through the boat window. There is a merry-go-round at the entrance: slow or fast vision, play and alternation of meanings. Colored lights point to a suspended garden. The whole space is modified, altered geometry. You are guided by smell, of water and alcohol. Look at the tags wherever you find them: the titles are meta-narrative. December 1989, abstraction in optical illusion. You walk carefully towards the spiral of abandoned skin. In the darkness, a painting states its actuality. Keep going, from one illusion to the next; find the perfect spots of hallucinatory fitting.

Paintings by: Alexandru Antik, N. Apostol, Corneliu Baba, Costel Butoi, Șerban Chelariu, Ion Dumitriu, Sever Frențiu, Ion Gheorghiu, Ștefan Sevastre, Ivan Petrov, Traian Vasai, unknown author


Biblioteca, 6-11.11.2012

ISN_3533

Cu/with:  Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan. Facilitator Simona Dumitriu

Biblioteca este stagiul 2 al proiectului Deschis pentru Inventar

Făra statement, spațiul aparent gol cu doar două obiecte – instalația Biblioteca, din 1990, a artistului român Ion Bitzan, și o pictură omagială, de altcineva, reprezentând o epică masă de lucru. Legăturile dintre, motivele pentru și logica rămân ascunse în trazitoriul memoriei: este dualitate neexprimată, delicat universalisme manqué.

———————————————————–
No statement, empty space, just two objects – an installation by the Romanian artist Ion Bitzan and a homage painting.  The links, reasons and logic lays hidden in the fleeting of memory: it is unexpressed duality,  delicate universalism manqué.


Deschis pentru Inventar – 15.10-14.11.2012

deschisptinventar-mic pt net

Proiect în trei stagii:

1. Deschis pentru Inventar (25 oct. – 4 noiembrie) – vernisaj 25 octombrie ora 18.00

2. Biblioteca (6-11 noiembrie) – deschidere 6 noiembrie ora 18.00

3. românia psihedelică (13-14 noiembrie) – eveniment de finisaj, 13 noiembrie ora 18.00

Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan.

Facilitator proiect: Simona Dumitriu

Proiectul Deschis pentru Inventar, compus din trei părți/etape (fiecare cu identitate și titlu distinct) este rezultatul unui workshop intensiv cu tineri artiști și studenți ai UNAB, care a presupus accesul în anumite părți ale colecției Muzeului Național de Artă Contemporană. În timpul workshopului s-au dezvoltat, între participanți, atât dialoguri despre istoria recentă a României și felul cum această colecție pune și este pusă în criză de raportarea la istorie, cât și nevoia de a construi un discurs artistic discret dar decis, alcătuit din gesturi de conturnare a colecției, prin apelul la arhivă, indexare și inventariere, estetica formei împachetate ori absente, dar și din gesturi de reamplasare a discursului pe importanța de a învăța din trecutul recent, din eforturi etice raportate la o istorie de care ne ascundem ca de o rușine, fără să ne dăm seama ca suntem pe cale să o reproducem.

———————————————–

(Textul de mai jos este compus din fragmente selectate din chestionarele de lucru alcătuite împreună și la care au răspuns toți participanții la workshop și expoziție. Acest colaj de citate este un cumul linear și asociativ de idei din partea fiecăruia/fiecăreia dintre cei implicați,  însă nu caută să recompună o narațiune dominantă care să reflecte întrutotul opiniile tuturor. Este o rezultantă a multiplicării punctelor de vedere.)

„Obiectele, odată colectate, ajung să ia, laolaltă, forma instituției care le înmagazinează, o formă spațială – legată de depozitare, arătare/ascundere, evaluări metrice dintre cele mai diferite etc. – și una care ține de mentalul colectiv, de felul în care accesul generic la istorie și experiența fiecăruia cu trecutul recent se reflectă în obiecte.”

„O repulsie față de o istorie, un trecut indezirabil.” „?” „Dar ce anume, mai precis, din acest trecut?” „Un sentiment puternic de precaritate, de fragil.” „Arta românească post-1945 se constituie în muzeul meu „imaginar” ca o vastă nebuloasă marcată din loc în loc de câte un referent vizual sau de câte o referință bibliografică.” „Ce anume este reprezentativ pentru istoria artei românești de dinainte de 1989, de după Revoluție și de acum?” „După ce criterii de valoare se face și ce efecte are muzeificarea obiectului de artă contemporană?”

„După muzeificare urmează doar moartea, listele de cesiune, uitarea?”

„Contactul cu obiectul de artă în sine este esențial.” „O dorinţă obsesivă de tactilitate.” „O conexiune de această dată fizică şi directă cu oameni, obiecte, momente găsite prin cărţi, albume, ecrane.”

„Poate ar fi trebuit să citesc mai multe cărţi, mai multe reviste, poate ar fi trebuit să vizitez de mai demult şi mai des muzeele de artă ale Bucureştiului sau ale oraşelor prin care m-am plimbat, să merg în fiecare galerie, la fiecare expoziţie, poate ar fi trebuit să pun întrebări, multe întrebări.” „Reperele mele sunt aleatorii, ambigue şi prea puţin definite pe o axă temporală. Nu îmi dau seama dacă am senzaţia asta din cauză că nu cunosc trecutul recent românesc îndeajuns de mult sau doar pentru că pur şi simplu asta e singura modalitate prin care poate fi el descris.” “E mult mai uşor să ai repere din „Art since 1900” la nivel mondial.” „Repere generale cu titluri generice: arta oficială: realist-socialistă, naționalistă, omagială, vs. cea „alternativă”: experiment, abstracționism, cenzură, fotografie, film, instalație, performance, neo-expresionism.”

„Lipsa informației obiective sau inexistența desăvârșită a acesteia pare să fie de un caracter viral în cadrul generației mele. Prin mimetism academic putem numi numele mari.”

„Am intrat în colecție având o atitudine neutră.” „Mi-a fost stârnită dorința de a intra în trecut, de a înțelege mai mult prin dialogul dintre lucrări, fiind atât de aproape una de cealaltă, de a recupera, de a sonda în necunoscut, în nearătat, nepublicat. Pe de altă parte, m-a fascinat pătrunderea într-un spațiu interzis, într-un spațiu unde se află valoare și cantitate, fragilitate și istorie recentă. Am ezitat însă, neconsiderându-mă un selector capabil, îndeajuns cunoscător încât aplecarea asupra vreuneia din lucrări să fie și parțial ieșită din subiectiv. Prima parte a cântărit mai greu, am intrat.” „Cred că a fost decisivă dorinţa de cercetare şi analiză, de investigare şi adunare de probe într-un loc plin de încărcătură, întocmai detectivilor care caută indicii.” „M-am plimbat prin ea ca printr-un vis.” „Copleșitor cred că definește foarte bine sentimentul pe care l-am avut.”

“Nu am avut senzația unei colecții.” „Îmi imaginam unele lucrări în cutii sigilate, altele sub cheie şi tot aşa, toate aşezate într-un spaţiu generos.” „Abia aşteptam să-mi văd preferaţii color.” „De fapt depozitul are mai multe posibile colecții.” „Mi-ar plăcea să văd toată colecţia scoasă la lumină.” „Soluția este politică: deschiderea instituțiilor publice și a spațiului public către o multitudine reală de discursuri ce reprezintă trecutul.” „E o experiență care nu poate decât să ajute pe oricine să înțeleagă mai mult, și deci nu ar trebui să îi fie negată nimănui.” „Poate că muzeul consideră că nu ar fi nimic important de învăţat din trecutul recent, poate că e un trecut deranjant.” „Indiferent de voința individuală, toată scena este influențată de această entitate, instituție – asta îi imprimă o imensă responsabilitate.”

„Lucrările sunt văzute ca nefiind deloc depășite, desuete, irelevante sau îndepărtate de „adevărata” producție de artă a epocii. Ele vor fi contextualizate aici mai ales ca aparținând unei subiectivități politice și culturale ce nu a dispărut o dată cu comunismul și nici nu a apărut o dată cu el: subiectivitate ce se revendică de la o perspectivă etnocentrică, esențialistă, naționalistă cu acute implicații oprimante. Astfel, dacă trecutul ar trebui să ne învețe ceva, o astfel de lecție ar fi avertizarea unei renașteri a acestei subiectivități.”

„Am avut o dublă poziție: pe aceea de observator și manipulator temporar, un posesor de gândire critică acumulând informație și, în același timp, un actant aflat în relație directă cu lucrările.” „Am visat mult colecţia asta.” „Am trecut prin multe stări, de la curiozitate la frustrare, deprimare şi uimire.” „M-am imaginat succesiv fie într-un loc de joacă, fie în spatele unui iconostas simbolic.”  „Căutarea unei istorii oficiale a artei în România, descoperirea de anecdote și note de subsol ale istoriei.”

———————————————–

Expoziția face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhivă şi ficţiune în contextul artei contemporane româneşti, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Parteneri: Asociația Galeria Nouă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte București

————————————————————-

Open for Inventory

Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan.

Project facilitator: Simona Dumitriu

 

Open for Inventory is a three stages exhibition and the outcome of an intensive workshop involving young artists and National University of the Arts students who were given access to several parts of the collection of the National Museum for Contemporary Art in Bucharest. During the workshop all the participants contributed to the build up of very complex dialogues about Romania’s recent history, focusing on how the MNAC collection challenges and is challenged by history and on building discreet but self-assured discourses surrounding the collection without ever displaying it, relying on archival discourse, indexical and inventory-based interventions, on the aesthetics of the wrapped or absent form. The project reflects as well upon the urgency to observe the importance of learning from the recent past, as upon the relationship between ethics and our generic and continuous acts of hiding from our past as from a thing of shame, oblivious of the fact that we are on the verge of replicating history.

———————————————–

Stage 1: (The text below is made of fragments selected from the work in progress questionnaires that have been collectivelly draught up and answered by each participant in the workshop and exhibition. This quotations collage is a linear and associative structure of ideas originating from all the involved parties and it aims not to recompose a dominant narrative that reflects entirely everybody’s oppinions on the matters at hand. This is the result of multiplying points of view.)

„ The objects, once collected, will receive together the shape of the institution that stores them; a spatial shape – related to storage space, hiding and showing, various metric evaluations etc – and a shape related to the collective mind, to the ways in which generic access to history and personal experiences reflect into objects.”

„ Repulsion towards history, towards the undesirable past” „?” „ But what exactly, to be precise, from this past?” „ A strong feeling of precarity, of fragility.” „ Post-1945 Romanian art exists in my „imaginary museum” like a vast blindspot tagged in random places by visual referents or bibliographical references.” „ What is it that represents today’s and pre-1989’s Romanian art history?” „What are the criteria of value and what are the effects of museifying the contemporary art object?”

„After museification follows only death, lists of assignment, oblivion?”

„The contact with the art object itself is essential.” „An obsessive desire for tactility.” „Having a direct connection this time to people, objects, moments found in books, albums, on screens.”

„Perhaps I should have read more books, more art magazines, maybe I should have visited a long time ago and more often the museums of Bucharest and of all the cities where I have been, maybe I should have went to all the galleries, all the exhibitions and I should have asked questions, many questions.” „My reference points are aleatory, ambiguous and undefined by a temporal axis. I can’t understand whether I have this feeling because I am not familiar enough with the recent past of Romania or simply because there are no other ways of describing this past.” “It is a lot easier to find points of reference in the international „Art since 1900”.” „General references, bearing generic names: official art – socialist realist, nationalist, hommage – versus „alternative”art – experiment, abstractionism, censorship, photography, film, installation, performance, neo-expressionism.”

„The lack of objective information or its complete non-existence seem to be viral amidst my generation. By academic mimetism, we can name the big names.”

„I entered the collection with a neutral attitude.” „My desire of entering into the past was arroused, the need to understand more from the dialogue between the works of art stored so close to each other, to retrieve, foray into the unknown, unshown, unpublished. On the other hand I was fascinated to enter a prohibited space, occupied by value and quantity, fragility and recent history. I hesitated though, not seeing myself as a fit selector, knowledgeable enough to further myself even partially from subjectivity. The first of the my two reactions weighed more, so I entered.” „I think that my desire for research and analysis, to investigate and gather evidences in a tensed space, like a detective searching for clues, was decisive.” „I walked inside it as in a dream.”  „Overwhelming defines best the feeling I had.”

“I didn’t have the sensation of a collection.” „I had imagined some of the works in sealed boxes, others under locks and so on, all sitting in a generous space.”  „I could hardly wait to see my favourite artists in full color.” „In fact, the depot has several potential collections.” „I would love to see the entirety of the collection being brought to light.” „The solution is political: to open public institutions and public space to a multitude of discourses that disentangle the past.” „It’s an experience that can help anybody to understand more and nobody should be deprived of it.” „Perhaps the museum thinks that there is nothing important to be learned from our recent past, maybe it is a bothersome past.” „Regardless of individual will, the entire scene is influenced by this entity, this institution  – that confers it a tremendous responsibility.”

„We see the works of the collection as not at all passées, old fashioned, irrelevant or far from the „true”art production of the pre-1989 era. They will be contextualized here as part of a political and cultural subjectivity that didn’t dissapear after communism just as it didn’t appear together with it. This subjectivity is connected to an ethnocentric, essentialist, nationalist perspective, with acute oppressive implications. If the past has anything to teach us, it gives us warning of the rebirth of this subjectivity.”

„My position was double: that of a temporary observer and handler, a critical thinker accumulating information and, in the same time, that of a performer in direct relationship with the works of art.” „I have dreamt a lot of this collection.” „I went through several states, from curiosity to frustration, to depression and awe.” „In turns, I imagined myself on a playground, or behind a symbolic iconostasis.”  „Looking for the official history of Romanian art, finding anecdotes and footnotes of history.”

—————————————————————–

Statementuri artiști:

1. Ileana Faur (cu Larisa David, Raluca Croitoru, Cosmina Ivanov)

Timp de 3 zile am stat în unul din depozitele muzeului şi am completat etichete de inventar noi, luând la schimb etichetele  de inventar vechi. A fost o acţiune care să incite sistemul de inventariere la auto-reflecție. Un gest de participare neparticipativa, o implicare care nu oferă vreo soluţie concretă, ci doar o formă de a reprezenta felul în care am înţeles noi spaţiul şi depozitarea obiectelor de artă din colecţie, dincolo de orice logică.

2. Larisa David

60’’ sau Cât timp este necesar pentru a  îmi introduce o lucrare în colecţie

Proiectul constă într-o intervenţie temporar-simbolică în interiorul spaţiilor de depozitare ale colecţiei,  în care introduc o lucrare personală pe raftul unuia dintre depozite, unde va rămâne pe durata expoziției de la Platforma. Intervenind din afara sistemului în procesele interne ale acestuia, dezvolt un act cu natură subversivă, interogând procedura de achiziţie, inventariere, stocare şi acces a instituţiei.

3. Veda Popovici/ muzeul Orb

Muzeul Orb va invită la: EXPOZIȚIE VIITOARE

Lucrările din această încăpere sunt pregătite pentru a fi montate pe pereți în cel mai scurt timp. Sunteți invitați să luați parte la un joc incitant pentru a ghici care este tema de mare actualitate și importanță care unește aceste opere de artă. Previzionare plăcută!

4. Marina Albu

ÎN NUMELE ARTEI

1 kg grâu tratat chimic, colorant, plexiglas

De jos în sus, înainte de a intra în contact vizual cu lucrările, în anumite locuri de stocare întălneşti o instalaţie. Ceva ce poate fi uşor asimilat de arta contemporană, atât din punct de vedere estetic, cât şi simptomatic: boabe roz impregnate cu otravă. Din loc în loc, grăunţele ciclamen devin surogat de artă. După ce intră în contact cu surogatul, devoratorul de artă se poate resemna, temporar sătul, umplut. Imediatul ce urmează nu mai contează. Când arta devine necesitate, când se constituie în hrană, fie concret, pentru dăunătorii rozători ce aspiră să se alimenteze din ea, fie simbolic, pentru cei dintre noi care sunt în situaţia de consumatori de artă deja dependenţi de prezenţa acesteia, nevoia nu mai ţine seama de curente, tendințe, influențe, estetică, ierarhii, valoare diferențială. Totul este la fel de bun, la fel de dorit, la fel de necesar supraviețuirii. La intervale regulate, orice artă trebuie ingerată. Râvnim avizi şi flămânzi. Devorarea este aleatorie.
+ IMUNITATE
aer, folie plastic, bandă adezivă, silicon

Cât timp se află în tranziție, în stagnare sau în expecativă, o lucrare e protejată de acțiunile noastre intenționate sau accidentale, de potențiala interacțiune nefastă cu alte lucrări, de factori de mediu, de priviri, de păreri, de reacții. Protecția produce amnezie. Protecția uniformizează. Sub stratul  complice care extinde viața nu mai există viață.

5. Iulia Mocanu

Traseu discret – cartografie a colectiei

Prin suprapunerea hărții Bucureștiului asupra spațiului Platforma au fost recreate grafic mutările succesive ale colecției din depozit în depozit, ditr-un trecut care acum pare nedorit înspre prezent, marcând astfel statutul incert și fragil al lucrărilor.

Legendă:

Buline roșii = lucrări care se vor uitate

Buline negre = celelalte lucrări

Conglomerate de punte = depozite temporare

6. Ștefan Bandalac

În demersul de documentare întreprins în depozitele Muzeului Național de Artă Contemporană am descoperit noțiunea de casare a obiectelor de artă. Deși până în acest moment nu a fost niciodată demarat un astfel de proces, în contextul conținutului colecției demararea  acestuia devine din ce în ce mai puțin improbabilă în viitor. Acest procedeu de casare este însă, din discuțiile avute, o necunoscută. Sub ce formă vor fi casate lucrările? Vor fi aruncate, distruse, incinerate? Prin nulificarea valorii artistice, culturale și istorice a unei lucrări rămân totuși în urmă materialele folosite la construcția acesteia; materiale precum lemnul, din cele mai vechi timpuri o resursă neprețuită a civilizației umane.

7. Emil Avasilichioaiei

Dacă istoria este impunere a formei asupra unui trecut (Johan Huizinga), atunci asta presupune că entitatea culturală care interpretează are o identitate formată. Mutând discuția în domeniul istoriei artei, expunerea acestor lucrări* într-o formă ce tinde spre condiția lor inițială cere o rescriere a istoriei lor și, pe termen lung, le redă șansa de a-și actualiza, în mod constant, reprezentarea în istorie.

*provenind majoritatea din inventarul formal al realismului socialist.

8. Marian Dumitru

Vă rog nu ștergeți praful.

Care este valoarea artei oficiale? Merită să existe ea intr-un muzeu de artă contemporană sau ar trebui să fie arsă la fel cum la revoluția din ’89 au fost arse cărțile cu literatură oficială. Mai reprezintă ea ceva pentru cei dintre noi care nu au apucat să stea la coadă pentru o jumatate de pâine sau sunt niște simple urme de praf care așteaptă să fie șterse pentru a face curățenie pe rafturi? Rezistă arta alternativă în absența artei oficiale în conștiința noastră?

9. Raluca Croitoru

M-am folosit de titlurile din colecție pentru a compune propriul meu înțeles asupra ei ca entitate de sine stătătoare și asupra statutului de artist, om, vizitator, în raport cu ea. Interpretarea rămâne una deschisă, fiind posibil ca din masa semnificativă de titluri existente, fiecare să își poată construi propria înțelegere.

Cosmina Ivanov – teaser la Psihedelicul Românesc

–          …adică nu vreau să ma gândesc la nimic.

–          Atunci n-o face!

–          Eu cred ca totul pare o joacă de copii.

–          Ba tu ești copil.

–          Și tu ce ești?

–          Un vis. Vrei să te trezesc?

–          Mai bine leagănă-mă ca sa adorm…Ia te uită cine vine. Cine e în spatele tău?

–          Albastru. Sunt apa. Sunt aerul.

–          Atunci ia o piatră în gură, e prima dată când mă vezi.


MMCP – Mai Mult ca Perfect, 18-30.09.2012

maimultcaperfectul

 

Marina Albu, Atelier35, Emil Avasilichioaiei, Larisa Crunțeanu&Maria Pitea, Simona Dumitriu/Sabin Gârea/Ștefan Bandalac, Ioana Gheorghiu, kunsthalle.ro, muzeul Orb, Adriana Oprea, Arnold Schlachter

 

Proiectul MMCP – mai mult ca perfect pune problema memoriei și uitării în arta contemporană românească (ori, prin necesară extensie, în cultura și socialul de acum) – a artiștilor sau fenomenelor artistice/culturale trecute cu vederea sau amintite doar pasager, în istorii alternative. Care este însă demersul subiectiv al fiecăruia de re-valorizare a operei unui artist/ sau a unui fenomen, proiect, proces artistic de care ajunge întâmplător să afle, și cum modifică perspectiva prezentului acest demers subiectiv? Cum uită istoria (artei), cum uităm, pur și simplu, și de cine alegem sau ajungem să ne aducem aminte din numele auzite în treacăt de-a lungul timpului?

Propunem o explorare DIY a artei românești de către artiștii și teoreticienii de acum, pe care îi cosiderăm proprietarii de drept și principalii utilizatori ai unei eventuale istorii a artei românești, în contextul în care aceasta este în continuare în căutarea unora din reperele ei importante, în asemenea măsură încât putem ajunge să avem sentimentul că istoria de acum are în bagaj numai câteva zeci de artiști, mai atenți cu arhivele, imaginea și istoria proprie, mai productivi, mai constanți sau poate mai accesibili.

Apariția canonului, a numelor esențiale, ori prezența în conștiința publicului a unor artiști dintre care, pentru a folosi un contestabil termen recent, pe unii i-am putea numi consacrați, este inevitabilă în orice cultură. Acest canon implică la rândul său interogații pornind de la supraviețuirea memoriei, actualitatea discursului, valoare obiectivă, capacitate de a echivala un artist în socio-cultura universală etc.

Prin expuneri de arhivă, combinate cu remake-uri discrete, includeri poetice și cu discursuri care privesc prezentul contextului cultural românesc, am vrea să păstrăm deschisă înclinația noastră, a tuturor, de a ficționaliza istoria, ori chiar de a insera în ea elemente fictive dar cu aparența verosimilului, de a compensa o absență cu o potențială prezență a ceva minunat, nedescoperit și vital pentru arta românească. Dacă o istorie a ei e doar parțial scrisă, noi ne declarăm dreptul, în egală măsură, de a reaminti fapte și artiști uitați, de a postula o poziție critică asupra prezentului și de a reconstitui ficțiuni active în locul absențelor din memorie, a golurilor istorice, a incertitudinilor valorice. Vedem în această abordare un exercițiu metodologic de cercetare artistică, între arhivă, factualitate, micro-istorie, interpretare și ficțiune.

Numele proiectului, mai mult ca perfect, se leagă de timpul trecut al indicativului care exprimă un proces trecut și încheiat înaintea altui proces trecut și încheiat. Posibil, un trecut secundar sau un trecut alternativ. Mai mult ca perfectul poate fi privit și ca o formă a hiperrealității. În cazul actualului proiect, suntem din punct de vedere procesual în plină hiperrealitate, în plin fetișism al obiectului pierdut, în plină acțiune halucinantă de asemănare a realului cu el însuși.

—————

Expoziția face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhivă şi ficţiune în contextul artei contemporane româneşti, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Parteneri: Asociația Galeria Nouă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte București

Au colaborat pentru organizarea și producerea MMCP: Simona Dumitriu, Ștefan Bandalac, Sabin Gârea, Marian Dumitru

Mulțumim: Iulia Mocanu, Veda Popovici, Claudiu Cobilanschi, Arnold Schlachter, Larisa Crunțeanu, Alice Gancevici, Remus Pușcariu.

Mulțumim de asemenea echipei de cercetare a arhivei Atelier35: Adrian Guță, Magda Predescu, Daniel Alexandru, Vlad Ionescu, Raluca Doroftei, Roxana Patrichi, Mădălina Lazăr, Milena Augusta Pop, Crenguța Teler, Mihaela Ion, Raluca Velisar

Fotografii/Photos: Stefan Bandalac, Marian Dumitru

—————————————————————————–

MMCP
More Than Perfect/Perfect Continous

18-30 September 2012

Marina Albu, Atelier35, Emil Avasilichioaiei, Larisa Crunțeanu&Maria Pitea, Simona Dumitriu/Sabin Gârea/Ștefan Bandalac, Ioana Gheorghiu, kunsthalle.ro, muzeul orb/blind museum), Adriana Oprea, Arnold Schlachter

MMCP – More than Perfect/Perfect Continuous brings forward the problematic of memory and forgetting in the context of Romanian contemporary art (or, through a necessary extension, in the contemporary cultural and social sphere) – of artists and artistic/cultural phenomenons oversighted or remembered very poorly, in alternative histories. What is each artist’s subjective process of
re-valorizing the work or the person of another artist, a phenomenon that one might accidentally find out about? How can such a subjective process transform the present? How does (art) history forget, or simply, how do we forget? Who do we choose or get to remember of all the names we have heard over time?

This is a DIY travel through Romanian art done by contemporary artists and theoreticians, whom one could consider to be the rightful owners and users of any history of Romanian art. The context of this history is the continuous search for any important landmark, to the extent that one can today have the feeling that today’s history has in its load only a few dozen artists that have been more careful with their own archives, image and history, more productive, more constant or just more accessible.

The installment of the canon, of essential names or the presence in the minds of the public of some artists, that are considered – by the use of a recent problematic word – established, is inevitable in
contemporary culture. This canon implies questions related to the survival of memory, the actuality of the discourse, objective value, and the ability of introducing an artist in the so called universal
culture.

By exhibiting archives combined with discrete remakes, poetic inclusions and discourses that deal with the present Romanian cultural context, we would like to keep open the tendency of us all to
fictionalize history or even to insert in it fictitious elements but apparently verosimile, to compensate an absence with the potential presence of something wonderful, unrevealed and vital to Romanian art. If a history of such an art is only partially written, we declare our own right to re-remember forgotten events and artists, to postulate a critical position over the present and rebuild active fictions instead of the absences in our memory, historical gaps and uncertainties in value. We see in this approach a methodological exercise of artistic research, between archiving, factuality, micro-histories, interpretation and fiction.
The name of the project, More than Perfect/Perfect Continuous relates to the grammatical tense that expresses a finished, past process before another finished, past process. Possibly, a secondary past or an alternative past. More than perfect can be viewed as a form of hyperreality. In the case of this project, we are from a processual point of view in full hyperreality, in the full fetishism of the lost object, in full mesmerizing process of the resemblance of the real with itself.

 

—————
The exhibition is part of the Ephemeral Offerings project. Loss of memory, archive and fiction in the context of contemporary Romanian art. Project financed by the AFCN (Administration of the National Cultural Fund.)

Partners: Galeria Nouă association, the National Museum of Contemporary Art, The National University of Art Bucharest.

In the process of organizing and producing MMCP have collaborated: Simona Dumitriu, Ștefan Bandalac, Sabin Gârea, Marian Dumitru.

Thanks to: Iulia Mocanu, Veda Popovici, Claudiu Cobilanschi, Arnold and Ralf Schlachter, Larisa Crunțeanu, Alice Gancevici, Remus Pușcariu.

Thanks to the research team of the Studio35 archive: Adrian Guță, Magda Predescu, Daniel Alexandru, Vlad Ionescu, Raluca Doroftei, Roxana Patrichi, Mădălina Lazăr, Milena Augusta Pop, Crenguța Teler, Mihaela Ion, Raluca Velisar

————————————————————————-

Statement-uri artisti:

 

1. Marina Albu

Lucrare Asemanatoare cu Lucrarea Lui Antik (Moment din Istoria Locala Sectaculoasa)

Instalație și acțiune după Visul n-a pierit a lui Alexandru Antik , Sibiu, 1986

Un eveniment a rămas în istorie. Contextul și reacția la el au declanșat memoria să îl înmagazineze, să îl fixeze și să îl mitizeze. În momentul apropierii indecente de el, în momentul desacralizării prin materializare imperfectă și modificată, se iese din mit și se intra în reasimilare. Rezultatul poate facilita intrarea în mediocru sau cotidian.

Acum nu sunt autor, sunt colaborator, mediator și facilitator. Re-interpretez.

„(…)artistul devenind permisiv cu procedeul partiturilor, scenariilor, diagramelor sau descrierilor verbale.(…) După o opinie generală, plasticianul este în același timp autor si executant al originalului, iar între acest original și public orice intervenție și interpretare este considerată fals, copie sau reproducere, exceptând poate tranzactarea verbală a criticului de artă. În acțiunile și performance-urile mele mai semnificative aceste interzone au primit un accent, și asta cred că a produs mutații și schimbări de optică în ce privește relația mea cu originalul (obiect sau neobiect) – colaborator – critic – receptor.”   – Alexandru Antik, 2001 apud Adrian Guta, Generatia ’80 in artele vizuale, Editura Paralela 45, 2008, p.160 (din articolul „Nevoia de sinteză și torsul modernist în arta noastră contemporană”, Arta serie nouă, nr.3, 2001)

 

2. Larisa Crunțeanu și Maria Pitea – Maria Banuș – instalație sonoră

Cele 50 de înregistrari audio prezentate sunt poeme din prima carte de poezii ale Mariei Banuș, Zăbale Rupte. Cartea a fost publicată la 18 ani iar înregistrările au fost făcute la 85. Între cele două vârste, în România se instaurează regimul comunist, și poezia Mariei Banuș prinde nuanța epocii de aur. Am ales să prezentăm ceea ce poetesa promitea la o vârstă fragedă, cu vocea poetesei de la o vârstă înaintată și încercată de timp.

 

3. Atelier35

Laboratorul de cercetare Atelier35

Atelier35 este un concept apărut în 1966, dedicat experimentului și artiștilor aflați la început de carieră, numărul sugerând limita convențională a tinereții. Forma pe care a luat-o de-a lungul timpului conceptul Atelier35 include: filială a UAP, galerie, cenaclu, tabere de creație. Începând din 2007, echipa Atelier35 a demarat un proces de documentare și digitalizare a activităților, artiștilor și lucrărilor rezultate sau prezentate în cadrul Atelier35. Arhiva prezentă în spațiu este work in progress și reprezintă invitația deschisă de a cerceta, folosi, completa informațiile adunate până în prezent.

Dacă ai găsit ceva ce te interesează în Laboratorul Atelier35, scrie un articol folosind informațiile respective și poți fi publicat în următorul număr al revistei Arta, în catalogul expoziției precum și pe site-ul arhivei Atelier35 (în lucru) http://atelier35arhiva.ro/ 

Mulțumim echipei de cercetători: Adrian Guță, Magda Predescu, Daniel Alexandru, Vlad Ionescu, Raluca Doroftei, Roxana Patrichi, Mădălina Lazăr, Milena Augusta Pop, Crenguța Teler, Mihaela Ion, Raluca Velisar

Instalație din 100 de franzele

În prezent, Atelier35 este condus de un grup de 4 artiste: Alice Gancevici, Larisa Crunțeanu, Maria Pitea și Xandra Popescu. Instalația este o lucrare comună și leagă cu firimituri spațiul actual al Atelier35 (Șelari 13) de Spațiul Platforma (Moșilor 62-68).

Pentru mai multe informații și programul Atelier35 vizitați www.atelier35.eu

 

4. muzeul orbArborele (secţiei de pictură de la Universitatea Națională de Arte)*
Un lung şir de femei-bufon într-un improbabil şi ridicol lanţ de filiaţii şi posterităţi înscenează pentru dumneavoastră o realitate. Arborele celei mai importante instituții a artei în viaţă vă aşteaptă sub umbra sa generoasă să găsiţi răspunsul la dificila întrebare: “cine este Theodora A. ?”.

*Până în acest moment, nici o femeie nu a ajuns conferențiar sau profesor în cadrul secției de pictură.

 

5. Arnold Schlachter – Pictorul şvab Stefan Jäger

Stefan Jäger se naşte în 1877 în Cenei (Banat), studiază pictura la Budapesta, trăieşte şi creează în Jimbolia (Hatzfeld), Banat până la moartea sa în 1962. Considerat „pictorul şvabilor” (grup etnic german din regiunea istorică a Banatului), Jäger este preocupat obsesiv de viaţa rurală şi evenimentele istorice ale acestei comunităţi.

Dacă Nicolae Grigorescu este considerat „pictorul naţional al românilor”, Jäger este pictorul unei comunităţi nereprezentate naţional şi care este o piedică pentru coerenţa discursului etnicist al istoriei artei româneşti. Lucrările sale deţin pentru şvabii de azi o cunoaştere reală a istoriei comunităţii lor. Însă care este realitatea ce o validează Stefan Jäger? Alăturat lui Grigorescu, el nu este altceva decât încă un vehicul al discursului etnocentrist ce, cu violenţa reprezentării istorice, neagă comunităţi, persoane şi amintiri reale.

 

6. Adriana Oprea – Mihai Ungureanu

Mihai („Baba”) Ungureanu a fost un artist despre care cei care l-au cunoscut povestesc că s-a închis (literalmente) în casă, ca formă de protest faţă de regimul comunist în care trăia. Şi-a continuat protestul şi după 1989, rămânând un deţinut la propriul domiciliu. A murit în 1999.

 

7. Simona Dumitriu/Sabin Gârea/Ștefan Bandalac – după Iulian Mereuță. Călătorie cu ochelarii sparți  între Gara de Est – Ciulnița, Ciulnița – Gara de Nord

Poți afla întâmplător și sumar despre performance-uri  cu semnificație politică, în care un artist și critic de artă român între timp imigrat la Paris călătorește cu ochelarii sparți între București și Praga, post mai 68.  Replica unui gest atât de concret și stabil este să îl duplici, ficționalizat și instabil, înlocuind un drum puternic semnificant cu unul absurd, cu o călătorie fără sens.

 

8. kunsthalle.ro  – Secretariatul pentru amprentare și certificare artistică

Die Kunsthalle Bukarest (www.kunsthalle.ro), în colaborare cu ICR, organizează o sesiune rapidă de amprentare și certificare artistică.
” În orice cultură vie, noi şi noi generaţii caută să-şi facă loc şi luptă pentru recunoaştere. Nu se reuşeşte, însă, nicăieri fără efort tenace, muncă asiduă şi organizată, talent bine folosit. Orice pretendent la recunoaştere are nevoie de opera proprie. În lumea culturii, legitimitatea o oferă opera. Cum s-a spus foarte exact pe meleagurile noastre, tinereţea implică trufie, dar competenţa şi meritul sunt altceva. Tema conflictului generaţiilor, exploatată copios în România ultimilor ani, nu a dus la nimic bun: nu a ieşit o operă demnă de acest nume din acest conflict. ICR trebuie să mute neîntârziat accentul, în evaluările pe care le face, pe faptul simplu şi hotărâtor al valorii operei. Nici afinităţile sau afilierile, nici vârsta, nici alte considerente nu dispensează pe cineva de înfruntarea întrebării simple privind opera proprie şi valoarea acesteia.” (Andrei Marga 2012, Noul program al ICR).

 

9. Emil Avasilichioaiei

9 forme fragile de sârmă, imperfecte și efemere , pun problema remake-ului ca metodologie artistică de abordare/cercetare a istoriei, în proces continuu.  Pretextul: binecunoscutele Nouă stațiuni catalitice ale lui Paul Neagu.  Recunoașterea de către contemporaneitate ca reper a unui artist anterior se realizează prin remake sau apropriere a lucrărilor acestuia. In consecinta, este chiar o responsabilitate a artistilor sa produca remake-uri a lucrarilor ce ii predateaza. Acest gen de abordare este pentru a dezvolta, multifațeta, versatiliza și disponibiliza acest background. Pe de altă parte, pierderea memoriei, uitarea, este un proces de măcinare, călcare în picioare, redescoperire întâmplătoare.

 

+ Ioana Gheorghiu – “Haina” Anei Lupaș 

Pe 27 septembrie vă invităm la un performance inspirat dintr-o acțiune a Anei Lupaș. Puteți afla povestea acestei acțiuni din una din instalațiile audio ale salii de studiu Atelier35.

 


Fat Chance Light Magic, 4-9 oct. 2012

Fat chance light magic vizual

de/by Maria Baroncea, Monica Ivanov, Marina Albu, Paul Dunca, Simona Bunica, Tudor Chiliman, Simon Frison

Deschide-te metamorfozei. Vei patrunde pe o cale cunoscuta strafundurilor tale, dar de care te-ai instrainat. Iti vei aminti, vei evoca, vei reconstitui, vei retrai. Cunoscutul si necunoscutul vor intra in coliziune. Aceasta comuniune va declansa rotirea Universului. Te vei reconfigura. Deschide cel de-al 3-lea ochi. In timp ce faci asta, inspecteaza continutul buzunarelor tale. Impartaseste acest continut cu Universul. Iti va potenta prosperitatea. Crede in noi!

Te invitam calduros la o calatorie fermecatoare de o ora, pregatita anume pentru tine si alte nouasprezece individualitati – este nevoie doar sa alegi intre 4, 5 si 9 octombrie, ora 19:00 sau ora 21:00 si sa ne scrii la fatchancelightmagic@gmail.com, cu promisiunea prezentei in una din zile, la una din ore. Ne intalnim in curtea din Calea Mosilor 62-68. Vom fi acolo, asteptandu-ti aparitia.

Putina magie dinspre noi spre voi: http://fatchancelightmagic.tumblr.com/

(finanţat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti)
Multumiri speciale si directionate catre: Echipa, Simona Dumitriu, Stefan Bandalac, Marian Dumitru, Didi, Victor cu flori, Tudor cu sunet 🙂

Fotografii/Photos: the wonderful Diego Cibelli

………………………………………………………………………..

Be open to metamorphosis. You will enter a path you know deep within, but of which you estranged yourself. You will recall, you will remember, you will relive. Known and unknown will collide. This unity will make the Universe turn. You will reconfigure. Open your 3rd Eye. As you do this check your pockets. Share their insides with the Universe. It is for your own prosperity. Believe in us!

We invite you warmly to an enchanting one-hour journey prepared especially for you and another nineteen individualities – you just have to pick between the 4th, the 5th and the 9th of Oktober, either 7 or 9pm and write an email on the address fatchancelightmagic@gmail.com, promising your presence on a certain day, at a certain hour. We meet in the courtyard of Calea Mosilor 62-68. We will be there, expecting you.

A little magic from us to you: http://fatchancelightmagic.tumblr.com/

 

THANK YOU.
Special aimed thanks towards: : The Team, Simona Dumitriu, Stefan Bandalac, Marian Dumitru, Didi, Victor with the flowers, Tudor with sound 🙂

………………………

 

Only in english, tumblr words from fatchancelightmagic:

 

We received this challenging description of the magical:

“I SEE THE MAGICAL AS A FORCE

THAT OCCURS, THAT COMES BY ITSELF

IN THE MOMENT WE SEIZE ACTING NORMAL, NATURAL.

A FORCE THAT WE CANNOT CONTROL

BECAUSE IT IS BEYOND OUR LIMITS,

MEANING BEYOND OUR POSSIBILITIES,

FOR IT CONTROLS US

AND TRANSFORMS US

EVERY TIME WE EXPERIMENT WITH IT.

WE CONTROL BUT THE FORMULAS

BY WHICH THE MAGICAL IS RELEASED

AND INVADES US,

FORMULAS THAT STAND SOMEWHERE

BETWEEN LIFE AND DEATH,

SCIENCE/UNKNOWN,

INHERENT/ABERRANT.” – Anonymous

VIOLENCE CAN BE TRANSCENDED.

DANGER CAN BE TRANSCENDED.

ALL THE THINGS THAT SCARE US TO THE CORE IN LIFE

CAN BE TRANSCENDED.

BETWEEN BIRTH AND DEATH

THERE’S CHANGE

EVERY DAY OF OUR LIVES

SUSPEND YOUR BELIEF IN LOGIC
SUSPEND YOU BELIEF IN THE LAWS OF NATURE
LET YOUR WORLD BE MODIFIED

MAGIC IS NOT ABOUT TRICKS, MAGIC IS ABOUT PEOPLE.

IMAGINATION,

DESIRE,

ATTRACTION FOR THE UNKNOWN,

FOR THE UNEXPECTED,

WONDER,

THESE ARE THE REASONS

FOR WHICH WE WANT

THE MAGIC.

IN EACH OF US THERE’S A DESIRE TO BE LED SOMEWHERE

 

YOU ARE THE FACE OF MAGIC

WHEN YOU PERFORM


Crystal Tits – A Common Chorion, performance, septembrie 2012

A common chorion mic

Crystal Tits is a Berlin based performance team founded in 2009 by Anna Natt and Jaime Schwartz. Their collaborative work centers on exploring identity and its relation to the physical body. Often creating site specific works where they can react off and find impulse from new surroundings, Crystal Tits seek platforms for presenting art outside of conventional settings. Since forming, Crystal Tits have performed in local theaters such as the Hau and Sophiensaele, several Performance Art festivals, and participated in many art and performance events in numerous Berlin alternative project spaces. In 2012 they were awarded a Initiative mehrTanz! Residency in Leipzig, Germany.

a common chorion:

a common chorion focuses on the possibilities for movement in a conjoined body and its relation to ideas about individuality. Typically, our identity is intrinsically tied to the individual body and our control over it. How can those who define their identity based on the boundaries of their own skin begin to comprehend the experience of conjoined twins?


Free improv – Michiu, Ilicevici, Coțac. 1.09.12

PLATFORMApage001 (1)

Proiectul propus face referire la o serie cat mai lunga de evenimente in care domina improvizatia. Acest reflex a pornit din initiativa membrilor implicati in diverse proiecte muzicale de factură experimentală, cu scopul de a explora idei provocatoare față de muzică, sunet, concert, de a propune noi modele de comunicare pentru ei și spectatori, si de asemenea pentru a vedea cum se comunică și interacționează în cadrul explorării nișei aleatorului și libertății (aproape) totale.

Performance-urile doresc sa exprime un suflu unic la fiecare intalnire, cautarile facandu-se la nivel conceptual cat si sonor. Instrumentele si recuzita cauta sa fie cat mai variate in timbru, prin software versus hardware, de la organic la reziduuri, intreaga sinteza imbogatindu-si textura si prin alte surse audio disparate: loop-uri, frecvete radio, diferite obiecte manipulate si lovite unele de altele (foley), jucarii, drone si sine waveuri, tehnici extinse pe instrumente. Muzicologic, directiile alunca preponderent spre o notă contemporana, influentele muzicale si experientele de viata sunt coagulate intr-un demers activ amplu dar lizibil. Acum, cat este aletoriu, cat este subconstient, cat este imprumut?

Ca spectacol, performance-ul trebuie sa-i implice pe spectatori, sa-i scoata din zona de confort, un moment de echilibru intre ludic si intelectual, actul creativ stimuland intens de la introspectie, armonie, repetitie, consonanta, melancolie, la disonanta, cacofonie si zgomot. Incercarile noastre au ca scop crearea unui context in care artistii din sfera muzicii experimentale romanesti sa colaboreze, sa performeze si improvizeze, sa organizeze diverse spatii sau sa adapteze alte spatii deja existente – de aici plecand o alta notiune care din punctul nostru de vedere merita atentie – relatia dintre spatiu si actul creativ. Ideea din spatele proiectului este strans legata de utilizarea spatiului, care la randul sau trebuie sa fie neconventional si cat mai mai indepartat de ideea de music-venue.

Arhitectura interioara dezgolita si asimetrica a Spatiului Platforma nu are un nod acustic central, nu exista un loc ideal de observator (scaunul lui Georges Méliès), iar circumstanta aceasta poate da mana libera artistului pentru o coordonare scenica specifica si o mai fina calibrare pe plan psihoacustic, necesara captarii atentiei publicului. O mica paralela necesara aici, in realitate raportul dintre spatiu si propagarea undelor sonore este sublim si delicat, spre exemplu in momentele de respiro cotidian, cand coboram treptele metroului, este posibil sa fim inconstienti de semnatura ambientului. Putem apela la field recording pentru a capta pe banda atmosfera din biserici, hale, tunele, canalizari, pesteri. Aceasta ar fi o metoda de sensibilizare, deoarece putem decupa si ulterior digera ceva specific din intregul spectru.


Lecturi Suplimentare 4

Carti imprumutate si recomandate de Andra Rotaru, disponibile spre lectura la Platforma pana pe 23 iunie. Lista completa pe pagina Lecturi Suplimentare.


Lecturi Suplimentare 3 – carti recomandate de Jean Lorin Sterian

Pana pe 27 mai va asteapta la Platforma o selectie de carti recomandate de Jean Lorin Sterian. Lista completa a titlurilor – la pagina Lecturi Suplimentare.


Program workshop Arhivele poliției secrete. Abordări interdisciplinare – 11 mai 2012

program workshop

9.00 – 9.15 Cuvant introductiv: Dragos Petrescu (CNSAS), Ioana Macrea-Toma (Wissenschaftskolleg zu Berlin)

I.    Arhiva Securitatii si statutul sau in justitia de tranzitie
Moderator : Dragos Petrescu (CNSAS)

9.15 – 9.35 Laura Stancu (CNSAS) – Fragmentarium. Ce stim si ce nu stim despre arhiva Militiei
9.35 – 9.55 Raluca Vasilescu (CNSAS) – Deconspirarea Securitatii din perspectiva procedurilor desfasurate în fata instantelor de judecata
9.55 – 10.15 Germina Nagat (CNSAS) – Deconspirarea Securitatii: „solutii” birocratice si dileme etice
10.15 – 10. 35 Ladislau Csendes (CNSAS) – …In Remissionem Peccatorum. Biserica si Securitate
10.35    – 11.00 Discutii

11.00 – 11.15 Pauza de cafea

II.    Metodologii alternative pentru citirea si analiza dosarelor Securitatii
Moderator: Simina Badica (Central European University, MTR)

11.15 – 11.35 Dragos Petrescu (CNSAS) – Memorie culturală si reconstructie istorica. Trecutul recent reflectat in dosarele Securitatii
11.35 – 11.55 Corneliu Pintilescu (Universitatea „Babes-Bolyai”) – Istoria conceptuala (Begriffsgechichte) si arhivele serviciilor secrete comuniste. Cazul Securitatii Romanesti
11.55 – 12.15 Calin Dan (artist, Amsterdam si Bucuresti) – Natura moarta, sec. 20. Percepţia despre sine sub dictatura şi trauma corectiei istorice
12.15 – 12.35 Ioana Macrea-Toma (Wissenschaftskolleg zu Berlin) – Sisteme informationale in timpul Razboiului Rece: (a)simetrii si relatii informale
12.35 – 13.00 Discutii

13.00 – 14.30 Pauza de masa

III.    Resemantizarea arhivelor comunismului in registru vizual
Moderator: Ioana Macrea-Toma

14.30 – 14.50 Caterina Preda (Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti) – Sub supraveghere [artistica] / Under [Artistic] Surveillance
14.50 – 15.10 Roxana Bedrule (University of Copenhagen) – Urme iconice ale comunismului intre uitare si recuperare/ Iconic Traces of Communism between Obsolescence and Retrieval
15.10 – 15.40 Simona Dumitriu (Platforma), Iosif Kiraly (UNAB) si Bogdan Bordeianu (Platforma) – Arhiva sensibila. Experienta Second Life in comunism
15.40 – 16.00 Simina Badica (Central European University, MTR) – Obiecte comuniste in muzee postcomuniste/ Communist Objects in Post-Communist Museums
16.00- 16.30 Discutii

16.30 – 16.50 Pauza de cafea

16.50 – 17.30 Concluzii, propuneri


Gunoaie, resturi si ruine – o expozitie de Mircea Nicolae (impreuna cu Michele Bressan si Elena Ciobanu)

Vernisajul va avea loc in data de 5 Aprilie 2012, la orele 19.00, la spatiul Platforma din cadrul MNAC Anexa, in Calea Mosilor 62-68, etaj 1, Bucuresti. Expozitia va fi deschisa intre 5 – 27 Aprilie 2012.

Cu sprijinul: MNAC, Salonul de Proiecte

===

In spatiul urban al orasului Bucuresti, obiectele coboara sau urca pe scara care duce de la gunoi la ruina. Acesta este procesul de transformare prin care obiectele trec de la stadiul in care provoaca repulsie spre stadiul in care sunt patrimonializate, sau invers.

Daca o teorie a patrimoniului desconsidera gunoiul si apreciaza ruina, o practica a artei contemporane traieste cu greu fara gunoaie.

Pentru o teorie a patrimoniului, gunoaiele sunt antipodul lucrului care trebuie pastrat. In acest caz, progresia incepe de la gradul -1 cu gunoaiele, pentru a ajunge la gradul 0 al restului, ca sa sfarseasca cu acel grad +1 al ruinei.

Pentru o practica a artei contemporane, gunoaiele pot fi la fel de bine acel +1 al gandirii patrimoniale. Un domeniu ca acesta, formulat printre altele de notiunea de sculptura extinsa a lui Beuys, poate considera orice obiect, oricat de murdar si inutil, drept un catalizator pentru senzatii estetice sau pentru transferuri conceptuale. Domeniul artistic vede in progresia gunoaie / resturi / ruine mai degraba o dezvoltare in complexitate, fara a considera primul grad al transformarii ca fiind in afara zonei sale de actiune.

Astfel, progresia de la obiectul respingator la obiectul pretios se face usor diferentiat pe cele doua planuri.

Gestul de a aduce gunoaie / resturi / ruine intr-un spatiu de expozitie deschide si discutia despre transformarea obiectului cotidian in obiect de arta. In masura in care galeria sanctifica toate exponatele, chiar si gunoiul renunta la calitatea sa de obiect cotidian. Odata trecut pragul domeniului artistic, gradatia gunoaie / resturi / ruine se transforma intr-o discutie despre progresia de la obiectul gasit la obiectul produs special pentru expunere.

Am folosit metode de productie simple pentru gunoaie (selectie), un pic mai complexe pentru resturi (aranjarea in functie de culoare si forma, fotografia) si cat de complexe posibil pentru ruine (performance filmat, instalatia video).

In final, gunoaiele, resturile si ruinele trimit la doua directii ale aceluiasi proces de transformare a lumii. Prima este legata de valorizarea progresiva a obiectelor la nivel uman, prin filtrele gandirii patrimoniale sau ale practicii artistice. A doua directie este legata de procesul de descompunere cosmica, ale carei trepte descendente sunt de fapt ruinele, resturile si gunoaiele.


Call for Papers – workshop The SECRET POLICE ARCHIVES – Interdisciplinary Approaches

Workshop: The SECRET POLICE ARCHIVES – Interdisciplinary Approaches
Date of workshop: May 11, 2012
Date of Exhibition: May 4 – 19, 2012
Location: PLATFORMA space (part of National Museum of Contemporary Art Annex, Calea Moşilor 62-68, 1st floor, Bucharest)
Institutional Partners:
THE NATIONAL MUSEUM OF CONTEMPORARY ART (Bucharest)
THE NATIONAL COUNCIL FOR THE STUDY OF SECURITATE ARCHIVES (CNSAS)
THE NATIONAL UNIVERSITY OF ARTS BUCHAREST (UNAB)
Organizers:
Ioana Macrea-Toma, Research Associate at Central European University (Budapest), Fellow at Wissenschaftskolleg zu Berlin
Cristina Anisescu, project coordinator, the National Council for the Study of Securitate Archives (CNSAS)
Iosif Király, guest curator, Associate Professor, Photo Video Department, National University of Arts, Bucharest (UNAB)
PLATFORMA project (hosted by the National Museum of Contemporary Art – MNAC Annex), represented by 2 of the group members: Simona Dumitriu (Lecturer, UNAB) and Bogdan Bordeianu (PhD. Student, teaching assistant, UNAB)

Application format and deadline: Please email a 300 word abstract plus institutional affiliation and short bio to the following email address by April 6, 2012.
bucharestworkshop@yahoo.ro

Different debates have accompanied the transitional process of the opening and of the access to the sensitive archives belonging to the former Secret Police. Despite the different national historiographical contexts, discussions have been generally focused on the moral-political entanglements and hardships of the institutionalization of lustration, alongside polemics concerning the validity of the data contained within the file. Legal undertakings oriented towards verdicts concerning human rights trespassing have thus been carried within a divided discursive environment, either discarding facts from the files or relying upon them. The oppositional sidelines are, however, underpinned by an expected or negated truth-value conveyed by the documents, who still enjoy an inverted or ultimate authority for the reconstruction of a life (hi)story. Used for legal claims, moral-political screening or historical undertakings, the files retain a validity which, even if contested, incorporates an emotional feed-back loop, continuously bringing them under scrutiny.
The urge of bringing about a new reflexive perspective on the records of the former secret police hasn’t been articulated within a specific debate so far. By bringing together researchers and artists interested in the recent past we attempt not only to accommodate insights from different disciplines, but also to disrupt epistemic routines when dealing with the records of a repressive apparatus. Instead of a questioning of the facts, we encourage analyses of the texts as bureaucratic artifacts. Instead of approaching the files as inconsistent accounts ready to be filled in, we enhance a dialogue on their ready-made message embedded within complex technologies of surveillance. Instead of using the classificatory symbolic lenses of the police, amounting to constructing individual or group objectives, we are looking forward to displacing and rearranging data and evidence, thus crossing file boundaries through series of surveillance photos and interviews.

The workshop is open to phd students and scholars in the humanities and social sciences, researchers, legal experts and artists interested in history, archival theory and practice, material culture, media theory, Cold War, transitional justice. The discussions are intended as part and complement of a larger multi-media interrogation on the Secret Police files.

The event is thus composed of a workshop and an exhibition, the latter displaying materials from the secret police files set along individual cases and medial series. Recorded interviews with people who have seen their files will constitute the life-story counterpart to the operative patchwork of the secret police. The workshop and the exhibition are organized by a team of university affiliated or individual researchers, working within the “Platforma” project supported by the National Museum of Contemporary Art (Bucharest) and collaborating with the National Council for the Study of Securitate Archives (CNSAS) and National University of Arts Bucharest (UNAB).

The event will be held in Romanian and English.
Submissions of proposals for the workshop related (but not limited) to the following questions are warmly welcomed:
What is the specificity of an archive of a secret police in a communist country?
What differences could be found in communist countries of Eastern Europe?
What type of research has so far been inspired by these archival sources?
How did information-gathering systems worked within Communism and what is the role of technology and networking?
What is the role of the surveillance images and how can they be integrated in a visual epistemological system?
What kind of historical narrative can one build from the de-constructed, re-interpreted or re-enacted file?
The archive is an important topic for artistic practice and research. How can these practices and the historical perspective on sources be integrated within a meta-methodological approach to the archive, the file and the historical document?   

Prospective participants are advised to envisage their intervention within one of the three proposed panels:
I. The history of the archive and current institutional status within transitional justice practices
II. [Alternative] Methodologies at work: expertise in reading and interpreting files
III. Meta-discourses on archives (of Communism) and surveillance information systems


10 martie 2012, 18.00-21.30 – BYOB Bucharest@PLATFORMA

Vă invităm sâmbătă, 10 martie, între orele 18.00 şi 21.30 la ediţia din Bucureşti a seriei de expoziţii internaţionale Bring Your Own Beamer. Premisa organizării evenimentelor BYOB este de a reuni într-un context participativ comunitatea locală de artişti care activeză (şi) în zona de video art.

BYOB Bucharest îşi propune să creeze un spaţiu liber al artei video, al instalaţiilor şi performance-urilor care au ca suport vizual proiecţiile dar şi mixajele mecanico-optico-digitale Hi & Low-tech. Structura deschisă a evenimentului permite noi forme de interacţiune şi contaminare vizuală, oferind posibilitatea artiştilor şi tuturor celor prezenţi de a acţiona în timp real într-un performance colectiv bazat pe asocieri, suprapuneri şi intervenţii.

Cei peste douăzeci de artişti participanţi explorează limitele şi deschiderile mediului proiectiv, convergenţa dintre analog şi digital, fuziunile şi lichefierile informaţionale post-2.0 prin intervenţii in situ, live-streaming, tracking, asamblaje DIY şi performance-uri AV.

*pentru mai multe informaţii despre circuitul de evenimente BYOB: www.byobworldwide.com

Artişti: Ştefan Bandalac & Alexandru Miclos, Vali Chincişan, Andreea Cioran, Ciprian Ciuclea, Larisa Crunţeanu, Cote, Daniel Djamo,  Alice Gancevici,  Cinty Ionescu, Ştefan Morozan, Bogdan Marcu, Ana Sechereş & Iulia Mocanu, Sorin Moisescu, Ioana Muszinkiewicz, Mario Oprean, Delia Oniga, Alexandru Patatics, Paul Popescu, Detalia Seemore, Bogdan Susma, Patricia Teodorescu, Silviu Vişan

Concept: Rafaël Rozendaal

Organizatori: Silvia Saitoc & Matei Sâmihăian
Co-organizatori: Fundaţia FORMAT şi Platforma
Parteneri: MNAC Anexa, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (UNAB)

RSVP ~~> http://www.facebook.com/events/381750918502775/

 


Lecturi Suplimentare 2 – pana in 4 martie la Platforma

In cadrul Lecturi Suplimentare 2 avem bucuria de a va pune la dispozitie o extraordinara serie de albume, carti de artist si volume de teoria artei imprumutate si recomandate de Matei Caltia (Galeria Posibila):

Volumele sunt deja disponibile pentru lectura la Platforma pana in 4 martie 2012. Veniti sa rasfoiti, veniti sa cititi!

Matei Caltia isi insoteste cartile cu eseul lui Walter Bejamin Unpacking my Library.

Lista completa a titlurilor poate fi consultata aici.


CALL for VINAROM – 18 ianuarie 2012

In urma Experimentului Hibernal au ramas un numar semnificativ de pereti plini cu desene, grafuri, taguri, semne si simboluri.
Fiind stiut de la inceput ca traiul lor va fi scurt, au fost executate, fotografiate, documentate, iar acum ne pregatim de zugravirea cu alb deasupra lor.

__________________ZENIFICARE [+- ]

In vederea acestei zugraviri, repictari, re-zenificari si re-whitecubizari a Platformei, initiem prezentul Call for Vinarom.
Poate ati realizat in casele voastre curatenia de iarna, o renovare, o zugravire de tavan in urma inundatiei. Poate v-au mai ramas o mana de vinarom alb si un trafalet inca utilizabil.
Va asteptam miercuri, 18 ianuarie 2012, ora 11.00, la Platforma (in cadrul MNAC Anexa, Calea Mosilor 62-68, etaj 1) pentru a participa la finalul Experimentului.
Conditii de participare: sa veniti cu: trafalet, pensule, spaclu, vinarom alb in orice cantitate.

__________________official CALL for VINAROM Soundtrack : nature sounds / relaxation tapes / rainforest sounds / buddhist chants / sounds of dolphins_

Actiunea de zugravire in 2 straturi a peretilor acoperiti cu desene va fi filmata, fotografiata si toti participantii vor primi o copie a materialului de documentare.

_password: rewhitecubification _______

Daca sunteti interesati sa participati si considerati ca 2-3 ore de zugraveala ar putea fi relaxante, intrati pe facebook si dati Join!


Finisaj Experiment Hibernal cu Live Act NAVA SPATIALA

Sambata 7 ianuarie 2012 la ora 20.00 va asteptam la finisajul proiectului Experiment Hibernal – cu un Live Act / Lansare NAVA SPATIALA (Miron Ghiu si Claudiu Chihaescu).

http://asiluum.com/site/2012/01/03/asiluum-case-studies-ep-3-nava-spatiala/

http://freshgoodminimal.ro/?p=4739


Despre PLATFORMA

Interdisciplinarity is always a site where expressions of resistance are latent…Specialists are often too protective of their own prerogatives, do not actually work with other colleagues, and therefore do not teach their students to construct a diagonal axis in their methodology.

Julia Kristeva, interviu, in The Anxiety of Interdisciplinarity, 1997

PLATFORMA isi propune sa puna accent pe: interdisciplinaritate, strategii si metode de colaborare intre domenii, practici colaborative, activism social, antropologie vizuala, relatia artei cu stiintele exacte  – toate aduse in contextul artelor vizuale, ca domeniu supra-ordonator. Programul va combina expozitii (multimedia, fotografie, film si video, instalatii, desen), conferinte (cu target interdisciplinar, venind din arta, stiinte sociale, studii culturale, arhitectura, stiinte exacte), proiectii de film, perioade experimentale de lucru in spatiul expozitional, spatiu pentru lecturi suplimentare si workshopuri.

In fiecare an, programul va avea o anumita dominanta: astfel, pentru 2011-12, preocuparea din expozitiile PLATFORMEI va fi directionata spre memorie, pierderea acesteia, arhiva si fictiune, in contextul artei romanesti a ultimelor 4 sau 5 decenii si a societatii romanesti actuale.

Gazduit de MNAC-Anexa, PLATFORMA este un proiect coordonat de artisti, care ar trebui sa ia tot ce i se potrivește si ce este mai bun din cele doua lumi – a muzeului de arta contemporana si a artist-run galleries,  avand ca model (din punct de vedere conceptual, ca deschidere, ca formula sau ca program expozitional) spatii precum NGBK – Neue Gesellschaft fur bildende Kunst din Berlin, foarte cunoscutul PS1 al MOMA New York, Kunsthalle Wien, Art in General New York sau MACBA.

Intentia principala a unui astfel de spatiu este sa se foloseasca de aspectul experimental si informal al locului pentru a propune artisti tineri, colaborari interdisciplinare, pentru a extinde, pe termen lung, cercul de public artistic (in care artistii sunt priviti/ascultati de alti artisti) si sa contribuie la formarea vitala a unui public pentru arta contemporana – prin serii de workshopuri si conferinte interdisciplinare, in care sa implicam studenti si profesionisti din domenii diferite ale stiintelor exacte, stiintelor sociale si culturii.