Columbian Art Show Reel, o selecție de Carol Sabbadini

526999_459262097505788_1004216097_n

Carol Sabbadini, currently in residence at Bucharest Artists in Residence, is hosting a one evening event together with Platforma Space. She will present selected works of young Columbian artists, including animation, video art and performance. Initially presented in Columbia under the name of Visiología sin Patología, the 13 videos show reel questions the dynamics of shared sensitivity proper to video as a medium of constant negotiation between one’s individual present and collective present.

The event will take place on Thursday, August 8, at 7 pm, at Platforma, Calea Mosilor 62-68

Carol Sabbadini (Colombia, 1985) is a young artist working on the many intersections of communication, cultural translation, language, and chronotopical issues. Her work involves a constant process of experimentation and investigation of social and political mechanisms, in which the main focus is to consider situations of strong ambivalence and estrangement. In these situations the social, the cultural and the linguistic are the main topics of discussion. Working mostly with video, performance, drawing and text, Carol portraits situations, in which new levels and spaces of communication, comprehension and individuation are generated: living processes, in which the main actions are no longer important, but in which language becomes the focus point in the mechanisms of activating a performative action of commitment and involvement.

For more information please see:

Bucharest Artists in Residency: http://www.bucharestair.com/

Advertisements

Roaming. On file – 28.06.2013

roaming @ platforma, mnac

Sigurður Atli Sigurðsson, Ermanno Cristini, Alessandro Di Pietro, Irena Lagator, Giancarlo Norese, Andrea Palasti, Alice Pedroletti, Luca Scarabelli, The Bureau of Melodramatic Research (Alina Popa, Irina Gheorghe), Paolo Tognozzi

Photographs: Alice Pedroletti
Web: Simply.it
Curated by Alessandro Castiglioni, Ermanno Cristini

The intake of the archive in the arts is a significant trend of contemporary artistic research. Forms, procedures, methods that traditionally belong to the bureaucracy are filled with expressive values assuming meanings that transcend their instrumental character.

The bureaucracy is a hierarchical form of the state that needs to practice first and foremost the construction of an archive.
According to Derrida (Mal d’archive, une impression freudienne, Paris, 1995), the etymology of the word comes from Archè, “command”: the archive is a “clearance” which presupposes a “guardian” means the authority which holds hermeneutic power, and the bureaucracy is the exercise of that power.
The archive therefore is never neutral but constitutes a containing the shape of which determines the quality of the content. From this point of view the archive is a language to all effects.

ROAMING wants to deal with the archive, focusing the attention its effects on identity.
The first effect of burocracy is the control of identity.The archive underlying this control is a finite collection and indexing. The archive of the bureaucracy is a tool for flattening identity because in his role of linguistic system it names the being as a closed form.
Viceversa the archive, ideally, is a form being opened, as required by Umberto Eco (The vertigo of the list, Milan, 2012), the form of the list a place that “almost physically suggests the infinite.”
The bureaucracy making use of the archive at its foundation in fact denies its nature.

The meeting in Bucharest is built around this assumption, analyzing it under three different view points: the experiences of denunciation of the bureaucracy as a practice of control, those where the archive becomes an instrument of identity reconstruction and those that reflect on the web and the archive as liquid form.

—————————————————–

L’assunzione dell’archivio in ambito artistico costituisce una tendenza significativa della ricerca artistica contemporanea. Forme, procedure, modalità che per tradizione appartengono alla burocrazia vengono riempite di valenze espressive assumendo significati che trascendono il loro carattere strumentale.

La burocrazia è una forma gerarchica dello stato che per esercitarsi necessita anzitutto della costruzione di un archivio.
Secondo Derrida (Mal d’archive, une impression freudienne, Paris, 1995) l’etimo della parola deriva da Archè, “comando”: l’archivio è una “domiciliazione” che presuppone un “guardiano”, l’autorità che detiene il potere ermeneutico; e la burocrazia è l’esercizio di tale potere.
L’archivio dunque non è mai neutro ma costituisce un contenente la cui forma determina la qualità del contenuto. Da questo punto di vista l’archivio è un linguaggio a tutti gli effetti.

ROAMING vuole affrontare in tale ottica il tema dell’archivio, ponendo al centro la questione della ricaduta sull’identità.
Effetto primo della burocazia è il controllo dell’identità. L’archivio che soggiace a tale controllo è una raccolta e un’indicizzazione finita. L’archivio della burocrazia è uno strumento di appiattimento identitario perché nel suo ruolo di sistema linguistico nomina l’essere come forma chiusa.
Viceversa l’archivio, idealmente, costituisce una forma aperta essendo, come vuole Umberto Eco (La vertigine della lista, Milano 2012), la forma della lista un luogo che “suggerisce quasi fisicamente l’infinito”.
La burocrazia avvalendosi dell’archivio a suo fondamento in realtà ne nega la natura.

L’appuntamento di Bucharest si sviluppa intorno a questa ipotesi scandagliandola secondo tre punti di esservazione: le esperienze di denuncia della burocrazia come pratica di controllo, quelle dove l’archivio diventa strumento di ricostruzione identitaria e quelle che riflettono sul web e l’archivio come forma liquida.


În timp ce dispare gloria lumii, 6-26.06.13

in timp ce dispare gloria lumii afis

Mihai Barabancea, Alexandra Cioca, Raluca Croitoru, Ileana Faur, Vlad Gayraud, Daniel Ghercă, Mihai Gui, Cosmina Ivanov, Kiki Mihuță

vernisaj 6 iunie ora 18.00

Ce se întâmplă în timp ce dispare gloria lumii? În timp ce amintirile se diminuează, suferințele sunt aproape încheiate, gesturile își pierd însemnătatea? Imaginează-ți acest timp ca și când l-ai petrece desenând din reflex pe colțul unei foi de hârtie atunci când asculți un curs universitar sau un monolog la telefon.

————————-

Trăiesc într-un paradox care mă acaparează. Intervenţiile în spaţiul public reprezintă modalitatea mea proprie de a submina și apropria o lume pe care o neg și pe care, în același timp, o accept zilnic./ Imi documentez insomnia ca un gest de conștientizare a propriei persoane încercând să-mi aprofundez relația cu mine./ Ansamblul obiect + index reprezintă încercarea de a înțelege și justifica de ce fotografia ca mediu de exprimare a fost prezentă pe parcursul ultimilor 9 ani în viața mea, iar indexul subiectelor cadrelor devine un memento care reafirmă atât existenta lor pe film la un moment dat, cât și lipsa oricărei nevoi pentru aceasta./ Oamenii suprinsi reflectă mediul în care trăiesc, definind vizual o pătură socială ignorată și exclusă din documentele, arhivele  și prezentările oficiale ce construiesc imaginea României.  Istoria se va ocupa de scrierea evenimentelor, ceea ce nu va rămâne este imaginea celor ce au fost implicați sau afectați de evenimentele timpului./ Gloria dispare atunci când se infiltrează invadator ochiul curios al celui care accesează o secvență pe care nu și-o poate imagina ca fiind posibilă și pe care nu o găsește fiabilă.  Care este prețul cunoașterii?/ Desenul în joacă, automat și negândit conștient e găsirea unui echilibru. Mă ține din a mă pierde într-un vis cu ochii deschiși și-n același timp mă face altfel-de-atentă la ce-i în jurul meu./ Caut de o vreme gustul unei rețete uitate…Actul de a mânca ne leagă și ne diferențiază de celelalte animale. Ne definește. Însă lanțul trofic industrial se bazează pe uitare, pe nerecunoaștere și  ascunde în totalitate aceste relații și legături./ Încerc să mă poziționez în fața unui eveniment traumatic, o încercare de a  stăpâni memoria și de a controla amintirea./ Este momentul fragil de care depinde viitorul omenirii. 26.XI.1983, Oko raportează un atac lansat de SUA în direcția URSS. Este momentul în care Sergentul Petrov decide că acest raport este unul eronat.

——————–
(Teza expoziției se recompune din fragmente din textele tuturor celor prezenți. La fel ca o rolă de hârtie pentru case de marcat,sau ca o bandă de tuș pentru mașina de scris, poate fi rulată și derulată mereu, din orice punct ai începe.)

———————————————————

Statement-uri artiști:

 

1. Raluca Croitoru

Trăiesc într-un paradox care mă acaparează.  

Spaţiul public este definit ca un loc accesibil tuturor oamenilor, deţinut prin activităţi şi nu prin proprietate. Poate fi privit ca un spaţiu creat cu destinaţie voit publică, ca un spaţiu rezidual sau abandonat. Oricare ar fi perspectiva din care abordăm lucrurile, locuitorul unui oraş este ultimul factor decizional în planificarea urbană a oraşului în care locuieşte. Deciziile se iau la un alt nivel, inaccesibil nouă, iar puterea decizională este conferită investitorului privat.

Intervenţiile în spaţiul public reprezintă modalitatea mea proprie de a submina și apropria o lume pe care o neg și pe care, în același timp, o accept zilnic. E maniera mea personală de  însuşire a spațiului public, de luare temporară în posesie a oraşului în care locuiesc şi de relaţionare cu oameni pe care nu voi ajunge probabil niciodata să îi cunosc, dar cu care împart aceleaşi drumuri, refugii, locuri de aşteptare şi întîlnire.


2. Cosmina Ivanov

Pelikula Exotică

Desenul în joacă, automat și negândit conștient e găsirea unui echilibru. Mă ține din a mă pierde într-un vis cu ochii deschiși și-n același timp mă face altfel-de-atentă la ce e în jurul meu. E între a gândi prea mult și a gândi prea puțin.

Așa-i, mâzgăliturile mi-au dat soi de pace.

E emotivă hârtia asta sensibilă la căldură și ce bine c-ascultă muzică de toate felurile.

Un desen este o linie care a ieșit la plimbare. Paul Klee, să facem niște pași.

5) Etapele demersului artistic
cheltuieli estimate zero-zero

codiță mănâncă pufuleți

statement în statement

nişte role desenate

albe sunt în perete

iată! șșșș, acum invit oamenii

Învârte de manivelă şi vei vedea ce:

a) timp

b) viitor

3. Alexandra Cioca

Insomnia

Suferind de insomnie, de mai bine de jumătate de an, am trecut prin mai multe etape ale acesteia. Abordez acum această temă ca pe un act de conștientizare a propriei persoane, caut să mă cunosc mai bine.

Când nu puteam să dorm, noaptea, mergeam pe străzi și fotografiam. Imagini întâmplătoare, care nu urmăreau ceva anume, dar care acum, în instalație, încearcă să redea starea în care te afli după ce ai ajuns să ții prea mult timp ochii deschiși.


4. Kiki Mihuță

Mâncare de nostalgie

În fiecare zi, hrănindu-ne, transformăm natura în cultură, metamorfozând trupul lumii în trupul și mințile noastre. Actul de mânca formează, de asemenea, o legătură între noi și alte zeci de specii de animale și plante.

Din punct de vedere istoric, oamenii au mâncat din multe alte motive decât simpla nevoie fiziologică. Mâncarea înseamnă și plăcere, comuniune, familie, spiritualitate, înseamnă legătura noastră cu universul natural, tabuuri, ritualuri, rețete, regimuri, tradiții și exprimarea propriei identităti.

Mâine ne vom hrăni cu amintiri, pentru a încerca să contracarăm lipsa de memorie a lanțului trofic industrial, în efortul de a prinde din urmă gustul din gutuiul bunicii, felia de marmeladă de demult, borcanul cu dulceață mâncată pe ascuns. Mâine începem să ne construim propriile mecanisme de re-capturare a amintirilor, după rețete de nostalgie.

5. Ileana Faur

 Discuții matematice

Încerc să mă poziționez în fața unui eveniment traumatic, o tentativă de a  stăpâni memoria și de a controla amintirea, pentru a ajunge în punctul din care încep să dețin o formă de cunoaștere antropologică și de control asupra elementelor în care experiența de atunci a ajuns să se descompună. Instalația stă pentru perioada între când s-a produs trauma și momentul de față.

6. Vlad Gayraud

Peisaj cu om

Proiectul urmărește realizarea unei documentări poetice sub forma unei serii de fotografii a oamenilor și locurilor care, prin asociere, devin reprezentanți ai trecutului transpus în prezentul banal.

Pe de-o parte, proiectul este o documentare poetică a prezentului ca martor al trecutului și al consecințelor acestuia asupra contextului social și urban. Oamenii suprinsi reflectă mediul în care trăiesc, definind vizual o pătură socială ignorată și exclusă din documentele, arhivele  și prezentările oficiale ce construiesc imaginea României.  În context politic actual, se vehiculează conceptul de imagine a țării. Astfel, proiectul poate fi perceput drept contribuția artistului la crearea unei imagini mai ample a României.

Pe de altă parte, este o încercare de înțelegere și raportare a personajelor în firul narativ al istoriei, al relației trecut – prezent – viitor. Ei vin cu un bagaj cultural dintr-o perioadă încheiată, transpun acest bagaj în prezent și îl transformă în funcție de necesități, nevoi și dorințe. R. Steiner susținea într-una din conferințele sale transcrise că, pentru a identifica și schimba o situație sau un comportament prezent, e necesară întoarcerea/raportarea în/la trecut și înțelegerea cauzei generatoare.

Istoria se va ocupa de scrierea evenimentelor, ceea ce nu va rămâne este imaginea celor ce au fost implicați sau afectați de evenimentele timpului.

7. Mihai Barabancea

Overriding Sequence

durata video: 6 minute

Lucrarea video conține o coloană sonoră de pian & ciripit, asociată  cu peisaje din natură, copaci cu forme bizare, dealuri, finalul fiind unul brutal în care toate acestea converg spre o exploatare exterioară de piatră,  în care natura e înlocuită cu ariditatea și distrugerea.

Instalația funcționează ca un promo ce include informațiile conținute de albumul foto Overriding Sequence  dar regăsite în natură – patternurile find similare, asemănările izbitoare, filmul extrapolează realitățile cotidiene din fotografii. Copacii care au forme bizare și structuri inedite au farmec, dar la final asta nu mai contează deoarece gloria dispare atunci când se infiltrează invadator ochiul curios al celui care accesează o secvență pe care nu și-o poate imagina ca fiind posibilă și pe care nu o găsește fiabilă.  Care este prețul cunoașterii?

8. Daniel Ghercă

In articulo mortis este momentul în care un laic decide să facă parte din ordinul Trapist.

Este momentul în care un om suferă prima criză de epilepsie. Este hazard și speculație.

Este momentul decisiv pentru viitorul unei imagini reale. Imaginea poate înceta sau poate continua sub forma unei fotografii.

Este vorba atât despre schizofrenie cât și despre forma incipientă a mizantropiei.

Este momentul vital al unei dimineți în care întreaga suferință umană i se arata celui care în secunda următoare avea să fie în fața plutonului de execuție, Fiodor Mihailovici Dostoievski.

Este momentul de revelație spirituală pe care un ascet îl trăiește. Este momentul din timpul unui vis în care te arunci în gol.

Este momentul unei nopți în care un diletant precum căpitanul Rouget reușește să compună marșul Armatei Rinului.

Este momentul fragil de care depinde viitorul omenirii. 26.XI.1983 Oko raportează un atac lansat de SUA în direcția URSS. Este momentul în care Sergentul Petrov decide că acest raport este unul eronat.

Este vorba atât despre tulburare cât și despre claustrofobie. Stare amorfă.

Este momentul creației, al eșecului primordial și al maledicției Providenței.


9. Mihai Gui

 rebut/tot

Fără un scop anume, o finalitate alta decât începutul unui nou film sau al următorului cadru, fotografia și-a perpetuat existența individual de propria mea voință, sau chiar pe poziție de superioritate forțând recursul la ea doar pentru a se autocrea într-un ciclu fără sfârșit. Ansamblul obiect + index reprezintă încercarea de a înțelege și justifica de ce acest mediu de exprimare a fost prezent pe parcursul ultimilor 9 ani în viața mea.

Lipirea negativelor într-un bloc este răspunsul la golul lăsat de lipsa unui motiv pentru crearea „body of work”-ului. De fapt atribui tuturor filmelor din 2004 până în prezent un scop fals, inexistent pe parcursul realizării lor – acela de a deveni materie primă pentru un obiect. Indexul subiectelor cadrelor cuantifică conținutul fotografiilor pentru a urmări mai bine modul și ritmul în care am fost nevoit să le înregistrez prezența lor în jurul meu; devine un memento care reafirmă atât existența lor pe film la un moment dat, cât și lipsa oricărei nevoi pentru aceasta.


International sex workers day – proiecție și cerc de lecturi feministe mixt, 1.06.13

306950_10200608907759222_736634079_n

– intalnire deschisa tuturor! –
1 iunie, ora 16:00

Pe 2 iunie 1975, un grup de prostituate a ocupat biserica Saint Nizier din Lyon, protestand impotriva abuzurilor la care erau supuse de politie si autoritati. De atunci, 2 iunie marcheaza Ziua Internationala a Lucratoarelor si Lucratorilor Sexuali, si a miscarii pentru drepturile lor.

Cercul de Lecturi feministe, in parteneriat cu Carusel / https://www.facebook.com/Carusel?fref=ts / va invita la o intalnire mixta, deschisa publicului, la Platforma, sambata 1 iunie, de la ora 16. Vom viziona Whore’s Glory, un film despre viata unor femei care practica sexul cormercial in Thailanda, Bangladesh si Mexic si un scurt clip reprenzentativ pentru miscarea pentru drepturile lucratoarelor si lucratorilor sexuali. Pornind si de la textul “How To Be An Ally to Sex Workers” (http://redlightchicago.wordpress.com/2009/02/03/how-to-be-an-ally-to-sex-workers/), redactat de lucratoare si lucratori de la Sex Workers Outreach Project din State, vom discuta despre lupta lor pentru drepturi si feminism, felul in care ne putem alia, ce putem si (ce ar trebui sa nu) facem. Pregatim de asemenea textul “How To Be A Feminist Ally to Sex Workers” de pe blogul The Life and Works of Olive Seraphim. http://oliveseraphim.wordpress.com/articles/how-to-be-a-feminist-ally-to-sex-workers/.


Mecanisme pentru declanșarea atenției – Artist talk cu Ciprian Ciuclea, 23.05.13

detaliu expozitie Ciprian Ciuclea foto Marian Dumitru

Joi, 23 mai 2013, ora 18.30, are loc la Platforma o discuție cu artistul Ciprian Ciuclea, în cadrul expoziției sale Eroziune/după teoria derivei continentelor.

Proiectul Eroziune a pornit de la dorința de a echivala artistic o sumă de teorii științifice aflate la intersecția între geologie, fizică și meteorologie. Instrumentele și exercițiile științei sunt atrăgătoare pentru cercetarea artistică, iar căile prin care aceste echivalări și intersecții se pot concretiza merg de la pseudoexperiment la abordări pedagogice, de la estetizarea ecuației ca semn grafic la poezia rece și sociologia științei. În cadrul larg de practici și posibilități, miza instalațiilor lui Ciprian Ciuclea este de a supune teoria formării continentelor (și transformării perpetue a reliefului) unei interpretări senzoriale în care atenția se concentrează iar condițiile spațiale specifice determină dinamica expoziției.
Întâlnirea de joi va include o prezentare a proiectelor artistului și a preocupărilor sale pentru știință și abordări tehnologice, în contextul unui dialog despre artă și știință.

Acest dialog inaugurează o serie de întâlniri la spațiul Platforma, în cadrul cărora vom invita artiști, inventatori, cercetători din domenii diverse ale științei și tehnicii.

În vederea discuției de joi, recomandăm celor care înca nu au ajuns sa viziteze expoziția să o facă înainte, în timpul programului de vizitare obișnuit al Platformei (miercuri-duminică, 10.00-18.00).

—————

Ciprian Ciuclea (n. 1976, Timișoara) și-a început activitatea artistică având un interes pentru dimensiunile experimentale ale graficii și gravurii contemporane extinse tot mai mult, în actualitate către instalații site specific. Interesul pentru relația dintre artă și tehnologie, artă și știință este integrat unei viziuni care îmbracă mai multe tipuri mediale (obiect, video, sunet, print, desen) gândite complementar. Artistul a expus în numeroase proiecte internaționale și a avut solo show-uri din care menționăm Saitama Art Museum, Japonia (2006), Cuenca, Spania, în cadrul festivalului Ingrafica (2008), Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Național Brukenthal, Sibiu (2009), D. Manuel Palace, Evora, Portugalia (2011). Ciprian Ciuclea trăiește și lucrează în București.


Solidarizare și muncă în domeniul artei – 13.05.2013

944524_10151562313174286_998446672_n

Mihai Lukacs (Bezna), Mihaela Michailov (Gazeta de Artă Politică), Veda Popovici (Bezna), David Schwartz (Gazeta de Artă Politică) vă invită la o primă întâlnire din seria unor sesiuni de dialog pe tema:

SOLIDARIZARE ŞI MUNCĂ ÎN DOMENIUL ARTEI

Prima întâlnire va fi dedicată constituirii unui grup de lucru care va elabora teme de discuție pentru următoarele dezbateri, chestionând aspecte legate de:
– Rolul și prestigiul social și economic al sindicatelor existente, în domenii artistice diferite (teatru, artă vizuală, film, muzică) şi repoziționarea socio-politică a muncii artistului în contextul coalizării unor entități deja existente (sindicate, asociații etc.)
– Muncă şi ne-muncă: chestionarea legitimităţii ideii de muncă şi recâştigarea activităţii înafara logicii productivităţii capitaliste
– Precariatul artistic contemporan: muncă neplătită, voluntariat, internship, asigurări sociale, comisioane de artist, artiști şi muncitori invizibili.
– Posibilitatea creării unor structuri alternative de solidarizare pe plan local, care să oblige instituțiile să respecte un cod de protecție a muncii lucrătorilor în artă
– Construirea unor forme de solidarizare care să-i reprezinte pe lucrătorii în artă și care să militeze pentru drepturile lor pe o piață economică fluctuantă, internaţională, captivă legilor productivității agresive și monopolului violent al structurilor de putere.—sau— determinată de circulaţia globală a capitalului şi de structuri de putere supranaţionale
– Analiza unor contexte de solidarizare artistică internaţionale și explorarea modelelor propuse de acestea (http://art-leaks.org ,, http://precariousworkersbrigade.tumblr.com/, http://www.habenundbrauchen.de/en/, http://www.wageforwork.com/, http://may-congress.ru/, http://artsandlabor.org/, http://interndinner.wordpress.com/about/, http://ragpickers.tumblr.com/, http://www.wageforwork.com/, http://www.ukk.dk/)

Sunt invitați practicieni și teoreticieni din domeniile teatrului, artelor vizuale, filmului, muzicii și industriilor creative.

———————————————————-

First debate on solidarity and work in the fields of art – a call for all artworkers to unity and solidarity in order to fight for the protection of their rights and wages on a market of aggressive productivity and culture monopoles.


Ciprian Ciuclea – Eroziune (după teoria derivei continentelor), 25.04-26.05

afis eroziune

Teoria derivei continentelor a fost propusă în 1912 de meteorologul german Alfred Wegener, care, pornind de la observații anterioare (datând încă de la Abraham Ortelius, Alexander von Humboldt și alții), afirma că, acum circa 250-200 milioane de ani, Pământul consta dintr-un singur continent care s-a divizat ulterior dând naștere continentelor pe care le cunoaștem astăzi. Abia studiile asupra plăcilor tectonice, efectuate în anii 60, au putut confirma, explica și nuanța teoria lui Wegener.

Eroziunea modelează formal mișcarea structurală a plăcilor tectonice. Ambele procese sunt caracterizate prin contrastul dintre mișcarea perpetuă imperceptibilă (substracții și adiții, îndepărtări și apropieri măsurate în milioane de ani) și acțiunea fulgerătoare, adesea imprevizibilă (prăbușiri, cutremure care pot duce la transformări geologice importante). Dinamica macro a pământului integrează și afectează corpul uman, cum ar putea însă experiența și capacitățile noastre senzoriale să integreze și să redea acest imperceptibil?

Ciprian Ciuclea propune în spațiul Platformei un traseu de înțelegere senzorială pentru atenție mărită, cu instalații pentru captarea și redarea inobservabilului. Studiu kinematic,  antrenare a percepției minimale, expoziția se construiește din perspectiva cercetătorului care face legătura între trăire și formulare. Prin intervenții discrete dedicate reatenționării simțurilor, corpul este păstrat conștient de forțele de acumulare și atenuare care, la nivel planetar, îi perpetuează sau disturbă existența.

Să ne imaginăm un montaj de imagini puternice – mișcări sociale, războaie, dezastre naturale – care împreună alcătuiesc acele mici filme promoționale pe care mai devreme sau mai târziu le întâlnim pe aproape oricare post de televiziune. Sunt mereu în desfășurare rapidă, drame sau acțiuni obișnuite consumate în time lapse, sunt menite să producă un sentiment de urgență sau panică. Corpurile noastre, participând sau reacționând la time lapse-ul cotidian, sunt deja science fiction, proiectate cu viteză în viitor. Pentru ca aceste corpuri să aibă experiența transformărilor imperceptibile, Ciprian caută să construiască patternuri de integrare, imersare și observare la nivel celular, în care mișcarea prin și plasarea geografică oriunde în spațiul expoziției sunt în același timp capacitări senzoriale și interacțiuni conceptuale.

———————————————————-

Erosion (after continental drift theory)

 Ciprian Ciuclea

 Platforma space, 25 April-26 May 2013

(Opening 25 April 7 pm)

The continental drift theory was advanced by the German meteorologist Alfred Wegener in 1912. Based on previous observations (from Abraham Ortelius, Alexander von Humboldt and others) he stated that around 250-200 million years ago Earth was one continent that became divided at some later point, giving birth to the continents familiar to us today. It was only in the 1960s that research on tectonic plates managed to confirm, explain and nuance Wegener’s theory.

Erosion brings formal shaping to the structural movement of tectonic plates. Both processes are characterized by the contrast between imperceptible perpetual motion (subtractions and additions, stretches and close vicinities measured in millions of years) and striking, often unpredictable action (collapses, earthquakes able to cause significant geological transformations). Earth’s macro dynamic integrates and affects the human body, but how could our experience and sensorial capacities integrate and perform the imperceptible?

Ciprian Ciuclea brings to Platforma’s space a route of sensorial understanding for heightened attention, with installations for catching and delivering the unnoticeable. In equal parts kinematic study and training ground for minimal perception, the exhibition is built from the perspective of the researcher as missing link between living and formulating. Through discrete interventions dedicated to re-alerting the senses, bodies become aware of the accumulation and attenuation forces which perpetuate or disturb their existence on a planetary level.

Let us imagine a montage of strong images – social movements, wars, and natural disasters – pasted together into those little promotional videos that are featured on almost all TV channels. They are always fast paced, dramas or regular actions consumed in time lapse, designed to produce feelings of urgency or panic. Our bodies, participating or reacting to the daily time lapse, already are science fiction, speedily projected towards the future. In order for these bodies to experience the imperceptibility of transformation, Ciprian tries to build patters of integration, absorption and observation at cellular level. The walkthrough and the geography of the actual space of the exhibition are in the same time sensorial exercises and conceptual interactions.

———————————————————–

(photos by Marian Dumitru)


Prezentare Inland Studios – 20.03.2013

562781_356181971165930_532883619_n

Miercuri ora 6 pm va invitam la Platforma pentru o prezentare si o discutie cu Keira Greene & Natasha Cox despre proiectele lor curatoriale si artistice dezvoltate in cadrul Inland Studios Londra. Acesta este un spatiu coordonat de artisti, initiat in 2011 de Keira si Natasha impreuna cu alti patru artisti. Inland Studios produce expozitii si dezbateri pornind de la cercetarile celor sase membri fondatori. Proiectele de pana acum au pus accent pe politici ale expunerii si formate de instalare experimentale. Keira si Natasha vor vorbi despre aceste proiecte, despre cum se naste si functioneaza un artist-run space in Londra in mijlocul atator propuneri culturale, precum si despre proiectele lor curatoriale actuale. Speram sa ocazionam si o discutie despre rolul si impactul spatiilor independente de proiecte.

———————————————————-
Keira Greene & Natasha Cox will be in conversation discussing their ongoing collaborative research that deals with the relationship between still and moving image. These concerns have developed as a result of their curatorial roles at Inland studios London. This is an artist-run-space which they set-up with four other artists in 2011, Inland studios is a project space facilitating exhibitions and discussions that springboard from the six artists research. Past exhibitions have placed a particular emphasis upon the politics of display and experimental formats of installation.

————-

http://www.inlandstudios.co.uk/

 ————–

Keira Greene este artist in residence la Bucharest AIR (http://www.bucharestair.com/news.php

)


Cum răspundem hate-speech-ului online? – 23-24.03.13

afis-hatespeech-final web


spsh&sage, 21.02 – 17.03.2013

vizual expo

Mihai Barabancea, Radu Mureșan cu Vlad Gayraud, Dani Ghercă, rok, Horațiu Șovăială

Copii, bătrâni, oameni tineri sau pe la mijlocul vieții apar în fotografiile lui Sage – unii în sărăcie extremă, toți fragili, expuși, pe fundalul imaginilor cu grafuri, mesaje și scrijelituri urbane ale lui Spsh. Cu ce îi ajută să fie aici, în galerie, ce le-a adus bun gestul fotografierii, actul la care au fost supuși, la care nu s-au opus, spre care au fost convinși sau jocul în care au intrat până ce a început să le placă? Poate îi ajută la ceva: să manifeste furie, să întoarcă gestul fotografiatului înapoi înspre ceilalți, producătorii de relații sociale viabile, plusvaloare și idei.

Cum funcționează fotografiile din expoziție, în ce diagramă etică? Spsh și Sage sunt imersați de ani întregi într-o lume gravă și obișnuită în același timp. Imaginile nu sunt înscenate, nici furate pe ascuns, însă păstrează problematica producerii și expunerii lor în registrul acut. Odată aduse în spațiul galeriei, devin emoțiile și conștientizările pe care aceste imagini le produc doar reziduuri ale unei estetici expresioniste neimplicate? Ori se citesc mai degrabă în cheia “ca atare”, a unui realism cu gradații și implicații diverse? Care este relația lor cu dialectica genului fotografic de care aparțin – imaginea de stradă, reprezentarea marginalilor, fotografierea desenelor și mesajelor din spațiul public?

Mediate de fotografie și film, situațiile umane și urbane din expoziție se iau personal. Nodul în gât nu e o reacție estetică. Nici golul în stomac. Oftatul umanitar se exclude, urcatul pe clădiri pentru scris mesaje e un gest pe care uneori îl poți face. Mecanismul psiho-umanitar și non-reactiv al vinei se activează, inevitabil, dar fără consecințe, pentru că e interiorizat generic, e doar un mecanism de control social macro din angrenajul spiritual și cultural care ne înghite pe toți. Într-un mediu încărcat politic și descărcat de speranță colectivă, ne mai putem greu imagina în rol de agenți transformatori; în lipsa acțiunii directe sau prinși în capcana soluțiilor sociale de moment, trăim o  epocă a resemnării, complacerii, redistribuirii intelectuale a energiei. Rămân mesajele de pe pereții orașului, cuvinte și semne ale unor narațiuni care pot fi doar intuite, fundal/decor urban pentru sărăcia și bogăția extremă, pentru cotidian ori pentru exprimarea melodramelor. Rămâne furia, ca mecanism de ascuțire a simțurilor sociale.

—————————-

Expoziția prezintă o selecție de momente, personaje, obiecte zilnice și străzi parcurse din București și din împrejurimi . Fotografiile se concentrează asupra comunităților marginalizate, în scopul de a pune sub semnul întrebării stereotipurile atașate lor. Universul portretizat nu este acela al mizeriei și sărăciei, ci un univers viu, bogat în elemente heterogene, marcat de imaginația și de intuitia celor fotografiați – cei cu care noi toți ne-am intersectat, dar care au trecut neobservați –  bătrânii din parcuri, copiii din piețe, profeții de la colțul străzii și băieții în vopsea argintie din canal. Spațiile sunt  anonime, ascunse chiar și când sunt la vedere sau pe cele mai bătute căi.

În mod convențional, cred că ne raportăm cu toții la aceleași realități, la un același sistem de referință. Dar este oare adevărată această presupoziție? Fiecare vede altfel – pornind de la o culoare sau de la un detaliu faptic și ajungând până la cumulul de oameni și locuri ce ne compune lumea. Suntem singuri în spatele reținerilor și în noi înșine. Ne mișcăm într-un spațiu incert, al vederii încețoșate de lucruri stabilite arbitrar, comune unei societăți într-un timp dat. Ce facem cu experiențele noastre solitare și cum le punem în acord cu ale celorlalți constituie modul în care reușim până la urmă să ființăm între granițele acestui tărâm-limită al crepusculului.

 

Cei fotografiați sunt conștienți de prezența camerei și își modifică atitudinea, postura, gesturile în concordanță cu imaginea pe care vor să o proiecteze, uneori exhibiționist – un răspuns natural la condiția lor de excludere socială. Gestul artistic de fotografiere iese și el, în condițiile acestei participări, din mediul intelectual – estetic, adâncindu-se în psihologia maselor și a străzii. În relația negociată între fotograf și subiect, ambele părți sunt transformate – atât subiectul cât și fotograful performând rolurile atribuite de situație. Astfel, cei doi se transformă în personaje, iar interacțiunea dintre ei devine o poveste personală, care se transmite privitorilor ca interacțiune vie, directă, implicare dincolo de simpla observare detașată.

 Un alt aspect care îmi reține interesul este îmbinarea dintre persoanele fotografiate și mediu, relație care reprezintă capacitatea lor de a se adapta, de a transforma și de a controla mediul în care trăiesc. De aceea camera trece în mod natural de la spații publice la spațiile personale și intime, unde cei fotografiați iși creează și structurează mediul după preferințe și posibilități. În organizarea obiectelor banale, pozele porno-decorative din camioane, tatuajele, ghiulurile și dintii de aur, rolul și simbolurile obiectelor sunt reconceptualizate de fiecare personaj și context în parte contribuind la redefinirea culturii materiale căreia îi aparținem.

  Sunt oamenii care consumă altfel și care sunt consumați, diluați într-un fel generic numit “de la colțul străzii”. Sunt situația atipică. Nu ne propunem nici să îi recuperăm, nici să le comentăm statutul, activitățile sau consecințele. Este însă esențial să ne dăm seama că aceste consecințe participă în mod evident la structurarea unui habitaclu contemporan comun.

(Sage)

 —————————————————————–

What is the ethical frame of these pictures? SPSH and SAGE have been, for years, deeply immersed in a world that is grave and common in the same time. Their photographs are not staged nor stolen, but their production and exhibition is acutely problematic. Once installed in the gallery space, will the emotions and awareness issued by these images become mere residues of a detached expressionist esthetics looking for marginal exotica? Or will they be read de facto, as simply realistic? What is their relationship with the dialectic of their photographic genre – street photography, the representation of poverty, documenting public space drawings and messages?

Mediated by video and photography, the human and urban situations of the exhibition must be taken personally. A choked throat is not an aesthetic reaction, and neither is a void in your stomach. The humanitarian sigh and simper is out of the question, going up on buildings to write messages is a somewhat better and normal reaction. The psycho-humanitarian non-reactive device of guilt gets unavoidably activated, but without any outcome, because it is genetically interiorized, and it is only a mechanism of macro social control from the spiritual and cultural apparatus that swallows us all. As we live in an environment charged with politics and emptied of collective hope, we can hardly picture ourselves as agents of transformation; without direct action and entrapped by momentary social solutions, we live times of resignation, compliance, intellectual redistribution of energy. What remains are the messages from the walls of the city, words and signs which form intuitive narratives, urban background for extreme poverty and extreme wealth, for the daily routine or for expressing melodramas. What remains is the rage, as a device for sharpening social senses.


Ritualuri – Salon Video la Platforma, 13.12.12 – 13.01.13

ritualuri_web

Luiza Alecsandru, Simion Cernica, Larisa David, Andreea Dănilă, Cezar Lăzărescu, Gabriel Stamate, Jean Lorin Sterian,Marius Tănăsescu,  Ștefan Tiron & Claudiu Cobilanschi, Daniel Tristan   

Ritualurile pot fi moștenite, transformate, falsificate, inventate – pot privi spațiul public sau pe cel privat, dar, indiferent de substratul și semnificația lor, se caracterizează prin ritm și repetabilitate: la fel ca un videoloop, ritualul se repetă în buclă, din timp în timp, reafirmând un conținut semantizat la nivel personal ori comunitar. Pentru cine privește din afară, gesturile care intră în componența ritualului pot parea adesea absurde și limitele lor de înțelegere variază între extrema observare etnografică și împersonarea fundamentalistă. Față de un gest ritualic, poți fi în egală măsură videograful care fură suflete, un practicant apatic, ori cel mai zelos purtător de hachimaki. Practicarea unui ritual, indiferent de natura și forma lui, este un foarte solid marker social, iar refuzul de a lua parte la ritualurile spirituale ori sociale ale comunității de care aparții este întotdeauna însoțit de trauma ruperii, dar și de reflexul eliberator.

Lucrările video propuse aici sunt aduse laolaltă în urma unui apel deschis și se apropie de tema ritualului din direcții diferite. O parte din ele observă lucid spații comune, aspecte ale orașului, locuitori, trecători, punând problema aspectului ritualic al mersului pe stradă, vieții de zi cu zi, ori înregistrând sec și apersonal gesturile locuirii moderne:  trecerea pe lângă zidurile în demolare, ignorarea vecinului de cartier. O serie de performance-uri pentru video vorbesc, foarte diferit, despre acțiuni repetate cu sau fără voie, jocuri, provocări personale și remake-uri. Observăm asemănări între gesturile repetate ale unor străini; bănuim reacții în urma unor evenimente necunoscute și inventarea unor ritualuri de transformare. Orice ritual presupune o ieșire din intimitate, o anulare a spațiului personal. Gesturile simple filmate și puse în buclă devin obsesive,  căutând aspectele ritualice ajungem să găsim patternuri, ritmuri generice, vertijuri comune.

————————–

SALON VIDEO este o platformă de expunere a artei video, printr-un program constant și accesibil, inițiat și organizat de Daniela Pălimariu și Dan Băsu. Are loc o dată la trei luni, în locații diferite, și caută noi forme de prezentare și interogare a mediului video. Prioritatea proiectului constă în felul în care este folosit acest mediu, şi nu în prezența acestuia în sine. Prima ediție a avut loc la ALERT Studio, pe 26/27 aprilie 2012; DOI _ Salon Video a avut loc la Atelier35, între 5/12 iulie 2012. www.danielapalimariu.ro/salonvideo


Informal Strategies lecture performance – august 2012

invitation-platforma

(update event from august)
In the summer of 2011 the collective informal strategies was born. Under this name we, Doris Denekamp and Geert van Mil – both visual artists based in Rotterdam (NL) – team up in order to actively learn about and react upon our contemporary environment with its progressive neoliberal ideas and devouring capitalism. Through studying how we have become what we are, we can begin to imagine something else.
In 2012 we concentrate on the multinational IKEA. The company that forms a new global imperium, for once overcoming the confusion of Babel with its ‘Swedish’ design. Issuing annually the most printed publication in the world – the catalogue.

In July and August we were working in Bucharest Artists in Residence (Bucharest AIR). Following the traces of production, we traveled to Transylvania, the origin of IKEA ceramics. Witnessing the ears of the mugs be added manually in a former communist factory, we started to see the products veiled identity – informed by local history. Thus undoing the erasure of singularity in global mass production we start to see what IKEA really is.
During a presentation at Platforma on August 21, we will give an insight in our research and work. As well we will launch a small publication which unfolds our findings here in Romania.

http://www.informalstrategies.org
http://www.bucharestair.com


Ceilalți Noi – atelier de reimaginare identitară, 20.11-9.12. 2012

afis

afis text

The Other Us. Workshop for Identity Re-imagining

– workshop, talks, flag-building atelier, public performance and exhibition on nationalism and identity (a critique of nationalist ideas from gender and minorities perspectives).

Curator and coordinator Veda Popovici.

Contributors and lectures: Cercul de Lecturi Feministe (the Feminist Reading Group), Irina Costache, Florin Poenaru, FRR-Fan Clubul Reusitelor Romanesti/The Fan Club of Romanian Achievements (Claudiu Cobilanschi&Stefan Tiron), Cristian Cercel, Ovidiu Pop, Veda Popovici, Simona Dumitriu, Alice Monica Marinescu, David Schwartz.

pliant program ceilalti noi


Ciuperci – Sașa Liviu Stoianovici, 22.11.2012

ciupe af net

 

Video, mămăligă, ciuperci, sunet.

un performance de gătit și sunet/imagine de Sașa Liviu Stoianovici. O acțiune de două ore asupra foamei, mirosului, construcției așteptărilor, răbdarii, datului de mâncare și mâncatului ca rezultat al acțiunii și satisfacției colective.

—————————————————–

Mushrooms, by Sașa Liviu Stoianovici

video, polenta, mushrooms, sound

A cooking and sound/video performance by Sasha Liviu Stoianovici. A two hours long action on hunger, smell, building expectations, patience, feeding and being fed as performative outcome and as community release.


Psihedelic românesc,13-14.11.2012

afis pt web psihedelic ro

Psihedelic românesc este stagiul 3 al proiectului Deschis pentru Inventar

– …adică nu vreau să ma gândesc la nimic.
– Atunci n-o face!
– Eu cred că totul pare o joacă de copii.
– Ba tu ești copil.
– Și tu ce ești?

– Un vis. Vrei să te trezesc? Cand nu mai suporți visul, atunci te trezești.
– Mai bine leagănă-mă ca sa adorm…Ia te uită cine vine. Cine e în spatele tău?
– Albastru. Sunt apa. Sunt aerul.
– Atunci ia o piatră în gură, e prima dată când mă vezi.

Ce am făcut oare în ultimii 30 de ani? Am abstractizat revoluția, am interiorizat sentimentul de inferioritate – al artei, față de cea a vestului, al omului proaspăt ieșit de sub dictatură – față de orice formă de autoritate, am trăit o transă continuă: lipsa de repere, criza arhivelor, fragmentarea memoriei, toate asigură producerea unei transe colective, iluzie, un perpetuu rău de mare în fața propriei istorii manifestate formal în, printre altele, obiecte artistice. Acesta e psihedelicul românesc.

– Viitorul cum arată daca așa arată trecutul?
– Să ne imaginăm, dincolo de pozitiv și negativ. Vis colectiv.

Ultima etapă a expoziției Deschis pentru Inventar, finisajul său, este și stagiul al treilea al proiectului. Expunem o serie de lucrări alese în drumurile noastre prin depozite, lucrări cu sensuri multiple pe care le includem acum în instalații menite să regândească modurile tradiționale de a privi și interacționa cu conținutul artei românești recente, propunând în schimb o colecție de conotații înscrise în dialoguri, dualități, trompe l’oeil – uri ludice, filozofii de stradă, reeșalonare a respectului, reașezare ideologică. Interpretările, ca și privirile, prind formă, se eșalonează spațial.
—————–
Lucrări de: Alexandru Antik, N. Apostol, Corneliu Baba, Costel Butoi, Șerban Chelariu, Ion Dumitriu, Sever Frențiu, Ion Gheorghiu, Ștefan Sevastre, Ivan Petrov, Traian Vasai, autor necunoscut
—————–
La Deschis pentru Inventar colaborează: Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Simona Dumitriu, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici, Diana Ursan.
——————

Traseu, narațiune, vis

Intri. Un urs te privește. De undeva, auzi un ciocănit, privești pe hublou. Un carusel deschide: viziune rapidă sau lentă, joc și alternare de semnificații. Lumini colorate îți atrag atenția asupra unei grădini suspendate. Spațiul e modificat, geometric. Apă sau alcool, mirosul e ghid. Privești etichetele, acolo unde sunt: metanarativ, titlurile contează. Decembrie 1989, abstract, în iluzie optică. Pășești cu grijă spre pielea abandonată, în spirală. În întuneric, un tablou își afirmă actualitatea. Ieși, continui să mergi, de la o iluzie la alta, căutând punctele perfecte, de halucinantă potrivire.

——————
Expoziția face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhivă şi ficţiune în contextul artei contemporane româneşti, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Parteneri: Asociația Galeria Nouă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte București

—————————————————

Romanian Psychedelic

What have we been doing in the last 30 years? We made the revolution abstract, we embraced the feeling of inferiority, and we are living in a state of continuous trance: the archival crisis and fragmentation of memory facilitate the production of a collective trance, illusion, a perpetual sea sickness in front of one’s own history. This is the Romanian psychedelic.

– How would the future look like if that is how the past looks like?

– Let’s imagine it, beyond good and bad. Let’s have a collective dream.

Path, narrative, dream

You come in. There is a bear looking at you. From somewhere you hear knocking; you look through the boat window. There is a merry-go-round at the entrance: slow or fast vision, play and alternation of meanings. Colored lights point to a suspended garden. The whole space is modified, altered geometry. You are guided by smell, of water and alcohol. Look at the tags wherever you find them: the titles are meta-narrative. December 1989, abstraction in optical illusion. You walk carefully towards the spiral of abandoned skin. In the darkness, a painting states its actuality. Keep going, from one illusion to the next; find the perfect spots of hallucinatory fitting.

Paintings by: Alexandru Antik, N. Apostol, Corneliu Baba, Costel Butoi, Șerban Chelariu, Ion Dumitriu, Sever Frențiu, Ion Gheorghiu, Ștefan Sevastre, Ivan Petrov, Traian Vasai, unknown author


Biblioteca, 6-11.11.2012

ISN_3533

Cu/with:  Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan. Facilitator Simona Dumitriu

Biblioteca este stagiul 2 al proiectului Deschis pentru Inventar

Făra statement, spațiul aparent gol cu doar două obiecte – instalația Biblioteca, din 1990, a artistului român Ion Bitzan, și o pictură omagială, de altcineva, reprezentând o epică masă de lucru. Legăturile dintre, motivele pentru și logica rămân ascunse în trazitoriul memoriei: este dualitate neexprimată, delicat universalisme manqué.

———————————————————–
No statement, empty space, just two objects – an installation by the Romanian artist Ion Bitzan and a homage painting.  The links, reasons and logic lays hidden in the fleeting of memory: it is unexpressed duality,  delicate universalism manqué.


Deschis pentru Inventar – 15.10-14.11.2012

deschisptinventar-mic pt net

Proiect în trei stagii:

1. Deschis pentru Inventar (25 oct. – 4 noiembrie) – vernisaj 25 octombrie ora 18.00

2. Biblioteca (6-11 noiembrie) – deschidere 6 noiembrie ora 18.00

3. românia psihedelică (13-14 noiembrie) – eveniment de finisaj, 13 noiembrie ora 18.00

Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan.

Facilitator proiect: Simona Dumitriu

Proiectul Deschis pentru Inventar, compus din trei părți/etape (fiecare cu identitate și titlu distinct) este rezultatul unui workshop intensiv cu tineri artiști și studenți ai UNAB, care a presupus accesul în anumite părți ale colecției Muzeului Național de Artă Contemporană. În timpul workshopului s-au dezvoltat, între participanți, atât dialoguri despre istoria recentă a României și felul cum această colecție pune și este pusă în criză de raportarea la istorie, cât și nevoia de a construi un discurs artistic discret dar decis, alcătuit din gesturi de conturnare a colecției, prin apelul la arhivă, indexare și inventariere, estetica formei împachetate ori absente, dar și din gesturi de reamplasare a discursului pe importanța de a învăța din trecutul recent, din eforturi etice raportate la o istorie de care ne ascundem ca de o rușine, fără să ne dăm seama ca suntem pe cale să o reproducem.

———————————————–

(Textul de mai jos este compus din fragmente selectate din chestionarele de lucru alcătuite împreună și la care au răspuns toți participanții la workshop și expoziție. Acest colaj de citate este un cumul linear și asociativ de idei din partea fiecăruia/fiecăreia dintre cei implicați,  însă nu caută să recompună o narațiune dominantă care să reflecte întrutotul opiniile tuturor. Este o rezultantă a multiplicării punctelor de vedere.)

„Obiectele, odată colectate, ajung să ia, laolaltă, forma instituției care le înmagazinează, o formă spațială – legată de depozitare, arătare/ascundere, evaluări metrice dintre cele mai diferite etc. – și una care ține de mentalul colectiv, de felul în care accesul generic la istorie și experiența fiecăruia cu trecutul recent se reflectă în obiecte.”

„O repulsie față de o istorie, un trecut indezirabil.” „?” „Dar ce anume, mai precis, din acest trecut?” „Un sentiment puternic de precaritate, de fragil.” „Arta românească post-1945 se constituie în muzeul meu „imaginar” ca o vastă nebuloasă marcată din loc în loc de câte un referent vizual sau de câte o referință bibliografică.” „Ce anume este reprezentativ pentru istoria artei românești de dinainte de 1989, de după Revoluție și de acum?” „După ce criterii de valoare se face și ce efecte are muzeificarea obiectului de artă contemporană?”

„După muzeificare urmează doar moartea, listele de cesiune, uitarea?”

„Contactul cu obiectul de artă în sine este esențial.” „O dorinţă obsesivă de tactilitate.” „O conexiune de această dată fizică şi directă cu oameni, obiecte, momente găsite prin cărţi, albume, ecrane.”

„Poate ar fi trebuit să citesc mai multe cărţi, mai multe reviste, poate ar fi trebuit să vizitez de mai demult şi mai des muzeele de artă ale Bucureştiului sau ale oraşelor prin care m-am plimbat, să merg în fiecare galerie, la fiecare expoziţie, poate ar fi trebuit să pun întrebări, multe întrebări.” „Reperele mele sunt aleatorii, ambigue şi prea puţin definite pe o axă temporală. Nu îmi dau seama dacă am senzaţia asta din cauză că nu cunosc trecutul recent românesc îndeajuns de mult sau doar pentru că pur şi simplu asta e singura modalitate prin care poate fi el descris.” “E mult mai uşor să ai repere din „Art since 1900” la nivel mondial.” „Repere generale cu titluri generice: arta oficială: realist-socialistă, naționalistă, omagială, vs. cea „alternativă”: experiment, abstracționism, cenzură, fotografie, film, instalație, performance, neo-expresionism.”

„Lipsa informației obiective sau inexistența desăvârșită a acesteia pare să fie de un caracter viral în cadrul generației mele. Prin mimetism academic putem numi numele mari.”

„Am intrat în colecție având o atitudine neutră.” „Mi-a fost stârnită dorința de a intra în trecut, de a înțelege mai mult prin dialogul dintre lucrări, fiind atât de aproape una de cealaltă, de a recupera, de a sonda în necunoscut, în nearătat, nepublicat. Pe de altă parte, m-a fascinat pătrunderea într-un spațiu interzis, într-un spațiu unde se află valoare și cantitate, fragilitate și istorie recentă. Am ezitat însă, neconsiderându-mă un selector capabil, îndeajuns cunoscător încât aplecarea asupra vreuneia din lucrări să fie și parțial ieșită din subiectiv. Prima parte a cântărit mai greu, am intrat.” „Cred că a fost decisivă dorinţa de cercetare şi analiză, de investigare şi adunare de probe într-un loc plin de încărcătură, întocmai detectivilor care caută indicii.” „M-am plimbat prin ea ca printr-un vis.” „Copleșitor cred că definește foarte bine sentimentul pe care l-am avut.”

“Nu am avut senzația unei colecții.” „Îmi imaginam unele lucrări în cutii sigilate, altele sub cheie şi tot aşa, toate aşezate într-un spaţiu generos.” „Abia aşteptam să-mi văd preferaţii color.” „De fapt depozitul are mai multe posibile colecții.” „Mi-ar plăcea să văd toată colecţia scoasă la lumină.” „Soluția este politică: deschiderea instituțiilor publice și a spațiului public către o multitudine reală de discursuri ce reprezintă trecutul.” „E o experiență care nu poate decât să ajute pe oricine să înțeleagă mai mult, și deci nu ar trebui să îi fie negată nimănui.” „Poate că muzeul consideră că nu ar fi nimic important de învăţat din trecutul recent, poate că e un trecut deranjant.” „Indiferent de voința individuală, toată scena este influențată de această entitate, instituție – asta îi imprimă o imensă responsabilitate.”

„Lucrările sunt văzute ca nefiind deloc depășite, desuete, irelevante sau îndepărtate de „adevărata” producție de artă a epocii. Ele vor fi contextualizate aici mai ales ca aparținând unei subiectivități politice și culturale ce nu a dispărut o dată cu comunismul și nici nu a apărut o dată cu el: subiectivitate ce se revendică de la o perspectivă etnocentrică, esențialistă, naționalistă cu acute implicații oprimante. Astfel, dacă trecutul ar trebui să ne învețe ceva, o astfel de lecție ar fi avertizarea unei renașteri a acestei subiectivități.”

„Am avut o dublă poziție: pe aceea de observator și manipulator temporar, un posesor de gândire critică acumulând informație și, în același timp, un actant aflat în relație directă cu lucrările.” „Am visat mult colecţia asta.” „Am trecut prin multe stări, de la curiozitate la frustrare, deprimare şi uimire.” „M-am imaginat succesiv fie într-un loc de joacă, fie în spatele unui iconostas simbolic.”  „Căutarea unei istorii oficiale a artei în România, descoperirea de anecdote și note de subsol ale istoriei.”

———————————————–

Expoziția face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhivă şi ficţiune în contextul artei contemporane româneşti, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Parteneri: Asociația Galeria Nouă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte București

————————————————————-

Open for Inventory

Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan.

Project facilitator: Simona Dumitriu

 

Open for Inventory is a three stages exhibition and the outcome of an intensive workshop involving young artists and National University of the Arts students who were given access to several parts of the collection of the National Museum for Contemporary Art in Bucharest. During the workshop all the participants contributed to the build up of very complex dialogues about Romania’s recent history, focusing on how the MNAC collection challenges and is challenged by history and on building discreet but self-assured discourses surrounding the collection without ever displaying it, relying on archival discourse, indexical and inventory-based interventions, on the aesthetics of the wrapped or absent form. The project reflects as well upon the urgency to observe the importance of learning from the recent past, as upon the relationship between ethics and our generic and continuous acts of hiding from our past as from a thing of shame, oblivious of the fact that we are on the verge of replicating history.

———————————————–

Stage 1: (The text below is made of fragments selected from the work in progress questionnaires that have been collectivelly draught up and answered by each participant in the workshop and exhibition. This quotations collage is a linear and associative structure of ideas originating from all the involved parties and it aims not to recompose a dominant narrative that reflects entirely everybody’s oppinions on the matters at hand. This is the result of multiplying points of view.)

„ The objects, once collected, will receive together the shape of the institution that stores them; a spatial shape – related to storage space, hiding and showing, various metric evaluations etc – and a shape related to the collective mind, to the ways in which generic access to history and personal experiences reflect into objects.”

„ Repulsion towards history, towards the undesirable past” „?” „ But what exactly, to be precise, from this past?” „ A strong feeling of precarity, of fragility.” „ Post-1945 Romanian art exists in my „imaginary museum” like a vast blindspot tagged in random places by visual referents or bibliographical references.” „ What is it that represents today’s and pre-1989’s Romanian art history?” „What are the criteria of value and what are the effects of museifying the contemporary art object?”

„After museification follows only death, lists of assignment, oblivion?”

„The contact with the art object itself is essential.” „An obsessive desire for tactility.” „Having a direct connection this time to people, objects, moments found in books, albums, on screens.”

„Perhaps I should have read more books, more art magazines, maybe I should have visited a long time ago and more often the museums of Bucharest and of all the cities where I have been, maybe I should have went to all the galleries, all the exhibitions and I should have asked questions, many questions.” „My reference points are aleatory, ambiguous and undefined by a temporal axis. I can’t understand whether I have this feeling because I am not familiar enough with the recent past of Romania or simply because there are no other ways of describing this past.” “It is a lot easier to find points of reference in the international „Art since 1900”.” „General references, bearing generic names: official art – socialist realist, nationalist, hommage – versus „alternative”art – experiment, abstractionism, censorship, photography, film, installation, performance, neo-expressionism.”

„The lack of objective information or its complete non-existence seem to be viral amidst my generation. By academic mimetism, we can name the big names.”

„I entered the collection with a neutral attitude.” „My desire of entering into the past was arroused, the need to understand more from the dialogue between the works of art stored so close to each other, to retrieve, foray into the unknown, unshown, unpublished. On the other hand I was fascinated to enter a prohibited space, occupied by value and quantity, fragility and recent history. I hesitated though, not seeing myself as a fit selector, knowledgeable enough to further myself even partially from subjectivity. The first of the my two reactions weighed more, so I entered.” „I think that my desire for research and analysis, to investigate and gather evidences in a tensed space, like a detective searching for clues, was decisive.” „I walked inside it as in a dream.”  „Overwhelming defines best the feeling I had.”

“I didn’t have the sensation of a collection.” „I had imagined some of the works in sealed boxes, others under locks and so on, all sitting in a generous space.”  „I could hardly wait to see my favourite artists in full color.” „In fact, the depot has several potential collections.” „I would love to see the entirety of the collection being brought to light.” „The solution is political: to open public institutions and public space to a multitude of discourses that disentangle the past.” „It’s an experience that can help anybody to understand more and nobody should be deprived of it.” „Perhaps the museum thinks that there is nothing important to be learned from our recent past, maybe it is a bothersome past.” „Regardless of individual will, the entire scene is influenced by this entity, this institution  – that confers it a tremendous responsibility.”

„We see the works of the collection as not at all passées, old fashioned, irrelevant or far from the „true”art production of the pre-1989 era. They will be contextualized here as part of a political and cultural subjectivity that didn’t dissapear after communism just as it didn’t appear together with it. This subjectivity is connected to an ethnocentric, essentialist, nationalist perspective, with acute oppressive implications. If the past has anything to teach us, it gives us warning of the rebirth of this subjectivity.”

„My position was double: that of a temporary observer and handler, a critical thinker accumulating information and, in the same time, that of a performer in direct relationship with the works of art.” „I have dreamt a lot of this collection.” „I went through several states, from curiosity to frustration, to depression and awe.” „In turns, I imagined myself on a playground, or behind a symbolic iconostasis.”  „Looking for the official history of Romanian art, finding anecdotes and footnotes of history.”

—————————————————————–

Statementuri artiști:

1. Ileana Faur (cu Larisa David, Raluca Croitoru, Cosmina Ivanov)

Timp de 3 zile am stat în unul din depozitele muzeului şi am completat etichete de inventar noi, luând la schimb etichetele  de inventar vechi. A fost o acţiune care să incite sistemul de inventariere la auto-reflecție. Un gest de participare neparticipativa, o implicare care nu oferă vreo soluţie concretă, ci doar o formă de a reprezenta felul în care am înţeles noi spaţiul şi depozitarea obiectelor de artă din colecţie, dincolo de orice logică.

2. Larisa David

60’’ sau Cât timp este necesar pentru a  îmi introduce o lucrare în colecţie

Proiectul constă într-o intervenţie temporar-simbolică în interiorul spaţiilor de depozitare ale colecţiei,  în care introduc o lucrare personală pe raftul unuia dintre depozite, unde va rămâne pe durata expoziției de la Platforma. Intervenind din afara sistemului în procesele interne ale acestuia, dezvolt un act cu natură subversivă, interogând procedura de achiziţie, inventariere, stocare şi acces a instituţiei.

3. Veda Popovici/ muzeul Orb

Muzeul Orb va invită la: EXPOZIȚIE VIITOARE

Lucrările din această încăpere sunt pregătite pentru a fi montate pe pereți în cel mai scurt timp. Sunteți invitați să luați parte la un joc incitant pentru a ghici care este tema de mare actualitate și importanță care unește aceste opere de artă. Previzionare plăcută!

4. Marina Albu

ÎN NUMELE ARTEI

1 kg grâu tratat chimic, colorant, plexiglas

De jos în sus, înainte de a intra în contact vizual cu lucrările, în anumite locuri de stocare întălneşti o instalaţie. Ceva ce poate fi uşor asimilat de arta contemporană, atât din punct de vedere estetic, cât şi simptomatic: boabe roz impregnate cu otravă. Din loc în loc, grăunţele ciclamen devin surogat de artă. După ce intră în contact cu surogatul, devoratorul de artă se poate resemna, temporar sătul, umplut. Imediatul ce urmează nu mai contează. Când arta devine necesitate, când se constituie în hrană, fie concret, pentru dăunătorii rozători ce aspiră să se alimenteze din ea, fie simbolic, pentru cei dintre noi care sunt în situaţia de consumatori de artă deja dependenţi de prezenţa acesteia, nevoia nu mai ţine seama de curente, tendințe, influențe, estetică, ierarhii, valoare diferențială. Totul este la fel de bun, la fel de dorit, la fel de necesar supraviețuirii. La intervale regulate, orice artă trebuie ingerată. Râvnim avizi şi flămânzi. Devorarea este aleatorie.
+ IMUNITATE
aer, folie plastic, bandă adezivă, silicon

Cât timp se află în tranziție, în stagnare sau în expecativă, o lucrare e protejată de acțiunile noastre intenționate sau accidentale, de potențiala interacțiune nefastă cu alte lucrări, de factori de mediu, de priviri, de păreri, de reacții. Protecția produce amnezie. Protecția uniformizează. Sub stratul  complice care extinde viața nu mai există viață.

5. Iulia Mocanu

Traseu discret – cartografie a colectiei

Prin suprapunerea hărții Bucureștiului asupra spațiului Platforma au fost recreate grafic mutările succesive ale colecției din depozit în depozit, ditr-un trecut care acum pare nedorit înspre prezent, marcând astfel statutul incert și fragil al lucrărilor.

Legendă:

Buline roșii = lucrări care se vor uitate

Buline negre = celelalte lucrări

Conglomerate de punte = depozite temporare

6. Ștefan Bandalac

În demersul de documentare întreprins în depozitele Muzeului Național de Artă Contemporană am descoperit noțiunea de casare a obiectelor de artă. Deși până în acest moment nu a fost niciodată demarat un astfel de proces, în contextul conținutului colecției demararea  acestuia devine din ce în ce mai puțin improbabilă în viitor. Acest procedeu de casare este însă, din discuțiile avute, o necunoscută. Sub ce formă vor fi casate lucrările? Vor fi aruncate, distruse, incinerate? Prin nulificarea valorii artistice, culturale și istorice a unei lucrări rămân totuși în urmă materialele folosite la construcția acesteia; materiale precum lemnul, din cele mai vechi timpuri o resursă neprețuită a civilizației umane.

7. Emil Avasilichioaiei

Dacă istoria este impunere a formei asupra unui trecut (Johan Huizinga), atunci asta presupune că entitatea culturală care interpretează are o identitate formată. Mutând discuția în domeniul istoriei artei, expunerea acestor lucrări* într-o formă ce tinde spre condiția lor inițială cere o rescriere a istoriei lor și, pe termen lung, le redă șansa de a-și actualiza, în mod constant, reprezentarea în istorie.

*provenind majoritatea din inventarul formal al realismului socialist.

8. Marian Dumitru

Vă rog nu ștergeți praful.

Care este valoarea artei oficiale? Merită să existe ea intr-un muzeu de artă contemporană sau ar trebui să fie arsă la fel cum la revoluția din ’89 au fost arse cărțile cu literatură oficială. Mai reprezintă ea ceva pentru cei dintre noi care nu au apucat să stea la coadă pentru o jumatate de pâine sau sunt niște simple urme de praf care așteaptă să fie șterse pentru a face curățenie pe rafturi? Rezistă arta alternativă în absența artei oficiale în conștiința noastră?

9. Raluca Croitoru

M-am folosit de titlurile din colecție pentru a compune propriul meu înțeles asupra ei ca entitate de sine stătătoare și asupra statutului de artist, om, vizitator, în raport cu ea. Interpretarea rămâne una deschisă, fiind posibil ca din masa semnificativă de titluri existente, fiecare să își poată construi propria înțelegere.

Cosmina Ivanov – teaser la Psihedelicul Românesc

–          …adică nu vreau să ma gândesc la nimic.

–          Atunci n-o face!

–          Eu cred ca totul pare o joacă de copii.

–          Ba tu ești copil.

–          Și tu ce ești?

–          Un vis. Vrei să te trezesc?

–          Mai bine leagănă-mă ca sa adorm…Ia te uită cine vine. Cine e în spatele tău?

–          Albastru. Sunt apa. Sunt aerul.

–          Atunci ia o piatră în gură, e prima dată când mă vezi.


MMCP – Mai Mult ca Perfect, 18-30.09.2012

maimultcaperfectul

 

Marina Albu, Atelier35, Emil Avasilichioaiei, Larisa Crunțeanu&Maria Pitea, Simona Dumitriu/Sabin Gârea/Ștefan Bandalac, Ioana Gheorghiu, kunsthalle.ro, muzeul Orb, Adriana Oprea, Arnold Schlachter

 

Proiectul MMCP – mai mult ca perfect pune problema memoriei și uitării în arta contemporană românească (ori, prin necesară extensie, în cultura și socialul de acum) – a artiștilor sau fenomenelor artistice/culturale trecute cu vederea sau amintite doar pasager, în istorii alternative. Care este însă demersul subiectiv al fiecăruia de re-valorizare a operei unui artist/ sau a unui fenomen, proiect, proces artistic de care ajunge întâmplător să afle, și cum modifică perspectiva prezentului acest demers subiectiv? Cum uită istoria (artei), cum uităm, pur și simplu, și de cine alegem sau ajungem să ne aducem aminte din numele auzite în treacăt de-a lungul timpului?

Propunem o explorare DIY a artei românești de către artiștii și teoreticienii de acum, pe care îi cosiderăm proprietarii de drept și principalii utilizatori ai unei eventuale istorii a artei românești, în contextul în care aceasta este în continuare în căutarea unora din reperele ei importante, în asemenea măsură încât putem ajunge să avem sentimentul că istoria de acum are în bagaj numai câteva zeci de artiști, mai atenți cu arhivele, imaginea și istoria proprie, mai productivi, mai constanți sau poate mai accesibili.

Apariția canonului, a numelor esențiale, ori prezența în conștiința publicului a unor artiști dintre care, pentru a folosi un contestabil termen recent, pe unii i-am putea numi consacrați, este inevitabilă în orice cultură. Acest canon implică la rândul său interogații pornind de la supraviețuirea memoriei, actualitatea discursului, valoare obiectivă, capacitate de a echivala un artist în socio-cultura universală etc.

Prin expuneri de arhivă, combinate cu remake-uri discrete, includeri poetice și cu discursuri care privesc prezentul contextului cultural românesc, am vrea să păstrăm deschisă înclinația noastră, a tuturor, de a ficționaliza istoria, ori chiar de a insera în ea elemente fictive dar cu aparența verosimilului, de a compensa o absență cu o potențială prezență a ceva minunat, nedescoperit și vital pentru arta românească. Dacă o istorie a ei e doar parțial scrisă, noi ne declarăm dreptul, în egală măsură, de a reaminti fapte și artiști uitați, de a postula o poziție critică asupra prezentului și de a reconstitui ficțiuni active în locul absențelor din memorie, a golurilor istorice, a incertitudinilor valorice. Vedem în această abordare un exercițiu metodologic de cercetare artistică, între arhivă, factualitate, micro-istorie, interpretare și ficțiune.

Numele proiectului, mai mult ca perfect, se leagă de timpul trecut al indicativului care exprimă un proces trecut și încheiat înaintea altui proces trecut și încheiat. Posibil, un trecut secundar sau un trecut alternativ. Mai mult ca perfectul poate fi privit și ca o formă a hiperrealității. În cazul actualului proiect, suntem din punct de vedere procesual în plină hiperrealitate, în plin fetișism al obiectului pierdut, în plină acțiune halucinantă de asemănare a realului cu el însuși.

—————

Expoziția face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhivă şi ficţiune în contextul artei contemporane româneşti, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Parteneri: Asociația Galeria Nouă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte București

Au colaborat pentru organizarea și producerea MMCP: Simona Dumitriu, Ștefan Bandalac, Sabin Gârea, Marian Dumitru

Mulțumim: Iulia Mocanu, Veda Popovici, Claudiu Cobilanschi, Arnold Schlachter, Larisa Crunțeanu, Alice Gancevici, Remus Pușcariu.

Mulțumim de asemenea echipei de cercetare a arhivei Atelier35: Adrian Guță, Magda Predescu, Daniel Alexandru, Vlad Ionescu, Raluca Doroftei, Roxana Patrichi, Mădălina Lazăr, Milena Augusta Pop, Crenguța Teler, Mihaela Ion, Raluca Velisar

Fotografii/Photos: Stefan Bandalac, Marian Dumitru

—————————————————————————–

MMCP
More Than Perfect/Perfect Continous

18-30 September 2012

Marina Albu, Atelier35, Emil Avasilichioaiei, Larisa Crunțeanu&Maria Pitea, Simona Dumitriu/Sabin Gârea/Ștefan Bandalac, Ioana Gheorghiu, kunsthalle.ro, muzeul orb/blind museum), Adriana Oprea, Arnold Schlachter

MMCP – More than Perfect/Perfect Continuous brings forward the problematic of memory and forgetting in the context of Romanian contemporary art (or, through a necessary extension, in the contemporary cultural and social sphere) – of artists and artistic/cultural phenomenons oversighted or remembered very poorly, in alternative histories. What is each artist’s subjective process of
re-valorizing the work or the person of another artist, a phenomenon that one might accidentally find out about? How can such a subjective process transform the present? How does (art) history forget, or simply, how do we forget? Who do we choose or get to remember of all the names we have heard over time?

This is a DIY travel through Romanian art done by contemporary artists and theoreticians, whom one could consider to be the rightful owners and users of any history of Romanian art. The context of this history is the continuous search for any important landmark, to the extent that one can today have the feeling that today’s history has in its load only a few dozen artists that have been more careful with their own archives, image and history, more productive, more constant or just more accessible.

The installment of the canon, of essential names or the presence in the minds of the public of some artists, that are considered – by the use of a recent problematic word – established, is inevitable in
contemporary culture. This canon implies questions related to the survival of memory, the actuality of the discourse, objective value, and the ability of introducing an artist in the so called universal
culture.

By exhibiting archives combined with discrete remakes, poetic inclusions and discourses that deal with the present Romanian cultural context, we would like to keep open the tendency of us all to
fictionalize history or even to insert in it fictitious elements but apparently verosimile, to compensate an absence with the potential presence of something wonderful, unrevealed and vital to Romanian art. If a history of such an art is only partially written, we declare our own right to re-remember forgotten events and artists, to postulate a critical position over the present and rebuild active fictions instead of the absences in our memory, historical gaps and uncertainties in value. We see in this approach a methodological exercise of artistic research, between archiving, factuality, micro-histories, interpretation and fiction.
The name of the project, More than Perfect/Perfect Continuous relates to the grammatical tense that expresses a finished, past process before another finished, past process. Possibly, a secondary past or an alternative past. More than perfect can be viewed as a form of hyperreality. In the case of this project, we are from a processual point of view in full hyperreality, in the full fetishism of the lost object, in full mesmerizing process of the resemblance of the real with itself.

 

—————
The exhibition is part of the Ephemeral Offerings project. Loss of memory, archive and fiction in the context of contemporary Romanian art. Project financed by the AFCN (Administration of the National Cultural Fund.)

Partners: Galeria Nouă association, the National Museum of Contemporary Art, The National University of Art Bucharest.

In the process of organizing and producing MMCP have collaborated: Simona Dumitriu, Ștefan Bandalac, Sabin Gârea, Marian Dumitru.

Thanks to: Iulia Mocanu, Veda Popovici, Claudiu Cobilanschi, Arnold and Ralf Schlachter, Larisa Crunțeanu, Alice Gancevici, Remus Pușcariu.

Thanks to the research team of the Studio35 archive: Adrian Guță, Magda Predescu, Daniel Alexandru, Vlad Ionescu, Raluca Doroftei, Roxana Patrichi, Mădălina Lazăr, Milena Augusta Pop, Crenguța Teler, Mihaela Ion, Raluca Velisar

————————————————————————-

Statement-uri artisti:

 

1. Marina Albu

Lucrare Asemanatoare cu Lucrarea Lui Antik (Moment din Istoria Locala Sectaculoasa)

Instalație și acțiune după Visul n-a pierit a lui Alexandru Antik , Sibiu, 1986

Un eveniment a rămas în istorie. Contextul și reacția la el au declanșat memoria să îl înmagazineze, să îl fixeze și să îl mitizeze. În momentul apropierii indecente de el, în momentul desacralizării prin materializare imperfectă și modificată, se iese din mit și se intra în reasimilare. Rezultatul poate facilita intrarea în mediocru sau cotidian.

Acum nu sunt autor, sunt colaborator, mediator și facilitator. Re-interpretez.

„(…)artistul devenind permisiv cu procedeul partiturilor, scenariilor, diagramelor sau descrierilor verbale.(…) După o opinie generală, plasticianul este în același timp autor si executant al originalului, iar între acest original și public orice intervenție și interpretare este considerată fals, copie sau reproducere, exceptând poate tranzactarea verbală a criticului de artă. În acțiunile și performance-urile mele mai semnificative aceste interzone au primit un accent, și asta cred că a produs mutații și schimbări de optică în ce privește relația mea cu originalul (obiect sau neobiect) – colaborator – critic – receptor.”   – Alexandru Antik, 2001 apud Adrian Guta, Generatia ’80 in artele vizuale, Editura Paralela 45, 2008, p.160 (din articolul „Nevoia de sinteză și torsul modernist în arta noastră contemporană”, Arta serie nouă, nr.3, 2001)

 

2. Larisa Crunțeanu și Maria Pitea – Maria Banuș – instalație sonoră

Cele 50 de înregistrari audio prezentate sunt poeme din prima carte de poezii ale Mariei Banuș, Zăbale Rupte. Cartea a fost publicată la 18 ani iar înregistrările au fost făcute la 85. Între cele două vârste, în România se instaurează regimul comunist, și poezia Mariei Banuș prinde nuanța epocii de aur. Am ales să prezentăm ceea ce poetesa promitea la o vârstă fragedă, cu vocea poetesei de la o vârstă înaintată și încercată de timp.

 

3. Atelier35

Laboratorul de cercetare Atelier35

Atelier35 este un concept apărut în 1966, dedicat experimentului și artiștilor aflați la început de carieră, numărul sugerând limita convențională a tinereții. Forma pe care a luat-o de-a lungul timpului conceptul Atelier35 include: filială a UAP, galerie, cenaclu, tabere de creație. Începând din 2007, echipa Atelier35 a demarat un proces de documentare și digitalizare a activităților, artiștilor și lucrărilor rezultate sau prezentate în cadrul Atelier35. Arhiva prezentă în spațiu este work in progress și reprezintă invitația deschisă de a cerceta, folosi, completa informațiile adunate până în prezent.

Dacă ai găsit ceva ce te interesează în Laboratorul Atelier35, scrie un articol folosind informațiile respective și poți fi publicat în următorul număr al revistei Arta, în catalogul expoziției precum și pe site-ul arhivei Atelier35 (în lucru) http://atelier35arhiva.ro/ 

Mulțumim echipei de cercetători: Adrian Guță, Magda Predescu, Daniel Alexandru, Vlad Ionescu, Raluca Doroftei, Roxana Patrichi, Mădălina Lazăr, Milena Augusta Pop, Crenguța Teler, Mihaela Ion, Raluca Velisar

Instalație din 100 de franzele

În prezent, Atelier35 este condus de un grup de 4 artiste: Alice Gancevici, Larisa Crunțeanu, Maria Pitea și Xandra Popescu. Instalația este o lucrare comună și leagă cu firimituri spațiul actual al Atelier35 (Șelari 13) de Spațiul Platforma (Moșilor 62-68).

Pentru mai multe informații și programul Atelier35 vizitați www.atelier35.eu

 

4. muzeul orbArborele (secţiei de pictură de la Universitatea Națională de Arte)*
Un lung şir de femei-bufon într-un improbabil şi ridicol lanţ de filiaţii şi posterităţi înscenează pentru dumneavoastră o realitate. Arborele celei mai importante instituții a artei în viaţă vă aşteaptă sub umbra sa generoasă să găsiţi răspunsul la dificila întrebare: “cine este Theodora A. ?”.

*Până în acest moment, nici o femeie nu a ajuns conferențiar sau profesor în cadrul secției de pictură.

 

5. Arnold Schlachter – Pictorul şvab Stefan Jäger

Stefan Jäger se naşte în 1877 în Cenei (Banat), studiază pictura la Budapesta, trăieşte şi creează în Jimbolia (Hatzfeld), Banat până la moartea sa în 1962. Considerat „pictorul şvabilor” (grup etnic german din regiunea istorică a Banatului), Jäger este preocupat obsesiv de viaţa rurală şi evenimentele istorice ale acestei comunităţi.

Dacă Nicolae Grigorescu este considerat „pictorul naţional al românilor”, Jäger este pictorul unei comunităţi nereprezentate naţional şi care este o piedică pentru coerenţa discursului etnicist al istoriei artei româneşti. Lucrările sale deţin pentru şvabii de azi o cunoaştere reală a istoriei comunităţii lor. Însă care este realitatea ce o validează Stefan Jäger? Alăturat lui Grigorescu, el nu este altceva decât încă un vehicul al discursului etnocentrist ce, cu violenţa reprezentării istorice, neagă comunităţi, persoane şi amintiri reale.

 

6. Adriana Oprea – Mihai Ungureanu

Mihai („Baba”) Ungureanu a fost un artist despre care cei care l-au cunoscut povestesc că s-a închis (literalmente) în casă, ca formă de protest faţă de regimul comunist în care trăia. Şi-a continuat protestul şi după 1989, rămânând un deţinut la propriul domiciliu. A murit în 1999.

 

7. Simona Dumitriu/Sabin Gârea/Ștefan Bandalac – după Iulian Mereuță. Călătorie cu ochelarii sparți  între Gara de Est – Ciulnița, Ciulnița – Gara de Nord

Poți afla întâmplător și sumar despre performance-uri  cu semnificație politică, în care un artist și critic de artă român între timp imigrat la Paris călătorește cu ochelarii sparți între București și Praga, post mai 68.  Replica unui gest atât de concret și stabil este să îl duplici, ficționalizat și instabil, înlocuind un drum puternic semnificant cu unul absurd, cu o călătorie fără sens.

 

8. kunsthalle.ro  – Secretariatul pentru amprentare și certificare artistică

Die Kunsthalle Bukarest (www.kunsthalle.ro), în colaborare cu ICR, organizează o sesiune rapidă de amprentare și certificare artistică.
” În orice cultură vie, noi şi noi generaţii caută să-şi facă loc şi luptă pentru recunoaştere. Nu se reuşeşte, însă, nicăieri fără efort tenace, muncă asiduă şi organizată, talent bine folosit. Orice pretendent la recunoaştere are nevoie de opera proprie. În lumea culturii, legitimitatea o oferă opera. Cum s-a spus foarte exact pe meleagurile noastre, tinereţea implică trufie, dar competenţa şi meritul sunt altceva. Tema conflictului generaţiilor, exploatată copios în România ultimilor ani, nu a dus la nimic bun: nu a ieşit o operă demnă de acest nume din acest conflict. ICR trebuie să mute neîntârziat accentul, în evaluările pe care le face, pe faptul simplu şi hotărâtor al valorii operei. Nici afinităţile sau afilierile, nici vârsta, nici alte considerente nu dispensează pe cineva de înfruntarea întrebării simple privind opera proprie şi valoarea acesteia.” (Andrei Marga 2012, Noul program al ICR).

 

9. Emil Avasilichioaiei

9 forme fragile de sârmă, imperfecte și efemere , pun problema remake-ului ca metodologie artistică de abordare/cercetare a istoriei, în proces continuu.  Pretextul: binecunoscutele Nouă stațiuni catalitice ale lui Paul Neagu.  Recunoașterea de către contemporaneitate ca reper a unui artist anterior se realizează prin remake sau apropriere a lucrărilor acestuia. In consecinta, este chiar o responsabilitate a artistilor sa produca remake-uri a lucrarilor ce ii predateaza. Acest gen de abordare este pentru a dezvolta, multifațeta, versatiliza și disponibiliza acest background. Pe de altă parte, pierderea memoriei, uitarea, este un proces de măcinare, călcare în picioare, redescoperire întâmplătoare.

 

+ Ioana Gheorghiu – “Haina” Anei Lupaș 

Pe 27 septembrie vă invităm la un performance inspirat dintr-o acțiune a Anei Lupaș. Puteți afla povestea acestei acțiuni din una din instalațiile audio ale salii de studiu Atelier35.

 


Fat Chance Light Magic, 4-9 oct. 2012

Fat chance light magic vizual

de/by Maria Baroncea, Monica Ivanov, Marina Albu, Paul Dunca, Simona Bunica, Tudor Chiliman, Simon Frison

Deschide-te metamorfozei. Vei patrunde pe o cale cunoscuta strafundurilor tale, dar de care te-ai instrainat. Iti vei aminti, vei evoca, vei reconstitui, vei retrai. Cunoscutul si necunoscutul vor intra in coliziune. Aceasta comuniune va declansa rotirea Universului. Te vei reconfigura. Deschide cel de-al 3-lea ochi. In timp ce faci asta, inspecteaza continutul buzunarelor tale. Impartaseste acest continut cu Universul. Iti va potenta prosperitatea. Crede in noi!

Te invitam calduros la o calatorie fermecatoare de o ora, pregatita anume pentru tine si alte nouasprezece individualitati – este nevoie doar sa alegi intre 4, 5 si 9 octombrie, ora 19:00 sau ora 21:00 si sa ne scrii la fatchancelightmagic@gmail.com, cu promisiunea prezentei in una din zile, la una din ore. Ne intalnim in curtea din Calea Mosilor 62-68. Vom fi acolo, asteptandu-ti aparitia.

Putina magie dinspre noi spre voi: http://fatchancelightmagic.tumblr.com/

(finanţat de Centrul Naţional al Dansului Bucureşti)
Multumiri speciale si directionate catre: Echipa, Simona Dumitriu, Stefan Bandalac, Marian Dumitru, Didi, Victor cu flori, Tudor cu sunet 🙂

Fotografii/Photos: the wonderful Diego Cibelli

………………………………………………………………………..

Be open to metamorphosis. You will enter a path you know deep within, but of which you estranged yourself. You will recall, you will remember, you will relive. Known and unknown will collide. This unity will make the Universe turn. You will reconfigure. Open your 3rd Eye. As you do this check your pockets. Share their insides with the Universe. It is for your own prosperity. Believe in us!

We invite you warmly to an enchanting one-hour journey prepared especially for you and another nineteen individualities – you just have to pick between the 4th, the 5th and the 9th of Oktober, either 7 or 9pm and write an email on the address fatchancelightmagic@gmail.com, promising your presence on a certain day, at a certain hour. We meet in the courtyard of Calea Mosilor 62-68. We will be there, expecting you.

A little magic from us to you: http://fatchancelightmagic.tumblr.com/

 

THANK YOU.
Special aimed thanks towards: : The Team, Simona Dumitriu, Stefan Bandalac, Marian Dumitru, Didi, Victor with the flowers, Tudor with sound 🙂

………………………

 

Only in english, tumblr words from fatchancelightmagic:

 

We received this challenging description of the magical:

“I SEE THE MAGICAL AS A FORCE

THAT OCCURS, THAT COMES BY ITSELF

IN THE MOMENT WE SEIZE ACTING NORMAL, NATURAL.

A FORCE THAT WE CANNOT CONTROL

BECAUSE IT IS BEYOND OUR LIMITS,

MEANING BEYOND OUR POSSIBILITIES,

FOR IT CONTROLS US

AND TRANSFORMS US

EVERY TIME WE EXPERIMENT WITH IT.

WE CONTROL BUT THE FORMULAS

BY WHICH THE MAGICAL IS RELEASED

AND INVADES US,

FORMULAS THAT STAND SOMEWHERE

BETWEEN LIFE AND DEATH,

SCIENCE/UNKNOWN,

INHERENT/ABERRANT.” – Anonymous

VIOLENCE CAN BE TRANSCENDED.

DANGER CAN BE TRANSCENDED.

ALL THE THINGS THAT SCARE US TO THE CORE IN LIFE

CAN BE TRANSCENDED.

BETWEEN BIRTH AND DEATH

THERE’S CHANGE

EVERY DAY OF OUR LIVES

SUSPEND YOUR BELIEF IN LOGIC
SUSPEND YOU BELIEF IN THE LAWS OF NATURE
LET YOUR WORLD BE MODIFIED

MAGIC IS NOT ABOUT TRICKS, MAGIC IS ABOUT PEOPLE.

IMAGINATION,

DESIRE,

ATTRACTION FOR THE UNKNOWN,

FOR THE UNEXPECTED,

WONDER,

THESE ARE THE REASONS

FOR WHICH WE WANT

THE MAGIC.

IN EACH OF US THERE’S A DESIRE TO BE LED SOMEWHERE

 

YOU ARE THE FACE OF MAGIC

WHEN YOU PERFORM


Crystal Tits – A Common Chorion, performance, septembrie 2012

A common chorion mic

Crystal Tits is a Berlin based performance team founded in 2009 by Anna Natt and Jaime Schwartz. Their collaborative work centers on exploring identity and its relation to the physical body. Often creating site specific works where they can react off and find impulse from new surroundings, Crystal Tits seek platforms for presenting art outside of conventional settings. Since forming, Crystal Tits have performed in local theaters such as the Hau and Sophiensaele, several Performance Art festivals, and participated in many art and performance events in numerous Berlin alternative project spaces. In 2012 they were awarded a Initiative mehrTanz! Residency in Leipzig, Germany.

a common chorion:

a common chorion focuses on the possibilities for movement in a conjoined body and its relation to ideas about individuality. Typically, our identity is intrinsically tied to the individual body and our control over it. How can those who define their identity based on the boundaries of their own skin begin to comprehend the experience of conjoined twins?


Free improv – Michiu, Ilicevici, Coțac. 1.09.12

PLATFORMApage001 (1)

Proiectul propus face referire la o serie cat mai lunga de evenimente in care domina improvizatia. Acest reflex a pornit din initiativa membrilor implicati in diverse proiecte muzicale de factură experimentală, cu scopul de a explora idei provocatoare față de muzică, sunet, concert, de a propune noi modele de comunicare pentru ei și spectatori, si de asemenea pentru a vedea cum se comunică și interacționează în cadrul explorării nișei aleatorului și libertății (aproape) totale.

Performance-urile doresc sa exprime un suflu unic la fiecare intalnire, cautarile facandu-se la nivel conceptual cat si sonor. Instrumentele si recuzita cauta sa fie cat mai variate in timbru, prin software versus hardware, de la organic la reziduuri, intreaga sinteza imbogatindu-si textura si prin alte surse audio disparate: loop-uri, frecvete radio, diferite obiecte manipulate si lovite unele de altele (foley), jucarii, drone si sine waveuri, tehnici extinse pe instrumente. Muzicologic, directiile alunca preponderent spre o notă contemporana, influentele muzicale si experientele de viata sunt coagulate intr-un demers activ amplu dar lizibil. Acum, cat este aletoriu, cat este subconstient, cat este imprumut?

Ca spectacol, performance-ul trebuie sa-i implice pe spectatori, sa-i scoata din zona de confort, un moment de echilibru intre ludic si intelectual, actul creativ stimuland intens de la introspectie, armonie, repetitie, consonanta, melancolie, la disonanta, cacofonie si zgomot. Incercarile noastre au ca scop crearea unui context in care artistii din sfera muzicii experimentale romanesti sa colaboreze, sa performeze si improvizeze, sa organizeze diverse spatii sau sa adapteze alte spatii deja existente – de aici plecand o alta notiune care din punctul nostru de vedere merita atentie – relatia dintre spatiu si actul creativ. Ideea din spatele proiectului este strans legata de utilizarea spatiului, care la randul sau trebuie sa fie neconventional si cat mai mai indepartat de ideea de music-venue.

Arhitectura interioara dezgolita si asimetrica a Spatiului Platforma nu are un nod acustic central, nu exista un loc ideal de observator (scaunul lui Georges Méliès), iar circumstanta aceasta poate da mana libera artistului pentru o coordonare scenica specifica si o mai fina calibrare pe plan psihoacustic, necesara captarii atentiei publicului. O mica paralela necesara aici, in realitate raportul dintre spatiu si propagarea undelor sonore este sublim si delicat, spre exemplu in momentele de respiro cotidian, cand coboram treptele metroului, este posibil sa fim inconstienti de semnatura ambientului. Putem apela la field recording pentru a capta pe banda atmosfera din biserici, hale, tunele, canalizari, pesteri. Aceasta ar fi o metoda de sensibilizare, deoarece putem decupa si ulterior digera ceva specific din intregul spectru.


(Prima si ultima) bienala de rezultate. Vernisaj joi 12 iulie ora 19.00

Despre ursi, domnitori, chipuri, sentimente, lumina, sunet, haine, cuptoare si hipermarketuri

La spatiul Platforma

Calea Mosilor 62-68, in cadrul MNAC Anexa, etaj 1

12-29 iulie 2012

vernisaj 12 iulie ora 19.00

deschis: miercuri-duminica, 10.00-18.00

Stefan Bandalac, Larisa David, Radu Dragan, Ioana Enescu, Mihaela Ghita, Gabriela Ghircoias, Sabin Garea, Andrei Mateescu, Paul Miclos, Andra Nedelcu, Razvan Tun       
—————
Orice expozitie de final – absolvire, licenta, master – este, inevitabil, o punere-laolalta a intamplatorului, o taietura in diagonala prin diversele cercetari, formalisme sau raportari la sine pe care, intr-un timp si spatiu date, cativa oameni ajung sa le parcurga. Ce ai pana la urma in comun cu colegul de an, atelier, sectie, mai ales in cazul masteratului, care este orientat spre proiect si nu spre rezolvarea unor teme comune? Poate parcurgerea acelorasi examene, o eventuala bibliografie obligatorie, un ritm de predari de referate, sustineri de proiecte, un obiect-rezultat evaluabil la sfarsitul celor doi ani.
Participantii la aceasta pseudo-bienala au absolvit in 2012 Masterul Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, sectia Foto-Video (cu o exceptie). Alegerea colectiva a formularii bienala de rezultate trimite la ritmul desfasurarii si absolvirii masteratului, la rezultatul unui context educational anume, dar si la statutul lor de artisti de-acum cu datoria de a se auto-manageria, plasa strategic, „face vizibili” si intra „in circuit”. E un moment prim al asumarii unui proiect si dincolo de caracterul sau educational; in acelasi timp este o ultima prelungire a scolii, in spatiul incert, intermediar intre castigarea unei diplome si lumea reala. In lumea reala, cati dintre participantii la bienala de rezultate vor continua sa „faca arta” si cati nu? Cine are potential, cine e interesant, de cine vom mai citi prin presa de specialitate peste cinci, zece ani? In colectia de intrebari standard care privesc soarta unui proaspat absolvent de Arte, cele de mai inainte sunt intotdeauna printre primele.
Pe de alta parte, expozitia de la Platforma nu este atat o re-asezare in spatiu de proiecte de disertatie abia sustinute, cat o incercare din partea autorilor lor de a le privi din nou, prin perspectiva procesului, a materialelor stranse pentru documentare ori a etapelor intermediare. Uneori subtil alteori mai clar afirmat, cel putin un detaliu revelator pentru procesul de productie, adesea ceva din arhiva fiecarui proiect in parte, vine sa completeze in expozitie produsul final, rezultatul care a fost deja supus evaluarii. Dincolo de tot ceea ce le desparte, elementul comun care leaga toate aceste preocupari disparate este intoarcerea in timp, marcarea unui moment in care rezultatul de acum era, inca, o colectie de posibilitati.


Conversatii despre iubire la Platforma, 27-28 iunie de la ora 18.00

Conversatiile despre iubire au ca scop crearea unui mediu deschis si prietenos in care sa chestionam, sub marea si universala umbrela a iubirii, problematica normalitatii, tiparelor si stereotipurilor, si discriminarii, intr-un cadru queer. In cele doua zile (miercuri si joi, 27 si 28 iunie) de la ora 18.00 am avut 4 invitati care au abordat teme diferite precum ce inseamna iubirea, cum definim normalitatea, identitati queer, bisexualitate, lipsa miscarii lesbiene din Romania, poliamorie si relatii alternative, noi feluri de a gandi iubirea etc. Suportul teoretic pe care invitatii l-au oferit a fost numai un pretext pentru toti cei prezenti de a intreba, de a incerca sa inteleaga si sa navigheze intre sentimente si drepturi, legislatie si singuratate, sociologie si emotie.

Eveniment in cadrul GayFest 2012, organizat de catre asociatia Accept in parteneriat cu asociatia FRONT

Invitati

I. Prima zi (27 iunie): Alexandra Ana, Ovidiu Anemtoaicei

1. Alexandra Ana
Dreptul la iubire

Dreptul la iubire si demnitatea umana
Despre falsitatea universalismului drepturilor fundamentale ale omului care au rolul de a combate discriminarea si de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale, si care in fapt reproduc tocmai acel sistem ierarhic pe care incearca sa il combata.

Falsele universalisme si heteronormativitatea
Despre experientele cotidiene pe care le traiesc indivizii, si modul in care acestea sunt normate, devenind naturalizate, fiind mentinute si perpetuate prin institutii si practici.

Rolul miscarii feministe pentru miscarea LGBTQI
Feminismul are in vedere eliberarea in mod real a tuturor femeilor fata de opresiune sau tinde sa perpetueze sistemul heteronormativ?
Exista o miscare feminista a lesbienelor in Romania? De ce sunt feministele lesbiene invizibile? Sunt acestea puse in situatia de a alege intre orientarea sexuala si gen ca prioritati spre reprezentarea intereselor?

Alexandra Ana este absolventa a Facultatii de Stiinte Politice din cadrul Scolii Nationale de Stiinte Politice si Administrative (SNSPA). A absolvit facultatea in anul 2010, iar in prezent isi finalizeaza studiile in cadrul Masteratului de Gen, Politici si Minoritati din cadrul SNSPA. Domenii de interes: teorie postcoloniala, dezbateri intre feminism si multiculturalism, feminism rom.

2. Ovidiu Anemtoaicei
Despre dragoste ca etica!

Pornind de la problematica diferitelor forme de violenta (de limbaj, psihologica, fizica, sexuala, economica, etc.) in cadrul relatiilor intre femei si femei, femei si barbati, si barbati si barbati, propun o discutie pe tema „dragostei”, fara a porni de la o definitie prestabilita a acesteia, prin care sa interogam logica din spatele acestor forme de violenta, pe de o parte, cat si conditiile care ar face posibila o gandire si o traire alternativa a relatiilor de „dragoste”.
In acest sens, voi propune spre dezbatere o intelegere a „dragostei”, nu ca sentiment individual catre un „altul” sau o „alta”, dominat de o logica patriarhala heteronormativa de tip subiect-obiect, ci ca o relatie generativa intre doi subiecti (indiferent de sex si sexualitate) in cadrul careia intoarcerea catre sine (auto-afectiunea), recunoasterea si respectarea diferentelor din si dintre “noi”, ca diferente in sine, sunt elemente esentiale prin care „dorinta” pentru celalalt/cealalta poate fi cultivata in forme etice.

Ovidiu Anemtoaicei este consultant in domeniul egalitatii de sanse, de gen si nediscriminare si finalizeaza un doctorat in studiile de gen la Central European University (CEU), Budapesta, Ungaria, cu o teza in filosofie feminista si masculinitati. Dupa ce a absolvit Facultatea de Stiinte Politice de la S.N.S.P.A. si masterul in studiile de gen la CEU, a fost inspector/consilier (2005/2006) si consilier personal (2009-2010) in cadrul Agentiei Nationale pentru Egalitate de Sanse intre femei si barbati (ANES, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale). A publicat articole in Sfera Politicii (2009), Introducere in Sociologia Corpului (coord. Laura Grünberg, ed. Polirom, 2010), CriticAtac (2011), si a contribuit in calitate de cercetator national la elaborarea de diverse ghiduri, manuale si rapoarte internationale si la nivelul Uniunii Europene in domeniul politicilor de gen.

II. A doua zi (28 iunie): Irina Dimitriade, Tamara Zlobina

1. Irina Dimitriade

Voi vorbi despre femei care traiesc bisexualitatea, cum o accepta, definesc, resping sau negociaza in viata de zi cu zi. Voi prezenta povestile de viata (life-stories) a 7 femei tinere (cu varste cuprinse intre 21 si 28 ani) care locuiesc in Amsterdam. Voi vorbi despre cum face parte bisexualitatea din traierctoria lor sexuala si emotionala, daca si cum isi asuma sau negociaza o identitate bisexuala, ce dorinte sexuale au si cum le negociaza si/sau pun in practica in viata de zi cu zi si, nu in ultimul rand, cum isi traiesc relatiile romantice si cum isi negociaza bisexualitatea in cadrul lor.

Irina Dimitriade este absolventa a unui Master of Science in Sociologie, cu specializare in Gender and Sexuality in cadrul Universitatii din Amsterdam. Momentan locuieste in Amsterdam, este vice-presedinta ANSO (Association of Nordic and Pol-Balt LGBTQ Student Organizations) si este producatoarea radio podcast show-ului Girls Talk despre sexualitatea feminina.

2. Tamara Zlobina

Tamara Zlobina se intoarce cu un discurs despre poliamorie si impotriva logicii capitaliste, in care exploreaza principiile de baza ale poliamoriei—noua filosofie si practica a dragostei in societatile capitaliste tarzii. Discursul despre poliamorie va fi analizat din punctul de vedere al stangii radicale. Pentru a face aceasta, Tamara va discuta scrierile Alexandrei Kollontai, om politic si scriitoare feminista bolsevica din Uniunea Sovietica, de la inceputul secolului XX.

Tamara Zlobina si-a primit doctoratul de la Institutul National de Studii Strategice din Kiev, Ucraina in 2008, cu o teza care studiaza interconexiunile intre productiile spatiale si ideologice in Republica Sovietica Ucraina si statul ucrainean contemporan.
Cercetatoare independenta a feminismului queer socialist, critic de arta si curator de muzeu, ea se specializeaza in arta contemporana in Ucraina si Europa de est si in analiza feminista a vietii reproductive, muncii si dragostei.
Tamara Zlobina colaboreaza cu publicatii precum Krytyka (Kiev, Ucraina), Krytyka Polityczna (editia ucraineana), Gendernye Issledovaniya (Kharkiv, Ucraina), Perekrestki (Vilnius, Lituania), Public Preparation (Estonia), Vector (Romania), Hudozhestvennyi zhurnal (Rusia), Obrazotvorche mystectvo, Korydor, Art-Ukraine (Kiev) si altele.
Tamara a primit o bursa Black Sea Link de la Colegiul Noua Europa (Bucuresti) pentru perioada 2011 – 2012, pentru o lucrare pe tema „Politica vietii de zi cu zi. Arta critica in Ucraina, Belarus si Moldova”. Ea a participat la Seminarul Regional pentru Excelenta in Educatie cu tema „Gen, Sexualitate si Putere” organizat de Centrul de Cercetare pentru Studii Vizuale al Universitatii Nationale „Academia Kiev-Mohyla” din Ucraina, cu lucrarea „Monogamie obligatorie versus poliamorie”.
Tamara colaboreaza si cu grupul feminist ofenzyva din Kiev, la Platforma Expertilor pe Probleme de Gen, la Centrul Infornational-analitic de Gen „Krona” din Kharki si la Centrul de Cercetare din Lvov „Femeia si Societatea”. Este co-editor al revistei de critica sociala Commons (http://commons.com.ua/) din Kiev, unde este responsabila pentru departamentele de feminism si arta contemporana, ca si redactor al revistei de critica de arta ArtAktivist din Minsk, Belarus in 2011-2012, responsabila pe tema arta feminsta (http://artaktivist.org/redactors/tamara-zlobina/).


Lecturi Suplimentare 4

Carti imprumutate si recomandate de Andra Rotaru, disponibile spre lectura la Platforma pana pe 23 iunie. Lista completa pe pagina Lecturi Suplimentare.


Doina, 7-23 iunie 2012, vernisaj 7 iunie ora 19.00

Artisti: Irina Botea, Suzana Dan, Vera Ion (actiune si lucru cu publicul – 15 iunie 2012), Raluca Ionescu, Adriana Jebeleanu, Carmen Rasovszky, Patricia Teodorescu, Silvia Traistaru
Curator: Simona Vilau
Samanta de realitate ce creeaza toate straturile / valurile / foile vehiculului-hibrid Doina porneste de la o poveste trista, cu o aura incarcata de mister si controverse, insa trivializata cu succes de mass media locala, mult prea tarziu fata de cronologia faptelor (revizitate jurnalistic dupa caderea regimului comunist) si intr-o maniera demna de telenovelizarea progresiva ce domina cultura de masa, specifica contextului contemporan autohton.
Este vorba despre povestea semi-fantasmagorica a unei artiste de origine romana (1950- posibil decedata in 1997), Doina B., al carei destin a aparut in presa si audiovizualul romanesc sub niste auspicii total straine domeniului sau de activitate. Astfel, personajul nostru intra automat intr-o stereotipie a interpretarii, iar dintr-o pictorita tanara, activa in Italia anilor ’70, ea devine, se pare, o victima colaterala a unei loterii malefice dintr-un sistem represiv, Coreea de Nord.
Nefiind o propunere de cercetare biografica sau vreun instrument de expunere mediatica, voyeur-ista a unor detalii personale care sa creeze spectacol si, implicit, publicitate, expozitia Doina este un modul/pendul de aproximare a ideii de fictiune. Identitatea Doinei se disperseaza si devine o pura notiune polisemantica, intraductibila si creatoare de senzatii, sunete, imagini, semne si indicii, in bezna totala a multiplicarii, pana la disparitie, a veridicitatii subiectului incipient.
Dimensiunea fictiva/fictionala pe care o propunem (si care, ironic, nu se poate desprinde cu totul de real, dat fiind faptul ca se foloseste acelasi limbaj, acelasi alfabet si aceleasi coduri si semne) este, pana la urma, un exercitiu de redare realista, dar un alt fel de realism. Aici vorbim despre o metoda care oglindeste o noua dimensiune a deja-stiutului, una paralela, ce transleaza realul cu care suntem atat de obisnuiti. Totul este atat de confuz, incat devine halucinant de clar. (Simona Vilau)

Expozitia face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhiva si fictiune in contextul artei contemporane romanesti, proiect finantat de Administratia Fondului Cultural National.

Parteneri: Asociatia Galeria Noua, Muzeul National de Arta Contemporana, Universitatea Nationala de Arte Bucuresti

In zilele de 15-16 iunie 2012 va avea loc workshop-ul intitulat Mai bizar, mai puternic si mai dulce ca fictiunea / Stranger, stronger and sweeter than fiction. Ziua de 15 este dedicata actiunii Verei Ion, iar ziua de 16 este rezervata discutiilor libere si a catorva interventii teoretice pe tema fictiunii, metodelor si rezultatelor sale. Invitati: artistii, curatorul, specialisti din domeniul artei contemporane – artisti, critici, curatori, teoreticieni etc.

Vernisaj: joi, 7 iunie 2012, orele 19.00


Program vizitare: miercuri-duminica, 10.00 – 18.00

————————————————————————————-
The seed of reality that generated all the layers / veils / covers of the hybrid-medium Doina had sprung from a sad story, with a controversial and mysterious halo, thoroughly and successfully vulgarized by the local mass media, too late for the chronology of facts (revisited by journalists only after the fall of the communist regime in Romania), and in an increasingly soap-operized, mass-domineering manner.

We are talking about the half-surrealistic story of a Romanian born female artist (1950-possibly dead in 1997), Doina B., who appeared in the Romanian media in the highlights of her controversial life, as a victim, not in the role of an artist. Our character automatically stepped into an interpretation stereotypy, and, from a young, active paintress in the 1970s Italy, she became, apparently, a collateral victim of the evil lottery from the repressive system of North Korea.

This exhibition is a module / pendulum ‘measuring’ the idea of fiction, by excluding any biographical or disclosing approaches in the character’s identity, traits that would automatically lead to an unwanted showing effect. Doina’s identity scatters and becomes a pure, untranslatable, polysemous notion, creating sensations, sounds, images, signs and clues, in the total darkness of multiplication, until disappearance, of the veracity in the originating subject.

The fictitious/fictional dimension that we are pursuing (being, ironically, impossible to entirely detach from reality, given the fact that we are talking about the same language, the same alphabet, and the same codes and signs) is, briefly, an exercise of realistic rendition, but another kind of realism. It is a method that mirrors a new dimension of the already-known, a parallel one, translating our so familiar reality. Everything is so confusing, that becomes hallucinating clear. (Simona Vilau)

The exhibition is a part of Ephemeral Offerings. The loss of memory, archive and fiction in the context of Romanian contemporary art, a project financed by AFCN.

Partners: Galeria Noua Association, National Museum of Contemporary Art, National University of Arts Bucharest

visiting hours: June 8-23, Wed-Sun, 10.00-18.00


23.05 ora 19.00 – vernisaj Padurea de Sunete si performance d s l x cu Daiana Ivascu

rizom audioluminescent Gheorghe, partitura grafica Maria Balabas, curator Viviana Iacob

Vernisajul va avea loc miercuri, 23 mai, incepand cu ora 19.00 cu un performance de d s l x, varianta performativa a lui Gheorghe, sound si noise artist, impreuna cu Daiana Ivascu (14 ani, din comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava), printre ultimii interpreti traditionali de dramba din Romania.

“Oameni care au murit, instrumentele lor praf si pulbere acum, cantecele lor aproape una cu uitarea. Ascult inregistrata o doina la frunza si efemerul acestei fasii de realitate transmisibila la 70 de ani dupa inregistrare ma atinge ca un fior electric. Nimic care sa se degradeze mai repede, sa se anihileze, nimic mai trecator ca un cantec si o frunza.

Pădurea de sunete este un spaţiu în care aceste cântece se reintegrează într-o experienţă performativă, deopotrivă personală şi de comunitate. (…) În Pădurea de sunete, importantă este percepţia globală a spaţiului, a adâncimii de sunet, a umanului sonor creat, imperceptibil în viaţa lo-fi cotidiană. Nu observi doar, ci produci la rândul tău particule de peisaj sonor; creezi propria ta partitură. Întregul proces te-ndeamnă să te întrebi din ce în ce mai subtil: „Ce aud?” ”
(Maria Balabas)

Ce se aude?
Sunete folclorice vechi inregistrate de Constantin Brailoiu in primele sale campanii etnografice, preluate din arhiva Muzeului de Etnografie din Geneva. Adica: solz de peste, frunza de liliac, cimpoi, bucium, flageolet si bocete.

Este prima instalatie de sunet din Romania, prin care Gheorghe (gH) si Viviana Iacob creeaza in mod performativ un ambient holofonic. Intr-o padure de zumzet te iau prin surprindere in timp ce strabati sala dintr-o parte intr-alta sunete nevazute.

O alta noutate pentru Romania este faptul ca o expozitie de arta contemporana beneficiaza de un sistem de sunet dezvoltat si patentat de dr. Joseph Pompei la MIT Media Lab. Particularitatea sa consta in faptul ca foloseste ultrasunetul ca proiector acustic, transmitandu-se astfel sunetul in mod unidirectional, la fel ca o raza de lumina: sunetul este proiectat intr-un singur punct, in afara acestuia e surplus de zgomot.

Cu ocazia evenimentului Noaptea Alba a Galeriilor, 25 mai, va fi proiectat filmul “Sunete Mute” (video loop) montaj al artistului Stefan Bandalac din arhiva de filme pusa la dispozitie de Societatea de Cultura Dimitrie Gusti.

—————————————————–

Un proiect al Asociatiei NOI FACEM BINE (www.noifacembine.ro) finantat de Administratia Fondului Cultural National

Echipa NOI FACEM BINE: coordonator Marlene Stanciu. Au contribuit la realizarea acestui proiect Ioana Cotulbea, Mihai Pacurar, Alexandra Ionescu, Stefan Bandalac si Mihai Sibianu.

Parteneri: Muzeul de Etnografie Geneva, Societatea de Cultura Dimitrie Gusti, Primaria Fundu Moldovei, Spatiul Platforma, Muzeul National de Arta Contemporana, TATAIA.

Parteneri media: Radio Guerrilla, DIGI24, B24FUN, Realitatea.net, Romania Libera, Think Outside the Box, IQads, Carturesti, 9AM, Kudika, Feeder, Veiozaarte, Zeppelin, BeWhere, VICE, Liternet, Ginger Group, Romania Pozitiva, neaparat.ro, fresh good minimal, hipmag, dordeduca.ro, hypestreet.ro, beatfactor.ro, webcultura.ro.

23-27 mai 2012, zilnic intre 10.00-18.00
Spatiul Platforma (Calea Mosilor 62-28, in cadrul MNAC Anexa, etajul 1)


Lecturi Suplimentare 3 – carti recomandate de Jean Lorin Sterian

Pana pe 27 mai va asteapta la Platforma o selectie de carti recomandate de Jean Lorin Sterian. Lista completa a titlurilor – la pagina Lecturi Suplimentare.


Program workshop Arhivele poliției secrete. Abordări interdisciplinare – 11 mai 2012

program workshop

9.00 – 9.15 Cuvant introductiv: Dragos Petrescu (CNSAS), Ioana Macrea-Toma (Wissenschaftskolleg zu Berlin)

I.    Arhiva Securitatii si statutul sau in justitia de tranzitie
Moderator : Dragos Petrescu (CNSAS)

9.15 – 9.35 Laura Stancu (CNSAS) – Fragmentarium. Ce stim si ce nu stim despre arhiva Militiei
9.35 – 9.55 Raluca Vasilescu (CNSAS) – Deconspirarea Securitatii din perspectiva procedurilor desfasurate în fata instantelor de judecata
9.55 – 10.15 Germina Nagat (CNSAS) – Deconspirarea Securitatii: „solutii” birocratice si dileme etice
10.15 – 10. 35 Ladislau Csendes (CNSAS) – …In Remissionem Peccatorum. Biserica si Securitate
10.35    – 11.00 Discutii

11.00 – 11.15 Pauza de cafea

II.    Metodologii alternative pentru citirea si analiza dosarelor Securitatii
Moderator: Simina Badica (Central European University, MTR)

11.15 – 11.35 Dragos Petrescu (CNSAS) – Memorie culturală si reconstructie istorica. Trecutul recent reflectat in dosarele Securitatii
11.35 – 11.55 Corneliu Pintilescu (Universitatea „Babes-Bolyai”) – Istoria conceptuala (Begriffsgechichte) si arhivele serviciilor secrete comuniste. Cazul Securitatii Romanesti
11.55 – 12.15 Calin Dan (artist, Amsterdam si Bucuresti) – Natura moarta, sec. 20. Percepţia despre sine sub dictatura şi trauma corectiei istorice
12.15 – 12.35 Ioana Macrea-Toma (Wissenschaftskolleg zu Berlin) – Sisteme informationale in timpul Razboiului Rece: (a)simetrii si relatii informale
12.35 – 13.00 Discutii

13.00 – 14.30 Pauza de masa

III.    Resemantizarea arhivelor comunismului in registru vizual
Moderator: Ioana Macrea-Toma

14.30 – 14.50 Caterina Preda (Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea din Bucuresti) – Sub supraveghere [artistica] / Under [Artistic] Surveillance
14.50 – 15.10 Roxana Bedrule (University of Copenhagen) – Urme iconice ale comunismului intre uitare si recuperare/ Iconic Traces of Communism between Obsolescence and Retrieval
15.10 – 15.40 Simona Dumitriu (Platforma), Iosif Kiraly (UNAB) si Bogdan Bordeianu (Platforma) – Arhiva sensibila. Experienta Second Life in comunism
15.40 – 16.00 Simina Badica (Central European University, MTR) – Obiecte comuniste in muzee postcomuniste/ Communist Objects in Post-Communist Museums
16.00- 16.30 Discutii

16.30 – 16.50 Pauza de cafea

16.50 – 17.30 Concluzii, propuneri


Second Life în comunism – vernisaj 4 mai ora 18.00

Second Life in comunism

Second Life in comunism
Oameni, atitudini, locuri

4 – 19. 05. 2012
PLATFORMA (in cadrul MNAC Anexa, Calea Mosilor 62-68, etajul 1, Bucuresti)

Vernisaj: vineri, 4.05.2012, 18.00 h
Program vizitare: miercuri-duminica, 10.00 – 18.00
Workshop: 11.05.2012 : Arhivele politiei secrete. Abordari interdisciplinare

Organizatori:
Ioana Macrea Toma (Wissenschaftskolleg zu Berlin)
Cristina Anisescu (CNSAS)
Iosif Kiraly (curator invitat, UNAB)
Simona Dumitriu (Platforma)
Bogdan Bordeianu (Platforma)

Parteneri:
Muzeul National de Arta Contemporana
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Universitatea Nationala de Arte Bucuresti

pdf project description in English with pictures from the exhibition

Second Life in comunism se doreste a fi  un spatiu de reflectie in care trecutul recent si prezentul se intersecteaza intr-o dialectica integrativa prin fotografii si documente de arhiva, imagini ale prezentului si fragmente de istorie orala, carora li se adauga un workshop deschis publicului, care va nuanta experienta lucrului cu arhivele politiei secrete si diversitatea abordarilor ei hermeneutice.

Propunem o perspectiva multimodala de interpretare a documentelor intocmite de Securitate prin deconspirarea tehnicilor si mijloacelor folosite, cat si prin surprinderea contingentelor supravegherii vietii private si a spatiului public – un alt mod de resemnificare a dosarului secret ca metronom al vietii personale si al cotidianului.

Documentul fotografic si dosarul sunt completate de fragmente de video-interviuri realizate de Centrul de Istorie Orala – CNSAS. Din perspectiva propriului dosar si a memoriei traite, protagonistii vorbesc despre frica, dezamagire, nevoia de clarificare, ori despre vinovatie si compromis.

Prin expunerea fotografiei din dosarele securitatii, in studii de caz si instalatii de imagini sunt nuantate atat eliziunea privat-public care se produce in situatia supravegherii si urmaririi, cat si relatia etic-estetic in contextul mai larg al modului de a privi si a lucra cu documentul si arhiva al artistilor, ori relatia observare-urmarire in  spatiul public din prezent, prin comparatie cu trecutul recent.


Gunoaie, resturi si ruine – o expozitie de Mircea Nicolae (impreuna cu Michele Bressan si Elena Ciobanu)

Vernisajul va avea loc in data de 5 Aprilie 2012, la orele 19.00, la spatiul Platforma din cadrul MNAC Anexa, in Calea Mosilor 62-68, etaj 1, Bucuresti. Expozitia va fi deschisa intre 5 – 27 Aprilie 2012.

Cu sprijinul: MNAC, Salonul de Proiecte

===

In spatiul urban al orasului Bucuresti, obiectele coboara sau urca pe scara care duce de la gunoi la ruina. Acesta este procesul de transformare prin care obiectele trec de la stadiul in care provoaca repulsie spre stadiul in care sunt patrimonializate, sau invers.

Daca o teorie a patrimoniului desconsidera gunoiul si apreciaza ruina, o practica a artei contemporane traieste cu greu fara gunoaie.

Pentru o teorie a patrimoniului, gunoaiele sunt antipodul lucrului care trebuie pastrat. In acest caz, progresia incepe de la gradul -1 cu gunoaiele, pentru a ajunge la gradul 0 al restului, ca sa sfarseasca cu acel grad +1 al ruinei.

Pentru o practica a artei contemporane, gunoaiele pot fi la fel de bine acel +1 al gandirii patrimoniale. Un domeniu ca acesta, formulat printre altele de notiunea de sculptura extinsa a lui Beuys, poate considera orice obiect, oricat de murdar si inutil, drept un catalizator pentru senzatii estetice sau pentru transferuri conceptuale. Domeniul artistic vede in progresia gunoaie / resturi / ruine mai degraba o dezvoltare in complexitate, fara a considera primul grad al transformarii ca fiind in afara zonei sale de actiune.

Astfel, progresia de la obiectul respingator la obiectul pretios se face usor diferentiat pe cele doua planuri.

Gestul de a aduce gunoaie / resturi / ruine intr-un spatiu de expozitie deschide si discutia despre transformarea obiectului cotidian in obiect de arta. In masura in care galeria sanctifica toate exponatele, chiar si gunoiul renunta la calitatea sa de obiect cotidian. Odata trecut pragul domeniului artistic, gradatia gunoaie / resturi / ruine se transforma intr-o discutie despre progresia de la obiectul gasit la obiectul produs special pentru expunere.

Am folosit metode de productie simple pentru gunoaie (selectie), un pic mai complexe pentru resturi (aranjarea in functie de culoare si forma, fotografia) si cat de complexe posibil pentru ruine (performance filmat, instalatia video).

In final, gunoaiele, resturile si ruinele trimit la doua directii ale aceluiasi proces de transformare a lumii. Prima este legata de valorizarea progresiva a obiectelor la nivel uman, prin filtrele gandirii patrimoniale sau ale practicii artistice. A doua directie este legata de procesul de descompunere cosmica, ale carei trepte descendente sunt de fapt ruinele, resturile si gunoaiele.


Call for Papers – workshop The SECRET POLICE ARCHIVES – Interdisciplinary Approaches

Workshop: The SECRET POLICE ARCHIVES – Interdisciplinary Approaches
Date of workshop: May 11, 2012
Date of Exhibition: May 4 – 19, 2012
Location: PLATFORMA space (part of National Museum of Contemporary Art Annex, Calea Moşilor 62-68, 1st floor, Bucharest)
Institutional Partners:
THE NATIONAL MUSEUM OF CONTEMPORARY ART (Bucharest)
THE NATIONAL COUNCIL FOR THE STUDY OF SECURITATE ARCHIVES (CNSAS)
THE NATIONAL UNIVERSITY OF ARTS BUCHAREST (UNAB)
Organizers:
Ioana Macrea-Toma, Research Associate at Central European University (Budapest), Fellow at Wissenschaftskolleg zu Berlin
Cristina Anisescu, project coordinator, the National Council for the Study of Securitate Archives (CNSAS)
Iosif Király, guest curator, Associate Professor, Photo Video Department, National University of Arts, Bucharest (UNAB)
PLATFORMA project (hosted by the National Museum of Contemporary Art – MNAC Annex), represented by 2 of the group members: Simona Dumitriu (Lecturer, UNAB) and Bogdan Bordeianu (PhD. Student, teaching assistant, UNAB)

Application format and deadline: Please email a 300 word abstract plus institutional affiliation and short bio to the following email address by April 6, 2012.
bucharestworkshop@yahoo.ro

Different debates have accompanied the transitional process of the opening and of the access to the sensitive archives belonging to the former Secret Police. Despite the different national historiographical contexts, discussions have been generally focused on the moral-political entanglements and hardships of the institutionalization of lustration, alongside polemics concerning the validity of the data contained within the file. Legal undertakings oriented towards verdicts concerning human rights trespassing have thus been carried within a divided discursive environment, either discarding facts from the files or relying upon them. The oppositional sidelines are, however, underpinned by an expected or negated truth-value conveyed by the documents, who still enjoy an inverted or ultimate authority for the reconstruction of a life (hi)story. Used for legal claims, moral-political screening or historical undertakings, the files retain a validity which, even if contested, incorporates an emotional feed-back loop, continuously bringing them under scrutiny.
The urge of bringing about a new reflexive perspective on the records of the former secret police hasn’t been articulated within a specific debate so far. By bringing together researchers and artists interested in the recent past we attempt not only to accommodate insights from different disciplines, but also to disrupt epistemic routines when dealing with the records of a repressive apparatus. Instead of a questioning of the facts, we encourage analyses of the texts as bureaucratic artifacts. Instead of approaching the files as inconsistent accounts ready to be filled in, we enhance a dialogue on their ready-made message embedded within complex technologies of surveillance. Instead of using the classificatory symbolic lenses of the police, amounting to constructing individual or group objectives, we are looking forward to displacing and rearranging data and evidence, thus crossing file boundaries through series of surveillance photos and interviews.

The workshop is open to phd students and scholars in the humanities and social sciences, researchers, legal experts and artists interested in history, archival theory and practice, material culture, media theory, Cold War, transitional justice. The discussions are intended as part and complement of a larger multi-media interrogation on the Secret Police files.

The event is thus composed of a workshop and an exhibition, the latter displaying materials from the secret police files set along individual cases and medial series. Recorded interviews with people who have seen their files will constitute the life-story counterpart to the operative patchwork of the secret police. The workshop and the exhibition are organized by a team of university affiliated or individual researchers, working within the “Platforma” project supported by the National Museum of Contemporary Art (Bucharest) and collaborating with the National Council for the Study of Securitate Archives (CNSAS) and National University of Arts Bucharest (UNAB).

The event will be held in Romanian and English.
Submissions of proposals for the workshop related (but not limited) to the following questions are warmly welcomed:
What is the specificity of an archive of a secret police in a communist country?
What differences could be found in communist countries of Eastern Europe?
What type of research has so far been inspired by these archival sources?
How did information-gathering systems worked within Communism and what is the role of technology and networking?
What is the role of the surveillance images and how can they be integrated in a visual epistemological system?
What kind of historical narrative can one build from the de-constructed, re-interpreted or re-enacted file?
The archive is an important topic for artistic practice and research. How can these practices and the historical perspective on sources be integrated within a meta-methodological approach to the archive, the file and the historical document?   

Prospective participants are advised to envisage their intervention within one of the three proposed panels:
I. The history of the archive and current institutional status within transitional justice practices
II. [Alternative] Methodologies at work: expertise in reading and interpreting files
III. Meta-discourses on archives (of Communism) and surveillance information systems


10 martie 2012, 18.00-21.30 – BYOB Bucharest@PLATFORMA

Vă invităm sâmbătă, 10 martie, între orele 18.00 şi 21.30 la ediţia din Bucureşti a seriei de expoziţii internaţionale Bring Your Own Beamer. Premisa organizării evenimentelor BYOB este de a reuni într-un context participativ comunitatea locală de artişti care activeză (şi) în zona de video art.

BYOB Bucharest îşi propune să creeze un spaţiu liber al artei video, al instalaţiilor şi performance-urilor care au ca suport vizual proiecţiile dar şi mixajele mecanico-optico-digitale Hi & Low-tech. Structura deschisă a evenimentului permite noi forme de interacţiune şi contaminare vizuală, oferind posibilitatea artiştilor şi tuturor celor prezenţi de a acţiona în timp real într-un performance colectiv bazat pe asocieri, suprapuneri şi intervenţii.

Cei peste douăzeci de artişti participanţi explorează limitele şi deschiderile mediului proiectiv, convergenţa dintre analog şi digital, fuziunile şi lichefierile informaţionale post-2.0 prin intervenţii in situ, live-streaming, tracking, asamblaje DIY şi performance-uri AV.

*pentru mai multe informaţii despre circuitul de evenimente BYOB: www.byobworldwide.com

Artişti: Ştefan Bandalac & Alexandru Miclos, Vali Chincişan, Andreea Cioran, Ciprian Ciuclea, Larisa Crunţeanu, Cote, Daniel Djamo,  Alice Gancevici,  Cinty Ionescu, Ştefan Morozan, Bogdan Marcu, Ana Sechereş & Iulia Mocanu, Sorin Moisescu, Ioana Muszinkiewicz, Mario Oprean, Delia Oniga, Alexandru Patatics, Paul Popescu, Detalia Seemore, Bogdan Susma, Patricia Teodorescu, Silviu Vişan

Concept: Rafaël Rozendaal

Organizatori: Silvia Saitoc & Matei Sâmihăian
Co-organizatori: Fundaţia FORMAT şi Platforma
Parteneri: MNAC Anexa, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (UNAB)

RSVP ~~> http://www.facebook.com/events/381750918502775/

 


BYOB Bucharest@Platforma CALL FOR PROJECTS

Vă anunţăm organizarea în data de 10 martie 2012 la spaţiul Platforma (în cadrul MNAC-Anexa, Calea Moşilor 62-68, etaj 1) a “video-eventului” BYOB (Bring Your Own Beamer) Bucharest.

Evenimentul este afiliat circuitului Byob Worldwide şi îşi propune să creeze pentru o zi un spaţiu liber al artei video, al instalaţiilor şi performance-urilor care au ca suport vizual proiecţiile dar şi mixajele mecanico-optico-digitale Hi & Low-tech. Aşadar, pe langă varianta clasică a video proiecţiei sunt încurajate intervenţiile in situ, performance-urile de tip mixed reality, live streaming-ul (tinycam, ustream), retro-proiecţiile/ slide-projection, pelicula 16, 8 + combinaţii între acestea, live cameras, environment & wireless AV.

Pe langă prezentarea materialelor video realizate individual, natura performativă a evenimentului oferă posibilitatea colaborarii în timp real a participanţilor prin asocieri, suprapuneri dar şi intervenţii & editări on-screen.

Din punct de vedere logistic, organizarea evenimentului BYOB presupune ca fiecare participant să-şi aducă aparatura necesară implementării propriului proiect. Video-proiectoarele sunt cele mai comode instrumente tehnice folosite – cuplate la orice tip de playere compatibile, laptop-uri sau alte device-uri uneori chiar improvizate.

Ataşat descrierii proiectului vă rugăm să menţionaţi dacă dispuneţi de aparatura necesară. Vom încerca să vă ajutăm în limitele posibilităţilor tehnice de care dispunem.

Seria de evenimente BYOB este documentată pe site-ul: http://www.byobworldwide.com/

Asteptăm propunerile voastre la byob.bucharest@gmail.com până la data de 2 martie 2012.

Organizatori: Silvia Saitoc şi Matei Sâmihăian în colaborare cu Fundaţia FORMAT şi Platforma
Parteneri: MNAC Anexa, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (UNAB)


Lecturi Suplimentare 2 – pana in 4 martie la Platforma

In cadrul Lecturi Suplimentare 2 avem bucuria de a va pune la dispozitie o extraordinara serie de albume, carti de artist si volume de teoria artei imprumutate si recomandate de Matei Caltia (Galeria Posibila):

Volumele sunt deja disponibile pentru lectura la Platforma pana in 4 martie 2012. Veniti sa rasfoiti, veniti sa cititi!

Matei Caltia isi insoteste cartile cu eseul lui Walter Bejamin Unpacking my Library.

Lista completa a titlurilor poate fi consultata aici.


MARTURII XXI – REVIZITAND TRECUTUL – vernisaj 1 februarie ora 18.00

MARTURII XXI – REVIZITAND TRECUTUL
O colectie de interviuri video

la PLATFORMA (in cadrul MNAC-Anexa, Calea Mosilor 62-68, etaj 1, Bucuresti)
1 – 19 februarie 2012. Vernisaj 1 februarie ora 18.00

MARTURII XXI – REVIZITAND TRECUTUL este o colectie de interviuri video cu artisti, critici si istorici de arta care au jucat un rol major pe scena artistica romaneasca dinainte de 1989. Acestia povestesc despre: contextul artistic, politic si social al acelor ani, proiectele personale si spatiile unde puteau expune, cenzura si efectul ei asupra creatiei artistice, sistemul de invatamant artistic (profesorii care au avut un rol formator in pregatirea lor, colegii pe care i-au avut, accesul si natura surselor de informare in timpul anilor 60, 70, 80),etc.

Proiectul este coordonat de Aurora Kiraly, dupa un concept elaborat impreuna cu Iosif Kiraly.
Interviurile sunt realizate de: Raluca Nestor, Cristiana Radu, Magda Radu si Oana Tanase.
La intrebarile lor raspund: Geta Bratescu, Magda Carneci, Constantin Flondor, Mircea Florian, Ion Grigorescu, Peter Jacobi, Wanda Mihuleac, Mihai Oroveanu, Alexandra Titu, Gheorghe Vida, Ioana Vlasiu.                                                                                    

Imagine: Valentin Purza

MARTURII XXI – REVIZITAND TRECUTUL functioneaza ca un proiect in-progress. El ar trebui continuat si dezvoltat cu alte serii de interviuri in viitor. In acest stadiu proiectul ofera o baza de date care contine documentatii video extensive pe care le consideram extrem de folositoare pentru istoricii de arta, tinerii artisti, studentii sau jurnalistii romani si internationali interesati sa se informeze in vederea realizarii unor proiecte, texte sau articole. Aceasta documentatie poate fi vizionata la cerere. Colectia prezentata in expozitie include versiunea montata, subtitrata in limba engleza, in scopul de a promova aceste filme documentare si catre un public international. In viitorul apropiat aceasta versiune a interviurilor va fi disponibila si online.

Chiar daca in ultima decada au fost facute mai multe eforturi in procesul de documentare a creatiei artistilor romani importanti, sunt inca multe de facut pentru recuperarea trecutului recent al artei romanesti. Impedimente de ordin financiar, dar nu numai, au impiedicat realizarea unor studii extensive si publicarea unor materiale exhaustive despre arta moderna si contemporana romaneasca. In ultimii ani acest vacuum a fost recuperat partial prin diferite expozitii, proiecte, publicatii initiate de institutii, fundatii, artisti, critici de arta si curatori. Proiectul de fata aduce un material documentar valoros al carui scop principal este recompunerea contextului artistic, politic si social care a influentat scena artistica romaneasca in a doua jumatate a secolului al XX-lea.

In timpul expozitiei va fi realizata o noua serie de interviuri cu o parte dintre vizitatori. Acestia vor fi invitati in fata camerei sa impartaseasca propria lor versiune si interpretare despre arta contemporana romaneasca dinainte de 1989, adaugand propriile lor amintiri sau povesti pe care le-au auzit sau citit. Aceste scurte reactii (inregistrari video) vor avea 10-15 minute fiecare si vor fi prezentate in timpul unui eveniment punctual viitor la Platforma (in cadrul MNAC Anexa) ca o reactie la proiectul MARTURII XXI – REVIZITAND TRECUTUL. Dupa expozitie aceste inregistrari vor fi incluse pe blogul spatiului Platforma si in arhiva online a proiectului.

Proiect realizat de: Galeria Noua

Cu sprijinul financiar: Erste Foundation, AFCN

Cu sprijinul: MNACLab

Multumiri speciale: Christine Boehler – Director of Programme Culture, Erste Foundation, Mihai Oroveanu – director general MNAC, si artistelor Carmen Dobre, Simona Dumitriu, Larisa Sitar, Simona Vilau pentru colaborarea in cadrul proiectului.

IMG_6097


CALL for VINAROM – 18 ianuarie 2012

In urma Experimentului Hibernal au ramas un numar semnificativ de pereti plini cu desene, grafuri, taguri, semne si simboluri.
Fiind stiut de la inceput ca traiul lor va fi scurt, au fost executate, fotografiate, documentate, iar acum ne pregatim de zugravirea cu alb deasupra lor.

__________________ZENIFICARE [+- ]

In vederea acestei zugraviri, repictari, re-zenificari si re-whitecubizari a Platformei, initiem prezentul Call for Vinarom.
Poate ati realizat in casele voastre curatenia de iarna, o renovare, o zugravire de tavan in urma inundatiei. Poate v-au mai ramas o mana de vinarom alb si un trafalet inca utilizabil.
Va asteptam miercuri, 18 ianuarie 2012, ora 11.00, la Platforma (in cadrul MNAC Anexa, Calea Mosilor 62-68, etaj 1) pentru a participa la finalul Experimentului.
Conditii de participare: sa veniti cu: trafalet, pensule, spaclu, vinarom alb in orice cantitate.

__________________official CALL for VINAROM Soundtrack : nature sounds / relaxation tapes / rainforest sounds / buddhist chants / sounds of dolphins_

Actiunea de zugravire in 2 straturi a peretilor acoperiti cu desene va fi filmata, fotografiata si toti participantii vor primi o copie a materialului de documentare.

_password: rewhitecubification _______

Daca sunteti interesati sa participati si considerati ca 2-3 ore de zugraveala ar putea fi relaxante, intrati pe facebook si dati Join!


Finisaj Experiment Hibernal cu Live Act NAVA SPATIALA

Sambata 7 ianuarie 2012 la ora 20.00 va asteptam la finisajul proiectului Experiment Hibernal – cu un Live Act / Lansare NAVA SPATIALA (Miron Ghiu si Claudiu Chihaescu).

http://asiluum.com/site/2012/01/03/asiluum-case-studies-ep-3-nava-spatiala/

http://freshgoodminimal.ro/?p=4739


Experiment HIBERNAL, 9.12.2011–8.01.2012. Vernisaj 13 decembrie ora 20.00

9-12 dec. – studio deschis – artistii lucreaza in spatiu si acesta poate fi vizitat intre orele 12.00-18.00

13 dec. ora 20.00 – vernisaj (finisaj studio deschis) si Live Act Hipdiebattery

13 dec. – 8 ianuarie – expozitie

15 dec. ora 20.00 – Live Act BTS

16 dec. ora 20.00 – Live Act frateleNORD

 

Artisti invitati:

Mihai Barabancea, Mihai Bulf & Adrian Popescu, Anca Dima, Eduard Gabia & Justin, Delia Gheorghiu, Miron Ghiu, Alexandra Maftei, Mario Oprean, Sorin Popescu, Daniel Tristan

Live Acts:

Hipdiebattery, BTS, frateleNORD

Interventii studio deschis:

Tudor Borduz, Claudiu Chihaiescu, Crina Cranta, Irlo, Razvan Lerescu, Ioana Muszinkiewicz, Recos, Tripacid Vlad, Grig Vuu, Alexandra Terzi   

Concept: Lea Rasovszky

Experiment Hibernal este primul dintr-o serie care se doreste bi-anuala (iarna si vara) de proiecte cu tema libera, jam-sessions cu alaturari complet aleatorii de artisti si metode de lucru diverse, toate avand ca elemente componente importante prezenta si lucrul in spatiul PLATFORMEI, la MNAC-Anexa (sau prin apropierea lui), trairea-impreuna pentru cateva zile a artistilor cu proiectele lor si cu publicul si acceptarea, in limita posibilitatilor, a oricaror interventii din afara asupra punerii in scena initiale a expozitiei.

Artistii au fost invitati sa lucreze cateva zile in spatiu, iar Experimentul Hibernal se constituie din doua stadii: o etapa procesuala dezvoltata in timpul celor cateva zile de lucru (9-12 decembrie) in cadrul PLATFORMA, timp in care spatiul a fost deschis spre vizitare, opinie, interventie exterioara, continuata de expozitia care a rezultat din lucrul in spatiu si din aditiile din timpul studioului deschis.

Expozitia nu consta din produse arhi-finite, ci din piese – instalatii/obiect sau sunet, proiectii video, desen pe pereti, printuri foto etc. – care pastreaza in ele urmele procesului, in termeni de reusita si eroare, reluare, remix. In acest sens, am invitat artisti foarte tineri, o parte inca studenti, sau oameni din medii diferite celui strict vizual – inclusiv non-artistice, ori din mediul dansului, al muzicii etc. – care au acceptat riscul de a se situa in plina paradigma a nesigurantei, pe care orice experiment o presupune. Artistilor invitati li s-au adaugat altii, in studioul deschis.

Experimentul din decembrie pune accentul in mod deliberat pe ideea deconcertant de simpla, non-tematica si non-programatica de experiment intr-un spatiu dat: aducem in discutie limitele, tensiunile si satisfactiile care pot rezulta din cautarea in interiorul propriului proiect, sau din incercarea pentru prima data, sau din aproape esecul solutiei propuse. Ne gandim la libertate, procesualitate si la relatiile organice care se pot produce la fata locului, intamplator, site sau, mai precis, environment-specific. Pentru cateva zile, am avut impreuna senzatia ca orice e posibil, ca orice artist e in star system, ca putem mixa, remixa orice media si adauga orice si oricat, am cautat sa cunoastem spatiul, sa il intelegem in profunzimea naturii sale post-industriale si in tranzitia sa spre arta contemporana. Aglomerarea de proiecte nu e o intamplare, ci o consecinta a libertatii, a momentului in care accepti datele jocului pe care tot tu l-ai propus: deschizand studioul, oricine a fost primit, dincolo de orice judecata de valoare asupra interventiei sale. Am incercat sa nu suferim de bun gust, de boala cubului alb, macar pentru cateva zile. La fel ca atunci cand iti lasi pagina de Facebook deschisa, pe mana incostientului colectiv, cu teama dar si cu multa curiozitate, am asteptat interventiile publicului (toti cei neaflati pe lista artistilor invitati initial). Si am fost rasplatiti peste asteptari: proiecte diverse au umplut spatiul, l-au ocupat si uneori au creat eliziuni necesare ori semantizari suplimentare.

Va invitam sa inter-actati in continuare cu spatiul: sa produceti sunete, sa dezlipiti etichete, sa va aplecati pentru a privi fotografiile, sa calcati peste cartoanele atelierului nomad, sa intrati in camera de serviciu, sa dati la o parte perdeaua din taieturi de ziare, sa cititi pasajul din The Smiths, sa intrati pe Facebook, sa ocoliti cu grija videoproiectoarele, sa va aduceti aminte coperta ultimei reviste glossy care v-a trecut prin fata ochilor, sa stati pe scaunul soferului ori pe scaunul din dreapta, sa ascultati experimentele sonore, sa priviti totul freeform, sa ne spuneti ce credeti.

In trei dintre serile desfasurarii proiectului vor avea loc concerte/ live acts, un experiment, la randul lor, de coabitare a expozitiei cu forma de ocupare pe care un live act o implica.

Seria experimentelor deschide si inchide un program expozitional unitar (dominante tematice ale anului 2012: memoria, pierderea acesteia, arhiva si fictiune) in care speram sa putem infuza ceva din spiritul, daca nu din non-formalul experimentalist.

comunicat de presa



Despre PLATFORMA

Interdisciplinarity is always a site where expressions of resistance are latent…Specialists are often too protective of their own prerogatives, do not actually work with other colleagues, and therefore do not teach their students to construct a diagonal axis in their methodology.

Julia Kristeva, interviu, in The Anxiety of Interdisciplinarity, 1997

PLATFORMA isi propune sa puna accent pe: interdisciplinaritate, strategii si metode de colaborare intre domenii, practici colaborative, activism social, antropologie vizuala, relatia artei cu stiintele exacte  – toate aduse in contextul artelor vizuale, ca domeniu supra-ordonator. Programul va combina expozitii (multimedia, fotografie, film si video, instalatii, desen), conferinte (cu target interdisciplinar, venind din arta, stiinte sociale, studii culturale, arhitectura, stiinte exacte), proiectii de film, perioade experimentale de lucru in spatiul expozitional, spatiu pentru lecturi suplimentare si workshopuri.

In fiecare an, programul va avea o anumita dominanta: astfel, pentru 2011-12, preocuparea din expozitiile PLATFORMEI va fi directionata spre memorie, pierderea acesteia, arhiva si fictiune, in contextul artei romanesti a ultimelor 4 sau 5 decenii si a societatii romanesti actuale.

Gazduit de MNAC-Anexa, PLATFORMA este un proiect coordonat de artisti, care ar trebui sa ia tot ce i se potrivește si ce este mai bun din cele doua lumi – a muzeului de arta contemporana si a artist-run galleries,  avand ca model (din punct de vedere conceptual, ca deschidere, ca formula sau ca program expozitional) spatii precum NGBK – Neue Gesellschaft fur bildende Kunst din Berlin, foarte cunoscutul PS1 al MOMA New York, Kunsthalle Wien, Art in General New York sau MACBA.

Intentia principala a unui astfel de spatiu este sa se foloseasca de aspectul experimental si informal al locului pentru a propune artisti tineri, colaborari interdisciplinare, pentru a extinde, pe termen lung, cercul de public artistic (in care artistii sunt priviti/ascultati de alti artisti) si sa contribuie la formarea vitala a unui public pentru arta contemporana – prin serii de workshopuri si conferinte interdisciplinare, in care sa implicam studenti si profesionisti din domenii diferite ale stiintelor exacte, stiintelor sociale si culturii.