Spectacol de teatru “La harneală”, 27 martie 2015, 7 pm

la harneala afis

LA HARNEALĂ

27 martie, orele 19:00
Locația: Spațiul Platforma, Calea Moșilor 62-68

Avocați, mafie imobiliară, executori, jandarmi, primari, secretare, speculanți afectivi, artiști oportuniști – toți sunt călare pe casele din zona bucureșteană de maxim interes imobiliar Rahova Uranus de unde au fost și urmează să fie evacuați sute de oameni. Femeile evacuate și copiii lor împreună cu Mihaela Drăgan disecă pas cu pas procesul de pierdere a acoperișului de deasupra capului și afacerea profitabilă a distrugerii unei comunități.

Un spectacol de Mihaela Drăgan și Mihai Lukacs

Cu Mihaela Drăgan, Gabriela Dumitru, Marian Dumitru, Claudiu Eremia, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Andreea Fieraru, Cornelia Ioniță, Marian Ioniță, Mihai Ioniță, Mihai Lukacs

Spectacol independent produs de La Bomba Studios, Rahova-Uranus.

Cu sprijinul tranzit.ro/București și al Companiei de Teatru Giuvlipen .

După spectacol va urma o discuție cu femeile care se confruntă cu evacuarea.

Rezervări la saint.sara.kali@gmail.com
—————————————————————

LA HARNEALĂ (Razzing)

Friday, 27 martie 2015

Lawyers, real estate mafia, executors, police, mayors, secretaries, affective speculators, opportunist artists – they are all pressing on the houses from the neighbourhood of highly real-estate value Rahova Uranus wherefrom hundreds of people have been evicted and others are waiting for their turn. The evicted women and their children, together with Mihaela Drăgan are dissecting step by step the process of losing their homes, which is at the same time a profitable business of destroying a community.

A play by Mihaela Drăgan and Mihai Lukacs

With: Mihaela Drăgan, Gabriela Dumitru, Marian Dumitru, Claudiu Eremia, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Andreea Fieraru, Cornelia Ioniță, Marian Ioniță, Mihai Ioniță, Mihai Lukacs

An independent play produced by La Bomba Studios, Rahova-Uranus.

With the support of tranzit.ro/București and Giuvlipen Theatre Company

After the show, a discussion will take place, with the women confronted with eviction.

Free entrance

Reservations by email at saint.sara.kali@gmail.com


În Așteptare. 25 noiembrie, h 12.00 – 20.00. Performance durațional, 8h+

p3

performance de grup*, durațional, 8 h +, marți 25 noiembrie începând cu ora 12.00

*Valentin Cernat, Simona Dumitriu, Ileana Faur, Andreea Gîrleanu, Anastasia Jurescu, Kiki Mihuță, Nicoleta Moise, Claudia Nicu, Marina Oprea; cu sprijin de la Iulia Toma, Mihai Balko, Marian Dumitru; după o propunere de Valentin Cernat.

La Spațiul Platforma (Calea Moșilor 62-68, MNAC Anexa etaj 1)

și expoziție post-performance: 26 nov. – ?**

ce aștepti?! sfârșitul lumii? oare unde te prinde când te prinde? corpul oricărei life form are în sine înscrisă fragilitatea așteptării. ne așteptăm să aibă loc schimbări sociale…mă așteptam să fiu în cu totul altă viață acum. nu mă mai aștept la nimic.de ce aștepți totul de la altcineva. cine deplasează așteptările și asupra cui? (S)

La ce te vei gândi cât aștepți? (V)

Și uneori lucrurile se schimbă uite-așa, de pe o zi pe alta, când nici nu te-aștepți…

——

Ești 2 în 1. Știi asta. Tu și corpul tău închistați într-un înveliș de piele. Da, trebuie să dai legitimitate și corpului și, chiar dacă tu îi dictezi, el este extensia fără care nu poți exista. Sunteți prinși împreună în această așteptare de trăiri. Aștepți nemurirea, aștepți să fii contrazisă, aștepți ce a mai fost și nu va mai fi. Viața poate fi privită ca o cursă împotriva timpului, însă trebuie, simți ori ți se spune că trebuie să te oprești pentru a înțelege ce faci și de ce. Ce faci și de ce? Ce faci și de ce?

 Însă înțelegerea nu e niciodată deplină, și ea e în așteptare, mai ales acum când ești în mijlocul acestei culturi obsedate de viteză, eficiență și productivitate. Chiar și în așteptare alergi. A aștepta înseamnă a rămâne, însă tu niciodată nu rămâi. Nimic nu rămâne. Tu rămâi doar cu alergarea după așteptare și asteptarea alergândă. Ce e aia așteptare? (KM)

——

Prins în tine. Privesc aşteptarea ca fiind cea născătoare de senzaţii claustrofobice şi o simt ca proces ce obligă sinele individual să vorbească cu el, să cerceteze tautologic noţiunile, posibilităţile, utilizând cumva argumente raţionale. Aşteptarea mea este impusă ca urmare a dinamicii celorlalţi şi imi indică astfel rigiditatea corpului/carcasei. Măsor în timp acest proces de captivitate, iar el devine apăsător prin propria desfăşurare. Aşteptarea creată de ceilalţi mă imobilizează. (VC)

—–

Când reculeg momentele personale de așteptare, îmi par scurte, neimportante, fiindcă așteptarea din trecut s-a încheiat. Dar așteptarea din prezent pare eternă. În contextul actual în care fiecare își dorește ca ea să se termine cât mai curand și caută să se distragă pentru ca timpul să treacă rapid, eu propun ca acest răstimp să fie un moment de reculegere și reflecție, un obicei prea puțin practicat. Privesc așteptarea ca transformare care are potențialul sa fie benefică. Ea depinde întotdeauna de un factor extern, aștept pe cineva sau ceva. Tocmai de aceea nu îmi doresc să pierd acest timp și să îl utilizez în interes propriu. (MO)

—–

“Giving up becomes harder 

  the longer one does not give up.”

 

  Voi continua să aștept.

  Renunțarea nu este un deziderat-       

  mințile s-au aliniat pe suprafata                             plană,corpurile se separă printr-un spasm al rigidității iar vocile himere iși continuă traiectoria iluzorie.

Proiectarea permanentă a potențialului ne ține în loc-tocmai am intrat intr-o buclă fără sfârșit: cu toții veți continua să așteptați. (AJ)

—–

Nu știu dacă înțeleg ideea de sfârșit al lumii. Cred că-mi înțeleg, nu pe deplin, sfârșitul meu ca persoană conștientă de propriul meu corp care nu are nicio speranță în ceea ce privește viața de apoi sau orice altă formă de nemurire. Așteptarea asta mă pune într-o dilemă pe care nu reușesc să o deslușesc. Cum îmi trăiesc viața știind că se termină la un punct? Vreau să fiu un erou? Vreau să las ceva în urmă? Aș spune că nu, dar e ca și atunci când iei lecții de dans. Mintea iți spune că poți să te rotești, învârți, apleci cum nici o altă ființă ar putea dar picioarele tale nu pot executa mișcarea.  Am fost crescută într-o familie creștină și sfârșitul meu îmi pare abstract. Dacă nu ar fi, poate aș putea să fac tot ce-mi doresc. Să călătoresc cât aș vrea, să fiu cum aș vrea să fiu când aș vrea să fiu. Să nu mai fiu stresată de faptul că sunt prea bătrână să fac unele lucruri. Și sunt conștientă că bătrânețea asta din capul meu este un construct social dar nu mă pot dezlega de ea. Nu mă pot gândi la schimbări sociale fără să nu-mi fie frică de propria mea distopie. Încerc să nu aștept ceva de la umanitate în general ca să mai pot crede în ea…dar numai pentru că nu mai am în ce crede.

Contradicții peste contradicții. (IF)

——

Nu mai vreau să aștept! (NM)

——

Cum ar arăta (?) o piesă de teatru de 8 ore făcută strict din nuanțele repetate ale aceluiași moment: în primele părți ale disaster movies/action flicks/action sfs apare mereu figurantul acela care întoarce capul și uneori poate schițează un început inutil de fugă din fața blast-ului, valului, undei de șoc. Liniștea de dinainte. Un duduit surd îngrijorător. Eroul propriei sale vieți, fix pentru o secundă de timp de ecran, ca unul care tocmai s-a prins că atunci, chiar atunci, se întâmplă ceva. (SD)

**În perioada 26 Nov – ? expoziția post-performance va rămâne deschisă, în timp ce așteptăm să producem Partea 1 din proiectul process și workshop-based De la Aftershock la Nemurire.

*** veniți, chiar încercăm să transmitem ceva important pentru noi, cu asta.

extra bit (guess the theorist:):

photo


CARTE DE IDENTITATE, 25 iunie – 20 iulie

10484290_590195314431260_7858783449350982834_o

Sebastian Apostol, Laura Caraculacu, Bogdan Cătălin Cazacioc, Marian Dumitru, Gabriel Ghizdavu, Vlad Mihăilescu, Oana Oancea, Camelia Oprița, Mihai Andrei Sebestyen, Ana Sechereș, Gelu Toaipă

25 iunie – 20 iulie 2014

Spațiul Platforma
Calea Moșilor 62-68, în cadrul MNAC Anexa, etaj 1, București

vernisaj miercuri 25 iunie ora 19.00

Ce ne-ar identifica în lumea artei în care intrăm oficial, printr-o licență, după trei ani de construcție fragilă înspre acest moment? În loc de fotografie tip buletin, aducem o formă vizibilă, sintetică pentru timpul petrecut la Arte. În loc de cod numeric, oferim o explicație, o idee, o formulare tip proiect.

Căutăm în același timp în autobiografii, în memoria personală și în amintirile proxime, ne suprapunem acestora ca și când le-am înțelege, ne capacităm pentru a reda esențe ale altora decât noi, asumându-ne puterea de a reprezenta identitar un spațiu de trecere. Să folosim deci forma geografică a spațiului de trecere pentru experiența pe care ne-o propunem:

– licența ca spațiu de trecere: poarta permisiunilor către arta for real, ni se acordă deci ni le acordăm;
– spațiul de trecere arheologic: săpături în sânul familiei sau forări în identități asumate, proces de abataj abandonat;
– locul de tranziție comodificat: de la visul corporatist la deces SRL, prin teritoriile „alternative” ale artei.

Examenul de licență solicită o constantă impersonare: modelele care ne preced, artiștii la care, prin proiectele noastre, se presupune că facem trimitere sau care ne-au inspirat. Ne pierdem în echivalări pe care am învățat să le construim sau măcar să le mimăm. Dincolo de ele, încercăm să nu uităm întrebarea constantă: până la urmă ce ne reprezintă totuși, ce-am vrea să arătăm și ce rezumă procesul prin care trecem?
Identitatea, ca minim numitor comun.
Ne oprim și ne golim buzunarele.
Printre atâtea mimetisme și similitudini, nu-ți uita buletinul, ai grijă, s-ar putea să uiți cine ești.


Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de Noapte. 5 noiembrie-29 decembrie 2013

web schimbul 1 schimbul 2 tura de noapte

Participă (cu instalații, acțiuni sau dezbateri): Ștefan Bandalac, Valentin Cernat, Claudiu Cobilanschi, Raluca Croitoru, Larisa David & Iulius Costache, Marian Dumitru, Irina Ghenu, Mihai Lukacs, Gabriela Mateescu, Paul Micloș, Kiki Mihuță, Adina Mocanu&Alexandra Sandu, Sorin Moisescu, Daniela Pălimariu, Ioana Păun, Veda Popovici, Alexandra Șoldănescu, Alexandra Terzi, Daniel Tristan, Iulia Toma, Ioana Văcărașu, Andreea Vintze (și lista este încă deschisă)

Deschidere: marți 5 noiembrie 2013, ora 19.00

Apelul  lansat acum două săptămâni (Proletariat, Cognitariat, Precariat, Etc. – munca acum.) a avut un real succes. Discuțiile s-au tradus în proiecte, munca s-a manifestat neplătită din plin, spiritul de a face e un răspuns pentru întrebările aferente – precum de ce, pentru cine, ce vrem să spunem cu asta și mai ales cui.

Am pornit în apel de la imaginea obiectului fordist al benzii de producție, pentru a fragmenta în părțile componente și pentru a dezbate formule de gândire asupra muncii în societatea contemporană: post-industrial, munca imaterială (și criticile acestora), dispariția figurii muncitorului, relocarea muncii (displacement of labor) disparitatea între diploma obținută și munca efectuată, transformările în limbaj/terminologie survenite (freelance, self-employed, voluntariat, part-time, project-based, cognitariat etc), afecte la/despre locul de muncă, precaritatea și noua „clasă” a precariatului, anti-munca, mecanismul socio-politic al “creării locurilor de muncă”. De fapt, tocmai acest argument și ficțiunile care îl înconjoară, transformările geopolitice pe care le generează (în vorbe sau fapte) stau la baza celorlalte: poate fi văzut ca întrupare a neocapitalismului, idee și act ce determină mize majore și maschează deteriorări sociale profunde.

Schimbul 1 vă așteaptă supraîncărcat. Ca în locurile de muncă ale vieții de zi cu zi, spațiul neocupat e contraproductiv, genunchii colegilor și colegelor se ating pe sub mesele înghesuite iar acvariul mochetat se supra-încălzește de la numărul respirațiilor concomitente sub lumina de neon. Dar încă e bine…Sau e prea mult? Câte fapte și câte concursuri de împrejurări umplu spațiile?

O mare parte din textul apelului la proiecte îl regăsiți reciclat în statement-ul de față. În Schimbul 2 vom înțelege împreună sensul benzii, al reciclării elementelor efemere și a ideilor odată produse, al muncii în formulă precară – în care înveți din experiență că minimul de mijloace poate să rezulte în maxim de rezultate. Ceva rămâne însă mereu nemăsurat: munca depusă și teama de perpetua fragilitate a rezultatelor.

……………………….

Sunt muncitorul cu tricou alb care se trezește de dimineață, intră pe calculator și începe lucrul, angajat undeva de o companie nord-americană dar privind skyline-ul Berceniului, sunt cel/cea cu accent perfect în engleză/franceză/germană/italiană, cea/cel cărora le poate fi încheiat oricând contractul de muncă semi-project-based cu clauze din sfera drepturilor de autor și limitări de timp standardizate. Customer service, no experience needed, good command of english. 314 aplicații în prima zi a anunțului pe site-ul de joburi, mai sunt încă 30 de zile. Agent imobiliar, minim studii medii, carnet șofer categoria B preferat. Artist fotograf, minim studii medii, capacitate de răspuns rapid în situații de stres, cunoștințe minime Photoshop. Trainer grădiniță, afterschool, minim bachelor în pedagogie. Oferim condiții de lucru în echipă dinamică, bonuri de masă. 

Statementuri artiști:

Platforma schimbul 1 si 2

1. Mihai Balko

Particular execut lucrări

Acțiunea Particular execut lucrări urmărește practica muncii în construcții din perioada comunista până în prezent. De la acțiunile abuzive în care casele burgheziei  sunt compartimentate, devenind garsoniere pentru noua clasă de muncitori – vedem stucatura vechilor saloane cum, în ciuda zidurilor, trece prin hol, dormitor, bucătarie, baie – la apartamentele de blocuri tapetate cu stucaturi masive, elemente de exterior aduse în interior pentru a oferi iluzia unui statut social. După 1989 amenajarea interioară a locuințelor de bloc cunoaște un nou avânt ce merge de la demolarea pereților interiori la căptușirea, până la manie, a locuințelor cu polistiren – interior și exterior, acoperind cu noul material vechile tipuri de finisaj (tapet, faianță, stucatură, rețele de țevi și cabluri etc.).

Amenajarea continuă a locuințelor vechi (la casă sau bloc) și boom-ul noilor construcții au produs un nou tip de muncitor: demolatorul independent, sau meseriașul  bun la toate, dincolo de codul muncii, dispus să execute orice la cererea clientului. Particular execut lucrări, de la A la Z.

 2. Ștefan Bandalac

Punctul inițial al lucrării stă în încercarea de a explora discuția din jurul scopului muncii. Instalația ar fi fost compusă dintr-un angrenaj de șlefuit care urma să erodeze, pe întinderea de 2 luni a expoziției, o bucată de lemn – materie primă, cu rostul de a crea un proces repetitiv care să trimită la banda de producție.   

În procesul de producție a instalației am fost confruntat cu realitatea că lucrarea depășea bugetul operațional de care dispun acum. În momentul în care găsirea unor soluții tehnice funcționale a devenit în mod progresiv improbabilă, demersul s-a transformat într-unul de a realiza sau măcar sugera lucrarea prin re-utilizarea și transformarea materialelor disponibile în spațiu.

3. Irina Ghenu

Tânără, 23 ani, nefumătoare, serioasă, harnică și de încredere. Fac curățenie. Rog și ofer seriozitate. Nu ofer discreție.

Pentru acest proiect ofer persoanelor interesate în intervalul de joi-duminică servicii de curățenie și menaj. La schimb solicit dreptul de a mă fotografia în timpul acestui proces. Voi prezenta fotografiile într-un eveniment public (o expoziție de grup).

Pentru detalii și programări contactați-mă la teaotspp@gmail.com
Am dat anunț. Am intrat în anul 5 universitar. Am intrat în anul 17 de școală. Media 9,99. Merge anunțul. Lumea vrea. E pe gratis. E artă. E la mine acasă. E pentru expoziție.

Nu știu unde să lucrez. Nu știu la ce mă pricep. Și chiar dacă mă pricep. Nu mă vrea nimeni.

‘Important e să fii cu datoriile la zi’ + ‘Dacă vrei să reușești trebuie să dai din coate’

Am făcut poze la mâncare. Am primit mâncarea. Am montat țâțe și cur pe muzică Inna. Am primit ‘Nu ai pic de simț artistic’. Am fost asistentă 3 luni. Mi-am luat aragaz, frigider și mașină de spălat. Am lucrat online. Mi-am luat pantofi. Am filmat o nuntă la oameni din a căror limbă nu înțeleg decât kurwa. Am primit. Am făcut curat. Am primit expoziție.

‘Nu v-a învățat la școală?’ + ‘Dacă vrei să reușești trebuie să dai din coate’ = Nu știu să dau din coate. Fac curat. Fac poze.

4. Gabriela Mateescu

Licențiați

După anii 90, când s-au deschis porțile Occidentului în fața noastră și ni s-a spus că suntem o țară de analfabeți am decis că este timpul ca toată lumea să aibă liber acces la studii superioare fără examene de admitere. Trebuia ridicat nivelul studiilor pe cap de locuitor, și astfel s-a ajuns în 20 de ani ca fabricile de diplome de liceu sau facultate să producă mai mulți oameni specializați decât poate piața de muncă să suporte. Rușinea de a nu avea o diplomă universitară s-a instaurat treptat, în același timp cauzând și închiderea școlilor profesionale. Târgurile de muncă oferă însă majoritar  posturi pentru persoane fără studii superioare, pentru lăcătuși, electricieni, bucătari și chelneri. Dar mândria de a avea o diplomă de facultate face zeci de mii de tineri sa își piardă 3 sau 5 ani pregătindu-se pentru niște slujbe care nu există. Prietenii și foștii mei colegi trăiesc exact acest contrast, muncind adesea în domenii care nu necesită studii superioare și nu le valorifică specializarea de pe diplomele de licență obținute; mulți s-au angajat într-un domeniu pt ca apoi să fie obligați să facă altă facultate pentru a și-l păstra.

5. Alexandra Șoldănescu

Munca, cinstea și hărnicia

Instalație audio, voce Ileana Faur

Instalaţia explorează relaţia dintre fabulos şi cotidian, te trimite spre o vreme îndepărtată, în illo tempore (cum ar spune despre basme manualul de literatură), şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.

Poveștile selecționate au o funcţionalitate educaţională iniţiatică prin elogiul adus muncii ca disciplină, repetiţie şi supunere. Totul începe din copilărie, prin identificarea fetelor cu eroinele pe durata aventurilor: pentru a  reuşi în viaţă trebuie să fie harnice, cuminţi şi să depună efort.

Rolul muncii personajelor feminine din poveşti este o luptă pentru supravieţuire, sub semnul precarităţii şi nu pentru dobândirea unei condiţii sociale eroice, ca în cazul flăcăilor sau a fiilor de împărat.

6. Iulia Toma

Muncă domestică forțată

 

7. Claudiu Cobilanschi

 

8. Paul Micloș

Am printat și pus într-un bloc de gheață Codul Muncii pentru ca după topire să fie descoperit de privitor ca o fosilă sau artefact înghețat.  

9. Judit Balko

Angajez……….

Între absolvent învăţământ preuniversitar fără atestat profesional și zugrav, vopsitor, nomenclatorul de meserii inventariază o listă aproape interminabilă. Abundența de meserii existente pare să ofere o mulțime de posibilități candidatului la un loc în sistemul muncii salariate. Dacă nu reușești ca afumător carne poți încerca postul de arzător email, sau poate blocator, chituitor, deblocator, poate concasorist, sau decapulsator, decontaminator, destrămător, ori lipitor de plăcuţe la scule aşchietoare, nămolar. Sigur cel mai bine sună conducător de întreprindere mică – patron (girant), învăţământ, sănătate, sport, turism, informatică.

Multe din aceste meserii aparent atât de specializate, destinate absolvenților cu studii medii, nu cer anume competențe din partea candidatului pentru un astfel de post, nici nu formează competențe, făcând ușoară înlocuirea unui angajat cu altul. Astfel fiecare serviciu este un nou început, o nouă calificare la locul de muncă care nu va mai ajuta la nimic atunci când serviciul respectiv a încetat. Trebuie să o iei de la început, postul de numărător bani sună incitant.

10. Daniel Tristan

Haina îl face pe om, diploma îl specializeză și îl trimite în căutare de muncă. Costumul devine rigid de prea mult purtat, diploma multiplicată ori trimisă virtual de n ori către zeci de oferte de muncă ar putea la fel de bine să fie folosită ca materie primă pentru lucru manual și hobbyuri plăcute pentru petrecerea timpului liber.

Cu o diplomă de artist, creativitatea e asigurată – designer web, hands made, hobby trainer, sau testator de jocuri pe internet…viitorul nu are limite.

11. Alexandra Terzi

□□□□□□□□□□ ads

Proiectul este inspirat de anunţurile care apar mai peste tot prin paginile de internet, făcând reclamă pentru multe feluri de câștig excepțional lucrând de acasă – și ducând cel mai des la job-ul de video chat hostess. Acestea de cele mai multe ori folosesc ca principal mesaj motivaţional salariul foarte mare, alături de imagini cu femei fericite, independente, care lucrează într-un mediu profesional. Jobul este descris drept sigur, confidențial, asigurând un venit lunar fix, legal și cu contract de muncă. Poți găsi testimoniale care accentuează obiectele și avantajele de lux pe care femeile implicate în această formă light de sex work și le doreau și acum și le pot permite. Este foarte interesant că de multe ori aceste anunţuri par a fi destinate pentru munca de birou, doar câteva cuvinte făcând trimitere spre munca efectuată.

12. Larisa David & Iulius Costache

Pornind de la metodele de cercetare asupra muncii utilizate de Frank Bunker GIibreth și Lillian Moller GIibreth, am dezvoltat o analiză a micro-mişcărilor în spațiul etajului 1 de pe Calea Moșilor 62-68,  pentru a identifica acțiunile elementare în munca fizică “neglijabilă” și timpul necesar pentru progresia acestora. Am divizat munca în elementele fundamentale, creând o hartă a mișcării, pentru a putea fi studiate separat sau în relatie una cu alta.

13. Raluca Croitoru

Pentru femeile din toată lumea, uniforma a devenit mai mult decât o modalitate de a adera la principiile instituite de marile corporații. Mărturie stau opiniile și sfaturile găsite pe diverse site-uri de fashion și life-style, care abordează problematica îmbrăcăminții la locul de muncă din perspectiva puterii, a statutului social și a masculinității.  

14. Valentin Cernat

Asigurări de viață

Lucrând în domeniul asigurărilor de viață, poate mai mult decât oriunde altundeva, eu depind de succesul meu, care constă în încheierea unui număr de 5 polițe de viață pe lună. Îl numesc succes întrucât comisionul primit în urma atingerii target-ului imi oferă ocazia de a acoperi toate utilitățile și necesitățile lunare. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arata insuccesul.

Cel mai mare sprijin, fără doar și poate, mi-l oferă compania, punându-mi la dispoziție scenarii de limbaj și tehnici de realizare/închidere a cotei de vânzări lunare.

15. Kiki Mihuță

Cuvântul e puternic și agresiv. Relaţiile mijlocite de cuvânt sunt mult mai sofisticate, mai ascunse si deci mai perfide decât cele prin acte, fapte ori impulsuri exprimate violent. 

Abuzul la locul de muncă, hărțuirea, intimidarea, amenințarea, injustiția, denigrarea, ridiculizarea, umilirea, jignirea, managementul dur, discreditarea profesională sau influențarea negativă a sarcinilor persoanei, toate aceste acțiuni au ca efect crearea unui mediu de lucru nesănatos și distructiv, în care victimelor le este tot mai dificil, daca nu imposibil, să-și îndeplinească sarcinile de lucru, intrând progresiv într-un fel de spirală a decăderii psihice.

16.

 

17. Kiki Mihuță & Daniel Tristan

Triki 

– Suntem muncitori de portofoliu în căutare de noroc.
– La muncă sau în căutare de muncă, viața de zi cu zi pare a fi o cursă cu obstacole. Sau un infinit joc de piticot. Mai stai o tură.
– Trebuie sa ne placă ceea ce suntem obligați să facem!

– Joc plăcut.

18. Sorin Moisescu

Ți-a căzut internetul. Nu-i nimic. Însă munca ta depinde de el, ești doar una din miile de persoane din lanțul neocolonial al muncii ieftine delegate către țările în nevoie.

19.

………

Natura statică ușor în mișcare – acțiune de  Adina Mocanu și Alexandra Sandu, vineri 8 noiembrie, ora 19.

00

Vineri 8 noiembrie ora 19.00 vă invităm la performance-ul Adinei Mocanu și Alexandrei Sandu în cadrul expoziției Schimbul 1, Schimbul 2 și Tura de Noapte la Platforma.

Adina Mocanu și Alexandra Sandu propun un timp de observare a corporalității muncii artistice raportată la spațiul galeriei, cartografiind spațiul dat prin gesturi aparent simple dar presupunând efort, concentrare și repetitivitate.
Cum se măsoară munca unui artist, cum se eficientizează ea? În cele mai multe dintre situații, munca e reprezentată prin repetarea constantă a unor acte, gesturi sau relaționări, rezultând în automatizare și oboseală fizică. Oriunde, corpul angajat în procesul muncii se resimte, cu efecte diferite – de la amorțirea statului la birou, la transpirație, mușchi încordați, bătături – și uneori, în cele mai grave dintre situații, până la accidente de muncă ori boli tipice.
Efortul fizic, oboseala, repetitivitatea caracterizează și prezența artistului/ei în galerie ca loc de muncă. Fondul emoțional e poate diferit, pentru că artiștii se confruntă în munca lor cu un set diferit de întrebări venite din spațiul public: La ce ajută asta? La ce îmi trebuie asta? De ce ar trebui sa îți dau bani pentru așa ceva? Pusa mereu în defensivă, munca artistică e nevoită, de pe poziția oprimatului, să se apere și să se justifice constant, până la epuizare.

 

 

 


Deschis pentru Inventar – 15.10-14.11.2012

deschisptinventar-mic pt net

Proiect în trei stagii:

1. Deschis pentru Inventar (25 oct. – 4 noiembrie) – vernisaj 25 octombrie ora 18.00

2. Biblioteca (6-11 noiembrie) – deschidere 6 noiembrie ora 18.00

3. românia psihedelică (13-14 noiembrie) – eveniment de finisaj, 13 noiembrie ora 18.00

Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan.

Facilitator proiect: Simona Dumitriu

Proiectul Deschis pentru Inventar, compus din trei părți/etape (fiecare cu identitate și titlu distinct) este rezultatul unui workshop intensiv cu tineri artiști și studenți ai UNAB, care a presupus accesul în anumite părți ale colecției Muzeului Național de Artă Contemporană. În timpul workshopului s-au dezvoltat, între participanți, atât dialoguri despre istoria recentă a României și felul cum această colecție pune și este pusă în criză de raportarea la istorie, cât și nevoia de a construi un discurs artistic discret dar decis, alcătuit din gesturi de conturnare a colecției, prin apelul la arhivă, indexare și inventariere, estetica formei împachetate ori absente, dar și din gesturi de reamplasare a discursului pe importanța de a învăța din trecutul recent, din eforturi etice raportate la o istorie de care ne ascundem ca de o rușine, fără să ne dăm seama ca suntem pe cale să o reproducem.

———————————————–

(Textul de mai jos este compus din fragmente selectate din chestionarele de lucru alcătuite împreună și la care au răspuns toți participanții la workshop și expoziție. Acest colaj de citate este un cumul linear și asociativ de idei din partea fiecăruia/fiecăreia dintre cei implicați,  însă nu caută să recompună o narațiune dominantă care să reflecte întrutotul opiniile tuturor. Este o rezultantă a multiplicării punctelor de vedere.)

„Obiectele, odată colectate, ajung să ia, laolaltă, forma instituției care le înmagazinează, o formă spațială – legată de depozitare, arătare/ascundere, evaluări metrice dintre cele mai diferite etc. – și una care ține de mentalul colectiv, de felul în care accesul generic la istorie și experiența fiecăruia cu trecutul recent se reflectă în obiecte.”

„O repulsie față de o istorie, un trecut indezirabil.” „?” „Dar ce anume, mai precis, din acest trecut?” „Un sentiment puternic de precaritate, de fragil.” „Arta românească post-1945 se constituie în muzeul meu „imaginar” ca o vastă nebuloasă marcată din loc în loc de câte un referent vizual sau de câte o referință bibliografică.” „Ce anume este reprezentativ pentru istoria artei românești de dinainte de 1989, de după Revoluție și de acum?” „După ce criterii de valoare se face și ce efecte are muzeificarea obiectului de artă contemporană?”

„După muzeificare urmează doar moartea, listele de cesiune, uitarea?”

„Contactul cu obiectul de artă în sine este esențial.” „O dorinţă obsesivă de tactilitate.” „O conexiune de această dată fizică şi directă cu oameni, obiecte, momente găsite prin cărţi, albume, ecrane.”

„Poate ar fi trebuit să citesc mai multe cărţi, mai multe reviste, poate ar fi trebuit să vizitez de mai demult şi mai des muzeele de artă ale Bucureştiului sau ale oraşelor prin care m-am plimbat, să merg în fiecare galerie, la fiecare expoziţie, poate ar fi trebuit să pun întrebări, multe întrebări.” „Reperele mele sunt aleatorii, ambigue şi prea puţin definite pe o axă temporală. Nu îmi dau seama dacă am senzaţia asta din cauză că nu cunosc trecutul recent românesc îndeajuns de mult sau doar pentru că pur şi simplu asta e singura modalitate prin care poate fi el descris.” “E mult mai uşor să ai repere din „Art since 1900” la nivel mondial.” „Repere generale cu titluri generice: arta oficială: realist-socialistă, naționalistă, omagială, vs. cea „alternativă”: experiment, abstracționism, cenzură, fotografie, film, instalație, performance, neo-expresionism.”

„Lipsa informației obiective sau inexistența desăvârșită a acesteia pare să fie de un caracter viral în cadrul generației mele. Prin mimetism academic putem numi numele mari.”

„Am intrat în colecție având o atitudine neutră.” „Mi-a fost stârnită dorința de a intra în trecut, de a înțelege mai mult prin dialogul dintre lucrări, fiind atât de aproape una de cealaltă, de a recupera, de a sonda în necunoscut, în nearătat, nepublicat. Pe de altă parte, m-a fascinat pătrunderea într-un spațiu interzis, într-un spațiu unde se află valoare și cantitate, fragilitate și istorie recentă. Am ezitat însă, neconsiderându-mă un selector capabil, îndeajuns cunoscător încât aplecarea asupra vreuneia din lucrări să fie și parțial ieșită din subiectiv. Prima parte a cântărit mai greu, am intrat.” „Cred că a fost decisivă dorinţa de cercetare şi analiză, de investigare şi adunare de probe într-un loc plin de încărcătură, întocmai detectivilor care caută indicii.” „M-am plimbat prin ea ca printr-un vis.” „Copleșitor cred că definește foarte bine sentimentul pe care l-am avut.”

“Nu am avut senzația unei colecții.” „Îmi imaginam unele lucrări în cutii sigilate, altele sub cheie şi tot aşa, toate aşezate într-un spaţiu generos.” „Abia aşteptam să-mi văd preferaţii color.” „De fapt depozitul are mai multe posibile colecții.” „Mi-ar plăcea să văd toată colecţia scoasă la lumină.” „Soluția este politică: deschiderea instituțiilor publice și a spațiului public către o multitudine reală de discursuri ce reprezintă trecutul.” „E o experiență care nu poate decât să ajute pe oricine să înțeleagă mai mult, și deci nu ar trebui să îi fie negată nimănui.” „Poate că muzeul consideră că nu ar fi nimic important de învăţat din trecutul recent, poate că e un trecut deranjant.” „Indiferent de voința individuală, toată scena este influențată de această entitate, instituție – asta îi imprimă o imensă responsabilitate.”

„Lucrările sunt văzute ca nefiind deloc depășite, desuete, irelevante sau îndepărtate de „adevărata” producție de artă a epocii. Ele vor fi contextualizate aici mai ales ca aparținând unei subiectivități politice și culturale ce nu a dispărut o dată cu comunismul și nici nu a apărut o dată cu el: subiectivitate ce se revendică de la o perspectivă etnocentrică, esențialistă, naționalistă cu acute implicații oprimante. Astfel, dacă trecutul ar trebui să ne învețe ceva, o astfel de lecție ar fi avertizarea unei renașteri a acestei subiectivități.”

„Am avut o dublă poziție: pe aceea de observator și manipulator temporar, un posesor de gândire critică acumulând informație și, în același timp, un actant aflat în relație directă cu lucrările.” „Am visat mult colecţia asta.” „Am trecut prin multe stări, de la curiozitate la frustrare, deprimare şi uimire.” „M-am imaginat succesiv fie într-un loc de joacă, fie în spatele unui iconostas simbolic.”  „Căutarea unei istorii oficiale a artei în România, descoperirea de anecdote și note de subsol ale istoriei.”

———————————————–

Expoziția face parte din proiectul Ephemeral Offerings. Pierderea memoriei, arhivă şi ficţiune în contextul artei contemporane româneşti, proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Parteneri: Asociația Galeria Nouă, Muzeul Național de Artă Contemporană, Universitatea Națională de Arte București

————————————————————-

Open for Inventory

Marina Albu, Emil Avasilichioaiei&Sabin Gârea, Ștefan Bandalac, Raluca Croitoru, Larisa David, Marian Dumitru, Ileana Faur, Cosmina Ivanov, Iulia Mocanu, Veda Popovici/muzeul Orb, Diana Ursan.

Project facilitator: Simona Dumitriu

 

Open for Inventory is a three stages exhibition and the outcome of an intensive workshop involving young artists and National University of the Arts students who were given access to several parts of the collection of the National Museum for Contemporary Art in Bucharest. During the workshop all the participants contributed to the build up of very complex dialogues about Romania’s recent history, focusing on how the MNAC collection challenges and is challenged by history and on building discreet but self-assured discourses surrounding the collection without ever displaying it, relying on archival discourse, indexical and inventory-based interventions, on the aesthetics of the wrapped or absent form. The project reflects as well upon the urgency to observe the importance of learning from the recent past, as upon the relationship between ethics and our generic and continuous acts of hiding from our past as from a thing of shame, oblivious of the fact that we are on the verge of replicating history.

———————————————–

Stage 1: (The text below is made of fragments selected from the work in progress questionnaires that have been collectivelly draught up and answered by each participant in the workshop and exhibition. This quotations collage is a linear and associative structure of ideas originating from all the involved parties and it aims not to recompose a dominant narrative that reflects entirely everybody’s oppinions on the matters at hand. This is the result of multiplying points of view.)

„ The objects, once collected, will receive together the shape of the institution that stores them; a spatial shape – related to storage space, hiding and showing, various metric evaluations etc – and a shape related to the collective mind, to the ways in which generic access to history and personal experiences reflect into objects.”

„ Repulsion towards history, towards the undesirable past” „?” „ But what exactly, to be precise, from this past?” „ A strong feeling of precarity, of fragility.” „ Post-1945 Romanian art exists in my „imaginary museum” like a vast blindspot tagged in random places by visual referents or bibliographical references.” „ What is it that represents today’s and pre-1989’s Romanian art history?” „What are the criteria of value and what are the effects of museifying the contemporary art object?”

„After museification follows only death, lists of assignment, oblivion?”

„The contact with the art object itself is essential.” „An obsessive desire for tactility.” „Having a direct connection this time to people, objects, moments found in books, albums, on screens.”

„Perhaps I should have read more books, more art magazines, maybe I should have visited a long time ago and more often the museums of Bucharest and of all the cities where I have been, maybe I should have went to all the galleries, all the exhibitions and I should have asked questions, many questions.” „My reference points are aleatory, ambiguous and undefined by a temporal axis. I can’t understand whether I have this feeling because I am not familiar enough with the recent past of Romania or simply because there are no other ways of describing this past.” “It is a lot easier to find points of reference in the international „Art since 1900”.” „General references, bearing generic names: official art – socialist realist, nationalist, hommage – versus „alternative”art – experiment, abstractionism, censorship, photography, film, installation, performance, neo-expressionism.”

„The lack of objective information or its complete non-existence seem to be viral amidst my generation. By academic mimetism, we can name the big names.”

„I entered the collection with a neutral attitude.” „My desire of entering into the past was arroused, the need to understand more from the dialogue between the works of art stored so close to each other, to retrieve, foray into the unknown, unshown, unpublished. On the other hand I was fascinated to enter a prohibited space, occupied by value and quantity, fragility and recent history. I hesitated though, not seeing myself as a fit selector, knowledgeable enough to further myself even partially from subjectivity. The first of the my two reactions weighed more, so I entered.” „I think that my desire for research and analysis, to investigate and gather evidences in a tensed space, like a detective searching for clues, was decisive.” „I walked inside it as in a dream.”  „Overwhelming defines best the feeling I had.”

“I didn’t have the sensation of a collection.” „I had imagined some of the works in sealed boxes, others under locks and so on, all sitting in a generous space.”  „I could hardly wait to see my favourite artists in full color.” „In fact, the depot has several potential collections.” „I would love to see the entirety of the collection being brought to light.” „The solution is political: to open public institutions and public space to a multitude of discourses that disentangle the past.” „It’s an experience that can help anybody to understand more and nobody should be deprived of it.” „Perhaps the museum thinks that there is nothing important to be learned from our recent past, maybe it is a bothersome past.” „Regardless of individual will, the entire scene is influenced by this entity, this institution  – that confers it a tremendous responsibility.”

„We see the works of the collection as not at all passées, old fashioned, irrelevant or far from the „true”art production of the pre-1989 era. They will be contextualized here as part of a political and cultural subjectivity that didn’t dissapear after communism just as it didn’t appear together with it. This subjectivity is connected to an ethnocentric, essentialist, nationalist perspective, with acute oppressive implications. If the past has anything to teach us, it gives us warning of the rebirth of this subjectivity.”

„My position was double: that of a temporary observer and handler, a critical thinker accumulating information and, in the same time, that of a performer in direct relationship with the works of art.” „I have dreamt a lot of this collection.” „I went through several states, from curiosity to frustration, to depression and awe.” „In turns, I imagined myself on a playground, or behind a symbolic iconostasis.”  „Looking for the official history of Romanian art, finding anecdotes and footnotes of history.”

—————————————————————–

Statementuri artiști:

1. Ileana Faur (cu Larisa David, Raluca Croitoru, Cosmina Ivanov)

Timp de 3 zile am stat în unul din depozitele muzeului şi am completat etichete de inventar noi, luând la schimb etichetele  de inventar vechi. A fost o acţiune care să incite sistemul de inventariere la auto-reflecție. Un gest de participare neparticipativa, o implicare care nu oferă vreo soluţie concretă, ci doar o formă de a reprezenta felul în care am înţeles noi spaţiul şi depozitarea obiectelor de artă din colecţie, dincolo de orice logică.

2. Larisa David

60’’ sau Cât timp este necesar pentru a  îmi introduce o lucrare în colecţie

Proiectul constă într-o intervenţie temporar-simbolică în interiorul spaţiilor de depozitare ale colecţiei,  în care introduc o lucrare personală pe raftul unuia dintre depozite, unde va rămâne pe durata expoziției de la Platforma. Intervenind din afara sistemului în procesele interne ale acestuia, dezvolt un act cu natură subversivă, interogând procedura de achiziţie, inventariere, stocare şi acces a instituţiei.

3. Veda Popovici/ muzeul Orb

Muzeul Orb va invită la: EXPOZIȚIE VIITOARE

Lucrările din această încăpere sunt pregătite pentru a fi montate pe pereți în cel mai scurt timp. Sunteți invitați să luați parte la un joc incitant pentru a ghici care este tema de mare actualitate și importanță care unește aceste opere de artă. Previzionare plăcută!

4. Marina Albu

ÎN NUMELE ARTEI

1 kg grâu tratat chimic, colorant, plexiglas

De jos în sus, înainte de a intra în contact vizual cu lucrările, în anumite locuri de stocare întălneşti o instalaţie. Ceva ce poate fi uşor asimilat de arta contemporană, atât din punct de vedere estetic, cât şi simptomatic: boabe roz impregnate cu otravă. Din loc în loc, grăunţele ciclamen devin surogat de artă. După ce intră în contact cu surogatul, devoratorul de artă se poate resemna, temporar sătul, umplut. Imediatul ce urmează nu mai contează. Când arta devine necesitate, când se constituie în hrană, fie concret, pentru dăunătorii rozători ce aspiră să se alimenteze din ea, fie simbolic, pentru cei dintre noi care sunt în situaţia de consumatori de artă deja dependenţi de prezenţa acesteia, nevoia nu mai ţine seama de curente, tendințe, influențe, estetică, ierarhii, valoare diferențială. Totul este la fel de bun, la fel de dorit, la fel de necesar supraviețuirii. La intervale regulate, orice artă trebuie ingerată. Râvnim avizi şi flămânzi. Devorarea este aleatorie.
+ IMUNITATE
aer, folie plastic, bandă adezivă, silicon

Cât timp se află în tranziție, în stagnare sau în expecativă, o lucrare e protejată de acțiunile noastre intenționate sau accidentale, de potențiala interacțiune nefastă cu alte lucrări, de factori de mediu, de priviri, de păreri, de reacții. Protecția produce amnezie. Protecția uniformizează. Sub stratul  complice care extinde viața nu mai există viață.

5. Iulia Mocanu

Traseu discret – cartografie a colectiei

Prin suprapunerea hărții Bucureștiului asupra spațiului Platforma au fost recreate grafic mutările succesive ale colecției din depozit în depozit, ditr-un trecut care acum pare nedorit înspre prezent, marcând astfel statutul incert și fragil al lucrărilor.

Legendă:

Buline roșii = lucrări care se vor uitate

Buline negre = celelalte lucrări

Conglomerate de punte = depozite temporare

6. Ștefan Bandalac

În demersul de documentare întreprins în depozitele Muzeului Național de Artă Contemporană am descoperit noțiunea de casare a obiectelor de artă. Deși până în acest moment nu a fost niciodată demarat un astfel de proces, în contextul conținutului colecției demararea  acestuia devine din ce în ce mai puțin improbabilă în viitor. Acest procedeu de casare este însă, din discuțiile avute, o necunoscută. Sub ce formă vor fi casate lucrările? Vor fi aruncate, distruse, incinerate? Prin nulificarea valorii artistice, culturale și istorice a unei lucrări rămân totuși în urmă materialele folosite la construcția acesteia; materiale precum lemnul, din cele mai vechi timpuri o resursă neprețuită a civilizației umane.

7. Emil Avasilichioaiei

Dacă istoria este impunere a formei asupra unui trecut (Johan Huizinga), atunci asta presupune că entitatea culturală care interpretează are o identitate formată. Mutând discuția în domeniul istoriei artei, expunerea acestor lucrări* într-o formă ce tinde spre condiția lor inițială cere o rescriere a istoriei lor și, pe termen lung, le redă șansa de a-și actualiza, în mod constant, reprezentarea în istorie.

*provenind majoritatea din inventarul formal al realismului socialist.

8. Marian Dumitru

Vă rog nu ștergeți praful.

Care este valoarea artei oficiale? Merită să existe ea intr-un muzeu de artă contemporană sau ar trebui să fie arsă la fel cum la revoluția din ’89 au fost arse cărțile cu literatură oficială. Mai reprezintă ea ceva pentru cei dintre noi care nu au apucat să stea la coadă pentru o jumatate de pâine sau sunt niște simple urme de praf care așteaptă să fie șterse pentru a face curățenie pe rafturi? Rezistă arta alternativă în absența artei oficiale în conștiința noastră?

9. Raluca Croitoru

M-am folosit de titlurile din colecție pentru a compune propriul meu înțeles asupra ei ca entitate de sine stătătoare și asupra statutului de artist, om, vizitator, în raport cu ea. Interpretarea rămâne una deschisă, fiind posibil ca din masa semnificativă de titluri existente, fiecare să își poată construi propria înțelegere.

Cosmina Ivanov – teaser la Psihedelicul Românesc

–          …adică nu vreau să ma gândesc la nimic.

–          Atunci n-o face!

–          Eu cred ca totul pare o joacă de copii.

–          Ba tu ești copil.

–          Și tu ce ești?

–          Un vis. Vrei să te trezesc?

–          Mai bine leagănă-mă ca sa adorm…Ia te uită cine vine. Cine e în spatele tău?

–          Albastru. Sunt apa. Sunt aerul.

–          Atunci ia o piatră în gură, e prima dată când mă vezi.